Spionii anti-radar, la moda

Oricine isi cumpara un Mercedes, un BMW sau alta masina de calibru asemanator doreste sa se foloseasca de privilegiul de a calca pedala de acceleratie chiar si pe sub nasul agentilor de circulatie. Pe autostrazile romanesti si bulevardele marilor orase din tara au aparut in ultimii ani un numar din ce in ce mai mare de autovehicule rapide. Ca efect, de multe ori in trafic apar adevarate raliuri acolo unde legea celui mai rapid inlatura monotonia limitelor de viteza legale, iar pretentia proprietarilor de limuzine face dintr-un drum public o pista de incercare. In asemenea conditii, tehnologia de bruiaj si depistare a instalatiilor radar este cea mai buna metoda de ocolire a unor amenzi usturatoare. La inceput anti-radarele se puteau achizitiona numai din strainatate, la preturi foarte mari pentru buzunarul romanului. Treptat au patruns si pe piata romaneasca cu preturi cuprinse intre 100 si 600 de dolari. Comerciantii au speculat situatia, concurind pe politisti care nu s-au lasat mai prejos si au introdus amenzi de pina la 10 milioane de lei. Razboiul declarat al Politiei Rutiere impotriva instrumentelor care „simt” plasarea radarelor este totusi impiedicat de o legislatie lejera, ba chiar potrivnica. In timp ce agentii de circulatie incearca sa depisteze cit mai precis autovehiculele dotate cu „spionii” antiradar, comerciantii de tot felul valorifica cu acte in regula si termen de garantie tot soiul de antiradare, care mai de care mai sofisticate. Acest gol legislativ pare fara importanta. Trebuie ca numarul accidentelor sa creasca pentru a atrage atentia in aceasta problema. Pina atunci aparatele ilegale antiradar, atit de cautate de politisti, vor ramine perfect legale si in judetul Vrancea ca si in toata tara.
Nu oricine si le permite
Preturile unor astfel de aparate variaza intre 145 de dolari si poate depasi chiar 500 de dolari in functie performantele fiecarui tip.
Cu cit sint mai miniaturizate si cu cit pot fi ascunse mai bine, cu atit pretul este mai piparat. O alta caracteristica avuta in vedere la stabilirea pretului este distanta de actiune a acestui prieten electronic al soferului. Totusi cei care poseda un asemenea tovaras de drum nu isi permit sa riste confiscarea lui. Amenzile de pina la 10 mlioane lei, plus costul propriu-zis al aparaturii, nu incurajeaza pe oricine sa foloseasca asemenea tehnologie. Cei care se ocupa in mod profesionist cu transportul de persoane si marfuri utilizeaza de obicei antiradarul.
„Chiar daca ma prind, tot ma scot”
Cind a venit din Italia, Nicolae G. s-a gindit sa nu se culce pe o ureche si sa traiasca din dobinda pe care o ridica lunar de la banca. Astfel s-a hotarit sa-si deschida propria afacere. Si-a cumparat un microbuz Wolkswagen la mina a doua si a pornit sa faca traseul Focsani-Roma. Inca de la inceput a folosit antiradarul, chiar daca pe atunci se gasea mai rar in Romania. Era interesat sa nu depinda de limitele de viteza legale. „Cind am facut prima cursa la Roma aveam deja microbuzul. Pe atunci preturile erau mari in tara. Eu aveam unul din Italia, care mi-a si fost confiscat la intoarcere. M-am gindit sa renunt la ele, apoi am vazut ca fara ele nu se poate. Daca fac o retrospectiva a tuturor celor confiscate si beneficiul obtinut de pe urma lor, atunci pot sa spun ca e convenabil. Chiar daca ma prind, tot ma scot. Ofer clientului calitate, siguranta, dar si viteza. Pina la o legiferare mai dura voi continua sa zbor pe autostrazile Europei fara complexe”, a declarat patronul firmei. (Cezar CHITROCEANU)