Comedie la 180°

Primele doua seri ale week-end-ului de comedie au adus in atentia spectatorilor doua piese de factura total diferita. Vineri, scena Teatrului Dramatic "Fani Tardini", a vazut o comedie bulevardiera profund conventionala, iar simbata, una de umor negru plina de scene violente, de impuscaturi si de sex. "Oscar" in regia Aliciei Barb, aduce alaturi jocul comediei, al gagului si cel al dragostei, al imbogatirii peste noapte. Creind un lant al paradoxurilor prin tipuri de personaje cum ar fi cel al escrocului care este colaborator al sefului sau, mama atrasa de ginere, fiica ce vrea sa se marite chiar si daca invitatiile vor fi completate cu numele sotului in ziua nuntii, este surprins absurdul si se face o parodiere a societatii pe ansamblu. "Steriotipia melodramei, confuzia personajelor, nelipsita stafie a castelelor din Scotia, au fost foarte bine atinse de Alice Barb creeind un comic mecanic. Aspectul de stilizare este adus si de muzica evreiasca, de manifestarea bucuriei personajelor in pasii aceia saltati ai dansului evreiesc", a afirmat criticul de teatru, Natalia Stancu.
Interpretarea actoriceasca a fost una de exceptie, insa nu a reusit ca, pe ansamblu, sa dea un puls spectacolului. "Nu pot reprosa nimic actorilor, nu a gresit nici unul. Cu toate astea, am vazut o reproducere a unui tablou celebru. Nu imi da originalul. Poate daca veneam cu bunica la aceasta piesa, cadea pe spate, este o comedie a altui timp. Nu este pentru publicul anilor 2000-2001. Ii lipseste carnea acestor timpuri", a spus Mihail Dinvale, unul dintre membrii juriului.
Cel mai mult a impresionat miscarea scenica a actorului George Ivascu care, asa cum a spus Misu Fotino, "este un mic vierme considerat tipul neastimparat ce poate sta sub pat in picioare". El a incercat sa mai creasca putin in inaltime prin miscarea de pe scena. Spectacolul de vineri si-a gasit opusul seara urmatoare, cind regizorul Razvan Savescu a pus in scena "Popcorn", o piesa de umor negru. In sine spectacolul aduce cinematograful american pe scena. Pentru a crea o imagine completa tipului de asasin, este adus in prim-plan, ca principal acuzat al criminalului, mass-media. Ideea prezentarii unui cuplu de asasini in lumina americana este combatuta chiar de replicile criminalului, care in final lasa impresia ca nu ar comite o crima in direct decit daca ar avea audienta. Derularea evenimentelor si faptul ca se atrage atentia publicului ca asasinatele si crimele unui stat au o motivatie politica si nimeni nu este vinovat, il gasesc pe producatorul TV tapul ispasitor. "Aceasta linie ne face la final sa tragem concluzia ca nu ei sint criminali, ci noi pentru ca, in fata atitor atrocitati, razboaie, nu inchidem televizorul, continuam sa ne uitam si sa ne ducem la filme de aceasta factura, transformindu-ne in cumparatori ai acestei marfi vinduta de mass-media. Vinovati de violenta sintem noi care platim «marfa», lucru care face pe orice om de afaceri sa vinda ce se cumpara cel mai bine", ne-a declarat Natalia Stancu.
Piesa a subliniat ideea ca oricine poate deveni celebru atita vreme cit are taria, indiferent de natura ei, de a spune ceea ce crede. Tinarul regizor Savescu aduce in fata spectatorilor o fata comuna a criminalului. Distrugind mitul ca un asasin are o fata de asasin, cuplul este format din oameni rafinati, frumosi care au ceva de spus. "Nu a avut rost sa cosmetizez personajele pentru ca ar fi fost prezentati mai buni decit sint", a declarat Razvan Stanescu. Daca textul si regia prin violenta si scene de striptease au fost apreciate ca o comedie ce ne trimite in meditatie si reflexe, aportul actorilor nu a fost suficient. "Actorii au probleme cu dictia. O buna parte din replicile lui Stelian Nistor nu le-am auzit din sala. Nu a fost singurul care a ramas «neinteles»", a afirmat Misu Fotino. Pe ansamblu, trupele de actori de la "Nottara" si de la Teatrul Mic au adus pe scena Festivalului National de Comedie Galati 2001, doua piese care trec spectatorul de la umorul clasic la umorul de dementa. (Marius ANTON)