De 12 ani, trei oameni duc lupta de clasa in judetul Iasi

Daca multimea de tarani din Flaminzi, care a pornit tavalugul rascoalei in 1907, i-ar fi avut ca lideri, acum aveau statui in centrul comunei si erau pomeniti de preoti in biserici. La inceputul anilor ’90, erau vazuti asemenea haiducilor care se ascundeau in paduri si furau de la cei bogati pentru a astimpara foamea saracilor. Tehnologia moderna i-a schimbat. Vorbesc la telefoane mobile, urla la portavoce sau dau indicatii la microfoanele statiilor de amplificare. Sint regizorii din spatele miscarilor sindicale din Iasi. Acum cer mariri salariale si tichete de masa. De zece ani, Pascal, Albu si Alexandrescu comanda masele. Pe vremuri, puteau umple stadioane intregi cu muncitori, puteau schimba directori de institutii. Ii recunosteau oamenii pe strada, iar cind deschideau usile patronilor stirneau panica. Unde era loc de scandal, apareau mereu si ei. De zece ani, sint aceeasi si au facut din titulatura de sindicalist o meserie. Tin cu dintii de ea si nu par dispusi sa renunte prea curind, chiar daca vremurile de glorie ale marilor manifestatii de strada au cam apus. Sint trei sindicalisti care n-au moarte, dar nici nu prea par in viata.
Ioan Pascal, om de 3 milioane pe luna
Imbracat la costum, barbatul cu ten masliniu se asaza la una dintre mesele restaurantului de la parterul Consiliului Judetean. Comanda scurt, cu miscari largi. Intre timp, isi scoate pachetul de Pall Mall si isi aprinde o tigara. Maninca repede salata si fripturica si pleaca la treaba. Este Ioan Pascal, liderul fililalei iesene a CNSLR-Fratia, care are biroul de sindicat la etajul al doilea din Casa Patrata. Citeva mese puse cap la cap, citeva scaune de plastic, un telefon fix si multe hirtii aruncate in dezordine reprezinta tot mobilierul incaperii. "Acum sint aici. Peste citeva minute pot fi intr-o uzina sau chiar in alta localitate din Iasi. Unde sint chemat, acolo ma duc", povesteste, jovial, Pascal. Telefoanele suna precipitat si fring sirul povestii. Sint sindicalistii sai, armata de oameni pe care o conduce. Ii cer sfaturi si lamuriri. "In tot judetul avem 30.000 de membri", spune mindru si-si bombeaza pieptul spre inainte. Pentru Ioan Pascal, aventura luptei sindicale a inceput in primavara lui ’90 cind s-a infiintat Sindicatul Liber Moldova Tricotaje. Acolo el era maistru tehnolog. Dupa ce s-a perindat prin structurile de conducere ale mai multor organizatii, din august 1993 este presedintele filialei iesene a CNSLR-Fratia.
Acum este la mina sindicalistilor pe care-i conduce si de pe urma carora maninca o piine alba. Desi cotizatia de 800 lei/membru este mai mult simbolica, Pascal spune ca doar jumatate dintre cei 30.000 de simpatizanti ai miscarii sindicale isi platesc constiincios cotizatia. "Din 1998 si pina in iulie 2001, cotizatia a fost de 500 de lei. Pentru ca nu puteam acoperi cheltuielile, a trebuit sa o marim la 800 de lei", explica liderul. Pentru munca prestata, Pascal ridica lunar in jur de 3,2 milioane de lei net, dar sustine ca au fost luni cind a plecat acasa fara nici un leu in buzunar.
Cel mai mare succes: greva de la Taxicom din ’95
Este casatorit, are trei baieti. Locuieste intr-un apartament cu trei camere in CUG impreuna cu un baiat care este la scoala si cu inca unul casatorit. Are o Dacie din 1996 si spune ca munceste pe rupte la tara, la Miroslava sau la Cotnari, unde au parintii pamint, pentru a-si rotunji veniturile. In subordinea sa se afla cele mai importante sindicate din sectorul bugetar. Vorbeste cu profesorii din invatamintul preuniversitar, cu membrii Sanitas, poate da indicatii sindicalistilor de la RATC, pretinde ca stie si problemele angajatilor regiei locale de termoficare sau ale celor de la CET. La Pangran, Moldova Tricotaje, Iasitex sau Moldomobila il cunosc toti. Nu a ratat nici un protest, nimic nu s-a facut fara incuviintarea lui. "Oamenii din sindicat vin la mine si imi povestesc despre cererile lor. In functie de domeniu de activitate si de natura revendicarilor, le pot recomanda cum sa declanseze conflictul de munca. Pasii trebuie respectati cu sfintenie. Totul trebui facut legal", avertizeaza el. Pentru Pascal, clipele de glorie, apogeul miscarilor sindicale, au fost acum sase-sapte ani. "In ’94-’95 au fost doua greve la Taxicom si la Peco care au tinut mai mult de 45 de zile. Astea cred ca au fost cele mai importante", afirma cu melancolie, Pascal, care parca duce dorul activitatii sindicale de strada. Acum protestele sint sporadice si sint dezamorsate destul de repede. Se discuta mult, se obtin citeva revendicari.
Doru Alexandrescu inghite sindicate din 1993
Pe acelasi palier din Casa Patrata se afla si biroul lui Doru Alexandrescu, presedintele filialei locale a Blocului National Sindical (BNS). Hitru, Alexandrescu mormaie printre dinti: "Barul National Sindical si CNSLR-Betia", redenumind in gluma cele doua confederatii nationale. De zece ani, Alexandrescu are o singura meserie: sa conduca masele. Acum are 12.000 de membri, care nu platesc nici un leu cotizatie. A inceput in 1990 cind a infiintat Sindicatul Liber Independent al sectiei mecano-energetic din Nicolina, cu 400 de membri. Dupa el s-au luat altii care au mai facut inca 14 sindicate tot in Nicolina. In 1993 a ajuns presedinte la sindicatul din Nicolina, care le-a inghitit pe toate celelalte, in 1994 a ajuns presedintele filialei regionale a BNS, pentru ca din 1995 sa ocupe functia de presedinte al organizatiei judetene a BNS. De atunci, are sindicalisti de la Electrica, Romtelecom, Posta, functionari publici, mecanici de locomotiva, din constructii.
Vrea sa-si un Mercedes vechi de 22 de ani
"Cine crede ca liderii de sindicat traiesc boiereste se insala. Nu sint fonduri si fiecare ne descurcam cum putem. Din banii mei cumpar creioane si hirtie, covorul l-am adus de acasa, iar biroul l-am varuit prin intermediul unui prieten. Nu ma duc nicaieri sa cer nimic. Insa de la sindicatele afiliate mai capat o hirtie, un pix", spune Alexandrescu. Liderul BNS sustine ca nu are cu ce se lauda nici cind vorbeste de avutiile proprii: "Locuiesc intr-un apartament cu doua camere, nedecomandat, din Splai Bahlui. Am un copil student, iar sotia este bugetar. Acum sper sa fac si eu rost de o masina. Un prieten mi-a promis ca-mi da un Mercedes vechi de 22 de ani, dar foarte bine intretinut, are vopseaua originala". In cei zece ani, Alexandrescu a facut de toate, de la proteste spontane, pina la miscari bine organizate. Cel mai important conflict pe care l-a administrat a fost in 1994, la Nicolina. "A fost un protest legat de salarii. Oamenii au fost foarte disciplinati, a fost o greva de avertisment de doua ore si am reusit sa obtinem foarte multe", afirma acesta. Alexandrescu citeste orice inseamna legislatie de munca, pentru ca in orice moment trebuie sa stie sa le raspunda oamenilor.
Ioan Albu este sef peste 11.000 de oameni
Cea de-a treia confederatie importanta cu filiala la Iasi, Cartel Alfa este condusa de Ioan Albu. In sindicat, in tot judetul, Albu are 11.000 de membri de la care incaseaza o cotizatie de 1% din salariul minim pe economie, adica 1.400 de lei. Este liderul filialei iesene din 1993 si are sindicalisti de la Remar Pascani, Antibiotice, Terom, Primarie, Universitatea de Medicina si Farmacie, Universitatea Tehnica "Gh. Asachi". "Incasez lunar aproape 4 milioane de lei. Este greu cu banii pentru ca doar 40% din membri isi platesc cotizatiile", a spus Albu. Acesta locuieste din 1978 intr-un apartament cu 2 camere pe strada Primaverii, linga Statia de Salvare si are un Aro 10 care l-a costat 12 milioane de lei in noiembrie 1992. Ioan Albu sustine ca o zi ar trebui sa aiba 48 de ore pentru a termina tot ce are de facut. "Am lucrat din ’78 pina in ’95 la CUG. Ultima data am fost sef formatie otelarie electrica. Acum sint doar lider de sindicat, din asta si pentru asta traiesc", a spus Albu. Pentru ca a lucrat foarte multi ani la CUG, prima victorie importanta ca sindicalist a obtinut-o cind s-a intocmit primul contract colectiv de munca la aceasta uzina. "Pe o usa eram dat afara, pe alta intram. Cu un tren veneam de la Bucuresti, cu altul plecam", isi aminteste liderul de la Cartel Alfa. Albu sustine ca a participat la sute de manifestatii, si in Iasi si la Bucuresti. A fost in prima linie cind manifestarile au fost in forta, dar sustine ca prefera sa rezolve conflicte prin dialog. "Nu ma sperii de nimeni. Voi sta la sindicat atita timp cit vor vrea oamenii", afirma el. Acesta sustine ca lucreaza excelent si cu ceilalti doi lideri de sindicat pentru ca intre confederatii nu poate fi vorba de competitie.
La ce este bun un lider de sindicat
Liderul de sindicat al RATC, Vasile Sandu lucreaza de citiva ani impreuna cu Ion Pascal, liderul de la CNSLR-Fratia, sindicat la care este afiliata si regia ieseana. "Ne intelegem perfect. La orice miscare sindicala discut cu el pentru a alege cea mai buna varianta", a spus Sandu. Liderul de la RATC sustine ca Pascal are o echipa de lucru numeroasa si ca nimic nu este lasat la voia intimplarii in timpul declansarii unui protest.
Petru Gorea, liderul sucursalei iesene a Electrica, afiliata la BNS, sustine ca Doru Alexandrescu are un rol important prin relatiile pe care si le-a facut in timp. "De fiecare data Alexandrescu mi-a facilitat intrarea la sefii Prefecturii sau la parlamentari. A mers cu noi la proteste chiar si la Bucuresti. Cunoaste legislatia si procedeaza mereu dupa carte", a precizat Gorea.
Chiar daca nu a avut activitate pe linie sindicala in Palatul Roznovanu, Renata Puscasu, liderul de sindicat din Primarie lucreaza cu Ion Albu de la Cartel Alfa. "Sintem afiliati la Cartel Alfa din 1999. Am participat la sedinte si pot spune ca Ion Albu rezolva problemele prin dialog si nu cu toporul", a declarat Puscasu.
Marile afaceri le fac liderii de la Centru
Statutul de lider de sindicat regional sau judetean este mai mult o titulatura onorifica, considera Dan Curpan, liderul unui sindicat feroviar. "Pentru liderii de sindicat de la Iasi poate fi vorba, cel mult, de mica ciupeala. De citeva relatii", a spus Curpan. "Puterea sindicatelor, cel putin a filialelor din provincie, a scazut cumplit in ultimii ani. Ca lider de sindicat in Iasi nu prea poti sa intri nici in politica", considera liderul Curpan. Afacerile mari, pentru liderii de sindicat, se fac la Bucuresti unde acestia isi pot inalta mai usor o casuta de vacanta sau, prin sistemul de relatii, isi pot aranja un mic sejur in strainatate sau in statiunile din tara. (Razvan MOLDOVEANU)