100 de milioane pentru o mama purtatoare

joi, 02 decembrie 2004, 00:00
6 MIN
 100 de milioane pentru o mama purtatoare

„Am incercat deja de doua ori cu mame purtatoare”
Virgil N. are 38 de ani, o sotie cu care se intelege bine si o afacere nu prea mare, dar care ii asigura un trai fara lispuri si fara grija zilei de miine. Multi s-ar declara satisfacuti si linistiti cu o astfel de viata. Virgil insa are o nemultumire care il roade de citiva ani: nu poate avea copii. Sotia nu poate pastra sarcinile. „Am incercat tot felul de tratamente. Dar nici unul nu a dat rezultate. Si asa am ajuns la ideea de mama purtatoare. Am incercat deja de doua ori sa avem copii apelind la mame purtatoare dupa o fertilizare in vitro. Dar nici atunci nu am reusit”, spune barbatul. Fertilizarea in vitro presupune recoltarea de ovocite de la mama si spermatozoizi de la tata. In urma fertilizarii in vitro, rezulta un embrion care este transferat in cavitatea uterina a mamei sau a unei „mamei surogat” – o alta femeie decit cea de la care s-au recoltat ovocitele. Daca organismul ei accepta embrionul, mama surogat poarta sarcina si dupa ce naste, copilul revine parintilor care au contribuit cu „zestrea genetica”, care au conceput practic embrionul. De aici, denumirea populara de „mama purtatoare”. „Nu am renuntat inca la ideea de a avea un copil. De aceea am dat anuntul in ziar. Nu vreau sa infiez un copil orfan. As dori sa am totusi copilul meu. Parca-i altceva cind stii ca e propriul tau copil. Ai o vaga idee la ce sa te astepti de la el si altfel te atasezi cind stii ca e singe din singele tau”, explica Virgil de ce nu a vrut sa infieze un bebelus pararsit de parinti.
„Vreau sa concep un copil pe cale naturala cu o alta femeie”
Dorindu-si neaparat urmasi, el este dispus chiar sa procreeze un copil cu o necunoscuta. „Nu stiu daca sa mai incerc inca o data varianta fertilizarii in vitro. Pina acum nu am avut succes si ne-a costat si foarte mult. Plus ca a trebuit sa mergem la Timisoara. De aceea cred ca cel mai bine ar fi pur si simplu sa concep pe cale naturala un copil cu alta femeie si sa-l adopt dupa nastere. Practic, femeia este tot un fel de mama purtatoare. Nu am discutat bcu sotia mea inca posibilitatea de a concepe un copil pe cale naturala cu o alta femeie. Nu stiu ce va spune despre asta, dar eu am dat acest anunt si vreau sa fac acest lucru pentru ca imi doresc foarte mult un copil”, spune barbatul. 100 milioane lei este suma pe care Virgil o ofera drept recompensa mamei ce ar urma sa-i dea lui copilul dupa nastere. Insa, dupa anuntul dat intr-unul ziarele locale din Iasi, barbatul nu a primit nici un raspuns pozitiv de la iesencele care l-au sunat. „Unele au ris, parindu-li-se o gluma. Altele au spus ca se mai gindesc. Bineinteles, suma nu e fixa. E putin negociabila si banii se primesc dupa nastere. Nu ma pricep la partea juridica. Dar daca voi gasi o doritoare, probabil vom face un contract. Cert este ca mama purtatoare trebuie sa renunte la drepturile asupra copilului dupa nastere”, a adaugat Virgil. El nu are pretentii foarte mari in ceea ce priveste viitoare mama „purtatoare”: nu trebuie sa fie o frumusete, ci doar sanatoasa fizic si pishic. „Vreau doar sa am un copil normal si sanatos. Si sa stiu ca este copilul meu”, a incheiat el.
Fertilizare in vitro se face in Bucuresti, Cluj si Timisoara
Medicii ieseni spun ca pina acum in Iasi nu au existat astfel de cazuri de mame surogat care sa poarte copilul conceput in vitro a altor parinti. „Fertilizare in vitro se face in Bucuresti, Cluj si Timisoara. O astfel de procedura este destul de scumpa, ea putind ajunge pina la 3.500 de euro. E posibil sa existe cupluri de ieseni care neputind avea copii au apelat la astfel de metode si poate chiar la mame „surogat”. Dar, deoarece la noi nu se fac astfel de proceduri, nu putem spune cu siguranta daca au fost astfel de cazuri”, a precizat conf.dr. Mircea Onofriescu, directorul Maternitatii „Cuza Voda”. Acesta a adaugat ca de obicei embrionul rezultat in urma fertilizarii in vitro este transferat in cavitatea uterina a mamei care a donat ovocitele. Abia dupa ce se ajunge la concluzia ca aceasta nu poate duce sarcina, se poate apela o mama surogat. Bineinteles, nici in aceste cazuri nu exista siguranta ca embrionul va fi acceptat de organism si mama surogat va putea duce sarcina pina la capat. „In occident, numeroase cupluri care nu pot avea copii recurg la fertilizarea in vitro si la mamele surogat. De exemplu, in Anglia, o mama surogat nascuse sase copii care fusesera conceputi prin fertilizarea in vitro cu ovocitele si spermatozoizii recoltati de la un cuplu. Si in unele state ale SUA legea permite astfel de proceduri. Dar acolo au existat si procese legate de astfel de cazuri. Mamele surogat nu au mai vrut sa renunte la copil, in timpul sarcinii si dupa nastere aparind instinctul matern si atasarea de bebelus”, a spus dr. Onofriescu. Acesta a precizat ca legislatia din Romania nu prevede inca nici un fel de regula referitoare la mamele surogat. „Probabil in viitor vom avea de a face cu tot mai multe cazuri de acest gen. De aceea cred ca va trebui data o lege care sa clarifice aceasta problema din punct de vedere juridic. Teoretic, acum mama care naste copilul este si cea recunoscuta de legea din Romania”, a adaugat dr. Onofriescu.
„Mama surogat ar putea sa nu mai vrea sa renunte la copil”
Psihiatrii spun ca este normal ca la o anumita virsta un cuplu sa-si doreasca un copil si ca de obicei oamenii prefera sa faca orice eforturi pentru a avea propriul copil. „Maternitatea este o stare programata de la natura pentru orice femeie. De aceea,
lipsa maternitatii poate fi foarte frustranta pentru o femeie. Apoi, este normal ca un cuplu care a trecut prin etapele casatoriei si a realizarii unui camin sa-si doreasca un copil. Copilul ofera coeziune cuplului, ii cointereseaza pe amindoi. In plus, in societatea noastra persista inca mentalitatea, obiceiul de a avea copii. De aici, o alta frustrarea cind vezi ca ceilalti din jurul tau au copii si tu nu”, spune dr. Gabriel Crumpei, medic psihiatru in cadrul Policlinicii nr. 1. Acesta a mai precizat ca e normal ca parintii sa-si doreasca propriul copil caruia sa-i transmita zestrea genetica. Insa, in ceea ce priveste ideea ca acest bebelus sa fie nascut de o „mama surogat”, aici pot aparea probleme legale, si nu numai: „La noi, legea nu progreseaza odata cu stiinta. In Romania, nu exista un cadru legislativ care sa reglementeze problema mamelor surogat. De aceea ar putea aparea probleme juridice, deoarece mama care naste copilul are toate drepturile juridice asupra lui. In plus, pot aparea si altfel de probleme. In timpul sarcinii, mama se ataseaza de copil. Iar, dupa nastere se dezvolta instinctul matern si mama surogat ar putea sa nu mai vrea sa renunte la copil”, a adaugat dr. Crumpei.
La Timisoara a fost primul copil conceput in eprubeta
Daniel G., din Timisoara, primul copil din Romania adus pe lume prin intermediul fertilizarii in vitro, are acum 6 ani. De altfel, primul Centrul de Fertilizare in Vitro din Romania a fost infiintat in 1995 in cadrul Clinicii Universitare de Obstetrica si Ginecologie „Bega” din Timisoara. La inceput de drum, in Centrul timisorean de fertilizare in vitro s-a investit peste un milion de marci germane. De la prima operatie de acest gen reusita s-au realizat cu succes peste 2.000 de asemenea fertilizari. La trei ani dupa dupa deschiderea respectivului centru la Timisoara, centre asemanatoare au fost infiintate la Cluj si Bucuresti.
Cum se face fecundarea „in vitro”

„Mama-purtatoare” sau „mama-surogat” este acea femeie care accepta sa poarte o sarcina ?n locul unei femei infertile si sa aiba un copil pentru aceasta. Aceasta solutie extrema este adoptata atunci cind o femeie ovuleaza, dar nu poate duce sarcina la termen. ?n aceasta situatie, ovocitele sunt fecundate, „in vitro”, de spermatozoizii sotului, iar embrionul obtinut este transferat ?n uterul mamei-purtatoare, pregatit pentru gestatie. Este obligatoriu ca ovulatia sa fie ?n acelasi timp, atit la mama care doneaza ovocitele, cit la mama gazda, pentru ca organismul celei din urma sa poata primi embrionul format ?n urma fecundarii. (N.M.)

Comentarii