Cu ajutorul ciocoiului din Casa Patrata, fostul coleg din Politie Tudor Leonte
Colonelul Artenie a ramas cu mosia obtinuta ilegal

Colonelul Artenie a fost luat in brate de colonelul Leonte. Dupa aproape 10 ani de cind 2,33 ha au „zburat” de la Strunga pe dealul Sorogari, Prefectura nu a reusit sa indrepte o ilegalitate. Mai mult, parca secretarul general al Prefecturii, Tudor Leonte, ar fi facut tot ce i-a stat omeneste in putinta pentru a inmorminta definitiv afacerea. Initial, procesul dintre Prefectura si Artenie a fost suspendat pentru ca nu se cunosteau adresele piritilor. Abia dupa ce „Ziarul de Iasi” a semnalat anomalia, Leonte a solicitat repunerea pe rol. Dupa inca doua termene, instanta a respins actiunea Prefecturii pentru o chichita procedurala. Desi ar fi trebuit sa remedieze greseala imediat, Leonte a lasat totul balta. Mai mult, Leonte l-a luat acum pe „nu” in brate. Nu mai stie despre ce era vorba in cazul Artenie, fostul sau sef. Nu-si aminteste nici sa fi vazut vreodata dosarul. Nici macar nu stie cum de a fost posibil ca un dosar sa ramina ingropat intr-un fiset un an si jumatate fara ca cineva sa-si arunce ochii pe el. Culmea, Artenie nici nu a avut nevoie sa se prezinte in fata instantei sau sa-si angajeze un avocat. Lipsa de actiune a secretarului general al Prefecturii a facut mai mult decit ar fi putut face orice avocat din tara pentru Artenie. In cifre, aceasta afacere imobiliara a fost aproximata de specialisti la aproximativ 20 miliarde lei. O suma cu care se poate cumpara si un bloc de apartamente in Iasi, situat intr-o zona buna.
Primele mutari
In 1991, politistul Mircea Artenie impreuna cu fratele sau Vasile Artenie si sora lor, Gabriela Plesca, au devenit actionari pe o suprafata de 2,33 ha la „Agrocom” Strunga. Era vorba de o mostenire de la parinti. Trei ani mai tirziu, ei au solicitat transferarea actiunilor de la Strunga la „Podgoria Copou”, cererea fiind aprobata imediat de cele doua societati. Motivatia cererii a fost de-a dreptul puerila, respectiv faptul ca toti trei isi au domiciliul in Iasi si nu pot administra terenul aflat la Strunga. In 1996, cei trei au cerut transformarea actiunilor corespunzatoare unei suprafete de 0,5 hectare de teren in fizic, suprafata pentru care au primit titlu de proprietate. Pentru restul de 1,83 ha, cei trei au ramas actionari la „Podgoria Copou”, putind solicita oricind retrocedarea terenului in fizic. Asa, terenul a ajuns de la Strunga pe dealul Sorogari, la o azvirlitura de bat de Iasi. Conform aprecierii juristilor Prefecturii, procedura transferului de actiuni a fost ilegala.
„Nu se cunosc adresele piritilor”
Afacerea a ajuns in paginile cotidianului nostru la sfirsitul anului 2000, cazul Artenie devenind prima tema de lucru a prefectului de atunci, Corneliu Rusu Banu. Acesta a solicitat in februarie 2001 anularea titlului de proprietate obtinut de fratii Artenie la Sorogari si a transferului de actiuni de la Strunga la „Podgoria Copou”. De la primul termen al procesului au aparut si problemele. Timp de un an si jumatate s-au judecat chichite intre Prefectura si „Podgoria Copou”, numele lui Artenie nefiind nici macar pomenit in instanta. Abia in septembrie 2002 a venit rindul fratilor Artenie sa fie chemati la bara pentru a depune marturie. Instanta a constatat insa ca nu se cunosc adresele celor trei piriti, ei neputind fi astfel citati. Ceea ce a dus la suspendarea procesului. In octombrie, Prefectura a depus o lista cu adresele fratilor Artenie, Judecatoria „uitind” insa sa repuna dosarul pe rol.
Lipsa calitatii procesuale a prefectului ca sef de comisie
Dosarul a ramas ingropat in fisete timp de patru luni, pina cind un articol din „Ziarul de Iasi” a atras atentia Prefecturii ca procesul treneaza. Astfel, secretarul general al Prefecturii, Tudor Leonte, si-a adus aminte de procesul cu Artenie abia dupa semnalele presei. In februarie 2003, procesul a fost reluat, pentru a i se pune cruce definitiv pe 12 martie 2003. Din oficiu, instanta a pus in discutie lipsa calitatii procesuale active a Comisiei Judetene de Fond Funciar (CJFF). Concret, in opinia instantei, actiunea ar fi trebuit promovata de prefect ca autoritate publica, si nu de prefect ca presedinte al CJFF. Pe acest motiv, actiunea Prefecturii a fost respinsa, Artenie raminind stapin cu acte in regula pe terenul din Sorogari. Interesant este faptul ca instanta a sesizat faptul ca actiunea Prefecturii a fost redactata gresit abia dupa doi ani de la inceperea procesului. „Nu este pentru prima oara cind instanta invoca lipsa calitatii procesuale active a CJFF. Este un fel de loterie. Uneori ni se accepta actiunile, alteori ni se resping, pe acest criteriu”, a spus unul dintre juristii Prefecturii.
Leonte a adormit cu capul pe dosar
Primul lucru pe care trebuia sa-l faca Prefectura dupa respingerea actiunii era depunerea unei noi actiuni in instanta. De data aceasta, ea ar fi trebuit sa fie semnata de prefect ca prefect, si nu ca presedinte al CJFF. Acest lucru nu s-a intimplat insa, dosarul fiind inmormintat din nou. Daca in alte situatii Leonte tinea adevarate sedinte cu juristii pentru a stabili „planul de bataie”, in cazul Artenie secretarul general al Prefecturii nu a mai dat dovada de acelasi zel justitiar. Practic, acesta a lasat cazul la mina juristilor din Prefectura, care s-au multumit sa inregistreze faptul ca actiunea a fost respinsa si sa astepte decizia conducerii. Initiativa inaintarii unei noi actiuni ar fi trebuit sa vina din partea lui Leonte ca secretar general al Prefecturii, iar nu din partea juristilor. Aceasta intrucit directia de control al legalitatii actelor si contencios administrativ, care cuprinde si activitatea de fond funciar, este subordonata direct lui Leonte. Dar, din martie 2003 si pina in septembrie 2004, de dosarul Artenie nu s-a atins nimeni. A ramas blocat in Prefectura, iar fratii Artenie cu pamintul in Sorogari.
Coloneii prieteni
Acum, Leonte sustine nonsalant ca nu a stiut niciodata ce se intimpla in cazul Artenie. „Nu stiu de ce nu s-a continuat actiunea. Ieri am fost informat si eu ca s-a pierdut procesul, dupa ce v-ati interesat dumneavoastra. Nici nu stiu exact ce cuprinde dosarul”, a spus Leonte. Lipsa de reactie a secretarului general al Prefecturii ar putea fi explicata si prin prietenia care il leaga de fostul sef al IJP. Cei doi se cunosc inca de cind Artenie era doar sef al Politiei Economice, iar Leonte sef la Politia Rutiera. Surse din cadrul IJP afirma ca cei doi au ramas foarte buni prieteni si dupa ce ambii au parasit politia.
Explicatiile aiuritoare ale lui Leonte
Explicatiile date de Leonte au fost de-a dreptul stupefiante. Faptul ca procesul treneaza de un an si jumatate nu i s-a parut relevant lui Leonte. „Nulitatea absoluta poate fi invocata si peste 100 de ani. Nu exista termen de decadere”, a precizat Leonte, care insa nu a precizat daca va repune pe rol dosarul. O alta explicatie ciudata a fost posibilitatea ca procesul sa fie in final pierdut de Prefectura. „Pentru noi, cazul Artenie este un caz ca oricare altul. Riscam sa pierdem procesul si sa platim cheltuieli de judecata”, a adaugat Leonte. Explicatiile lui Leonte l-au lasat cu gura cascata pe prefectul Spiridon Cretu. „Prefectura nu plateste cheltuieli de judecata, institutia fiind scutita. De platit, plateste Ministerul Administratiei si Internelor, Primaria sau alte institutii care au buget propriu”, a replicat prefectul. „In maximum o saptamina voi studia dosarul, imi voi formula un punct de vedere si il voi transmite prefectului spre a dispune in consecinta”, a incheiat Leonte.
Contactat telefonic ieri, Mircea Artenie a spus ca nu-l mai intereseaza pamintul. „Am facut partaj la notariat, iar terenul si actiunile i le-am dat fratelui meu. Oricum, din cite tin minte, nu era nici o problema legala cu transferul”, a declarat Artenie.
Manevra lui Artenie, perfect ilegala
Mutarea terenului lui Artenie de la Strunga la Iasi nu a respectat nici una din regulile stabilite prin lege. Astfel, Legea 18/1991 nu mentioneaza posibilitatea transferarii actiunilor de la un IAS la altul si improprietarirea ulterioara. Singura modalitate legala prin care Artenie putea sa-si mute terenul de la Strunga la Iasi era schimbul. Conform Legii 18/1991, „schimbul de teren intre persoane juridice care au in administrare terenuri asupra carora statul are majoritatea actiunilor sau intre acestea si persoanele fizice se face numai cu avizul Ministerului Agriculturii”. Totodata, pentru realizarea schimbului, trebuia ca solicitantul sa se afle deja in posesia terenului. Cu alte cuvinte, fratii Artenie ar fi trebuit sa primeasca titlul de proprietate sau fisa de punere in posesie pentru terenul de la Strunga. Ulterior, ei ar fi trebuit sa solicite acordul SC „Podgoria Copou” pentru efectuarea schimbului si avizul Ministerului Agriculturii. Nici una din aceste cerinte legale nu a fost insa respectata, transferul actiunilor si improprietarirea fiind facute pe linga lege.
Ce cistiga familia Artenie?
Cele 0,5 ha din Sorogari pentru care fostul sef al IJP si fratii sai au primit deja titlu se afla la aproximativ 200 metri de restaurantul „Little Texas”, in apropierea viitorului cartier al tinerilor din Moara de Vint. Pina acum, fratii Artenie nu au solicitat retrocedarea in fizic si a diferentei de 1,83 ha. Daca se va intimpla, cei trei vor deveni stapini peste o adevarata avere. Pretul mediu pentru un metru patrat de teren in Moara de Vint se ridica la 25-45 euro, in functie de amplasament si utilitatile disponibile. „Pe amplasamentul mentionat, se ia usor 20 euro/mp, daca terenul este la strada. Altfel, sub 15 euro nu are cum sa scada. Zona are potential”, a explicat Bogdan Cihodaru, directorul agentiei imobiliare „Terra”. Cei 23.300 mp ai proprietatii fratilor Artenie ar valora astfel aproape 500.000 de euro, adica aproximativ 20 miliarde lei. (Alex ZANOAGA)