10 criminali de razboi la Iasi?

Citiva ieseni ar putea avea soarta celebrului Adolf Eichmann, care s-a ocupat din partea Gestapo-ului de aplicarea „solutiei finale” evreilor. Ca si acesta, iesenii cu pricina ar putea fi numiti criminali de razboi si pedepsiti pentru contributia la Holocaust. Dupa intensa mediatizare si publicitate de care a beneficiat in ultima luna campania „Ultima sansa”, initiata de Centrul „Simon Wiesenthal” din Israel, la Ierusalim s-au primit zece scrisori si apeluri telefonice de la persoane ce au oferit informatii despre posibili criminali de razboi in viata, care locuiesc in Iasi sau in apropiere. Desi s-a crezut ca sint putine sanse ca cei ce poarta raspunderea pentru Holocaust sa se mai afle in viata, Centrul „Simon Wiesenthal” se pare ca va oferi cel putin o recompensa de 10.000 de dolari. Cine sint insa criminalii de razboi care au fost deconspirati?
Denuntatorii ar putea primi 10.000 de dolari
Intr-o luna si jumatate, de cind a fost lansata la Iasi campania „Ultima sansa”, la Centrul „Simon Wiesenthal” din Ierusalim s-au primit de la Iasi zece scrisori si apeluri telefonice avind ca tema Holocaustul si posibilii criminali de razboi de la Iasi si din imprejurimi. „Am fost apelati, nu foarte intens insa. Se prezinta generalitati despre ceea ce s-a intimplat in timpul razboiului, dar se ofera si nume concrete”, spune Livia-Andreea Davidovici, angajata din Israel a Centrului „Wiesenthal”, in a carei sarcina a cazut preluarea acestor informatii. Aceasta a precizat ca numele oferite pina acum urmeaza sa fie verificate in curind, existind sanse mari ca unii dintre cei ce au scris sau au apelat sa primeasca 10.000 dolari, datele furnizate vizind atit persoane din Iasi, cit si din orase mai mici din zona.
„Numai cu tunul nu s-a tras”
Atit numele celor care au oferit informatii Centrului „Wiesenthal”, cit si ale celor care au fost denuntati astfel sint deocamdata tinute secrete. Este insa foarte probabil ca cei ce au sunat sa fie supravietuitori ai Holocaustului si in special ai Pogromului de la Iasi din vara anului 1941, urmat de organizarea transportului cu celebrele „trenuri ale mortii”. Potrivit unor marturii, pogromul ar fi fost ordonat de maresalul Ion Antonescu, pretextul declansarii fiind acela ca evreii din Iasi ar fi colaborat cu armata inamica rusa. Desi nu au existat dovezi in acest sens, pe 26 iunie a inceput teroarea in Iasi. Intre miile de evrei din Iasi ucisi in acele zile, cei mai multi au fost masacrati la Chestura (ce era situata pe actuala strada Vasile Alecsandri), in Fundatie, pe strada Cuza Voda, si in general in centrul Iasului, care era si atunci o zona comerciala. „Numai cu tunul nu s-a tras”, spune Dorin Dobrincu, cercetator la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, care studiaza Holocaustul.
Ingrozitoarea evacuare
Pogromul a fost urmat de evacuarea din Iasi a evreilor supravietuitori. Au fost utilizate doua garnituri de tren care au ramas in memoria supravietuitorilor cu numele de „trenuri ale mortii”. Trenurile au plecat din Iasi pe 30 iunie 1941. In primul tren au fost inghesuiti in jur de 2.500 de evrei, ajungind in Calarasi abia pe 6 iulie, in acest interval sfirsind aproape jumatate dintre ei, asfixiati sau infometati. Din al doilea tren, care a mers doar pina la Podu Iloaiei, dar care a parcurs aceasta distanta in opt ore, au murit – potrivit marturiilor – aproximativ o mie din cei 2.000 de evrei care au fost imbarcati. La aceste crime s-au adaugat cele comise in alte orase mai mici din Moldova, cum ar fi Dorohoiul, precum si deportarile si atrocitatile comise in Basarabia, Bucovina si Transnistria, teritorii intrate sub administratie romaneasca dupa campania armatei romane spre Est.
Cine sint autorii crimelor
Cine sint cei care ar putea fi judecati in calitate de criminali de razboi din Iasi? Potrivit istoricilor, acestia ar putea fi atit militari, cit si functionari ai statului – membri ai jandarmeriei, politiei si armatei, provenind din Regimentul 13 Dorobanti si Regimentul 24 Artilerie (aflate ?n componenta Diviziei 14 Infanterie) si din Serviciul Secret de Informatii -, cit si grupuri de civili, ?ncurajati sa-si manifeste sentimentele antisemite. Acestora li s-au adaugat si militari germani din Corpul 30 Armata, Divizia 198, din unitati SS si ale organizatiei Todt, ce se aflau atunci ?n oras. Criminalii militari ar putea avea acum minim 84 de ani, tinind cont ca de la Pogrom au trecut 63 de ani, iar virsta minima la care se facea atunci incorporarea era de 21 de ani. Problema dificila a celor care trebuie sa judece vinovatia celor denuntati este aceea de a stabili cit de implicati au fost, militari fiind, in luarea deciziilor.
„Stabilirea responsabilitatilor este un proces delicat. In cazul militarilor, trebuie urmarit indeaproape lantul decizional, pentru a se vedea de la ce nivel au venit ordinele. In cazul pogromului de la Iasi, exista un document analizat de istoricul Jean Ancel care arata ca ordinul pentru declansarea atrocitatilor a venit chiar de la Ion Antonescu. Au fost insa si numeroase ordine date de autoritatile militare si civile locale. Oricum, ordinul lui Antonescu nu-i disculpa pe cei care au dat dispozitii in plan local, intrucit comiterea atrocitatilor intra in contradictie cu regulamentele militare, cit si cu normele internationale in vigoare in acel moment”, spune Adrian Cioflanca, cercetator la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” si membru in Comisia Internationala de Studiere a Holocaustului. Adrian Cioflanca adauga ca situatia este cu atit mai complicata cu cit multe din crime au fost facute spontan, fara ordin direct si fara urmarea unor proceduri minimale. De altfel, Mihai Antonescu, vicepresedinte al Consiliului de Ministri, declara in acea perioada: „Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari (…) Nu stiu peste cite veacuri neamul romanesc se va intilni cu o libertate de actiune mai mare (…) Deci fara forme, cu libertate completa, daca este nevoie sa trageti cu mitraliera”.
Sanse mai mari de a se afla in viata exista in cazul celor care atunci erau foarte tineri insa acestia nu puteau avea decit functii de executie. Cei ce detineau functii cu greutate puteau sa aiba minim 30 de ani – cazul lui Aurel Triandaf, ieseanul care a condus al doilea tren al mortii – ceea ce inseamna ca acum ar trebui sa aiba intre 90 si 100 de ani. Indiferent de virsta, acestia ar putea avea soarta lui Eichmann, executat pe 31 mai 1961 in Israel.
Simon Wiesenthal a vrut ca istoria sa stie ca, indiferent de timpul trecut, un criminal de razboi nu scapa nepedepsit
Centrul „Simon Wiesenthal“, care a urmarit sute de criminali in intreaga lume, este o organizatie internationala a comunitatii evreiesti, infiintata in scopul pastrarii memoriei Holocaustului, din care fac parte peste 400.000 de familii evreiesti. Cu sediul la Los Angeles, dar cu reprezentante si in New York, Toronto, Miami, Ierusalim, Paris si Buenos Aires, acesta a fost infiintat in 1977 de Simon Wiesenthal, un evreu ucrainean supravietuitor al lagarelor de exterminare naziste. Arhitect de profesie, Wiesenthal s-a dedicat dupa razboi „vinatorii de nazisti”, pentru a-i pedepsi nu numai pe cei ce au ucis nu doar 6 milioane de coetnici, ci si alte sute de mii de tigani, slavi si alte minoritati care nu faceau parte din „rasa superioara a arienilor”. Cel care-si argumenta lupta spunind ca, „atunci cind istoria va privi in urma, vreau ca oamenii sa stie ca nazistii nu au reusit sa scape dupa ce au ucis atitea milioane de oameni” a repurtat cel mai mare succes in 1961, cind Adolf Eichmann, cel care s-a ocupat din partea Gestapo-ului de aplicarea „solutiei finale” evreilor, a fost capturat la Roma, judecat in Israel pentru genocid si executat pe 31 mai. Fondurile Centrului provin in cea mai mare parte din donatii. (Mirela CORLATAN)