Lucrari in bataie de joc: desi nou-nouta, scoala din Poiana cu Cetate s-a darimat
Tusa Lucica si-a transformat casa in scoala din mila pentru copii

Ana-Maria vrea sa faca doua facultati. De loc din Poiana cu Cetate, comuna Grajduri, un sat situat la mai putin de 30 de kilometri de Iasi, fetita este in clasa a IV-a. Nu invata insa la scoala. Impreuna cu alti sase copii din localitate isi iau in fiecare dimineata ghiozdanul in spate si merg la tusa Lucica acasa. Intr-o camaruta fara soba, copiii se inghesuie pe o bancuta si citeva scaune, avind deasupra un tavan a carui uritenie e acoperita cu hirtii prinse in pioneze. Acesta este locul in care ei invata din clasa I pina-ntra IV-a, visind in fiecare zi cum or sa ajunga medici sau profesori. Un vis care pare imposibil sa se transforme in realitate in acest sat desprins parca din Evul Mediu si uitat de autoritati. In care o biata vadana face mai mult decit Ministerul Educatiei.
Ca-n Evul mediu
Daca ai ateriza cu elicopterul in Poiana cu Cetate, fara sa apuci sa te uiti atent la case, ai putea spune ca ai nimerit intr-un loc mirific, aflat in chiar mijlocul padurii. Cele citeva zeci de case din chirpici si drumurile desfundate te duc cu gindul insa la alte perioade din istorie. Cu toata lipsa de perspectiva, parintii se incapatineaza sa-si dea copiii la scoala si sa spere ca macar ei vor putea evada de acolo. Pentru ca satul e situat la circa 10 km de centrul comunei Grajduri, copiii sint nevoiti sa invete aici. Pe unde apuca. Scoala veche fiind construita din valatuci, si-a terminat traiul in urma cu citiva ani. Autoritatile au fost atunci nevoite sa ridice alta, de data asta din caramida. „Nu a fost inca facuta cum trebuie. Nu stiu daca s-a furat sau nu, dar cert este ca n-a fost acoperita cum trebuie, refolosindu-se tigla de la cea veche. Toti parintii care aveau atunci copii la scoala au reclamat asta pe la Inspectorat, dar nimeni nu i-a bagat in seama. Anul acesta s-a vazut insa ca am avut dreptate”, spune Vasile Paduraru, tatal fetitei Ana-Maria, sotul invatatoarei din sat. Daca ISJ si primaria din Grajduri nu au vrut sa dea doi bani pe problemele scolii din sat, copiii si dascalul lor, Daniela Paduraru, par a fi avut in schimb trecere la Cel de Sus. Caci, atunci cind scoala s-a darimat, in chiar ziua de Pasti, fiind in vacanta, nu au patit nimic. „Puteau sa moara cu totii acolo”, spune cu naduf un barbat intre doua virste.
15 septembrie: cu flori in mina spre casa matusii
Fiindca nu a sarit nimeni sa repare scoala imediat dupa „accident”, invatatoarea a continuat sa faca ore la ea acasa, simultan cu clasele I-IV. I-a strins pe toti copiii intr-o camera si acolo a incheiat anul scolar trecut. Desi de atunci a trecut o vara intreaga, autoritatile nici gind sa faca ceva cu scoala, raminind surde la solicitarile parintilor. Si cum familia Paduraru trebuia sa-si finalizeze casa si nu a mai putut sa-i gazduiasca pe copii, s-a dat zvon prin sat ca se cauta loc de cursuri. Lucica Zamfirache, ramasa vadana in urma cu sapte luni, a sarit in ajutor. „Nu am nici o pretentie decit sa mi se plateasca lumina. Trebuie sa invete carte si copiii acestia, iar mie si-asa imi era urit”, spune femeia. Astfel, pe 15 septembrie, cu ghiozdanele in spate si cu flori in miini, copiii au intrat cu emotie intr-una dintre cele trei camarute ale acesteia, pregatita cu mare grija de batrina. Presuri intinse pe jos, tavanul acoperit cu hirtie, un dulap de bucatarie inghesuit intr-un colt, doua mese si citeva scaune. Aici va invata literele abecedarului Madalina Negru si tot aici si-a inceput clasa a II-a si surioara sa, cu un an mai mare, Bianca. Intrata in reparatie abia la inceputul lui septembrie, scoala nu va fi terminata in curind.
Cei de gimnaziu invata in judetul Vaslui
Culmea, elevii de clasa a V-a par mai avantajati acum, desi trebuie sa mearga zilnic cite 3,5 kilometri dus si tot atitia intors, pina la cea mai apropiata scoala, din comuna Protopopesti, judetul Vaslui. „Iarna, aici zapada este mai mare decit gardurile. Doua saptamini au stat aici utilajele de deszapezire in februarie ca sa desfunde drumurile. Ca sa nu piarda ore copiii, mergem si facem carare cu lopata in locurile unde sint troiene”, explica Ion Alexa, tatal a doi copii. Ignorati si amenintati de autoritatile locale sa nu-si mai expuna problemele celor care ajung din intimplare in sat, locuitorii din Poiana cu Cetate sint acum mindri ca, prin forte proprii, au reusit sa cistige un proiect finantat prin Fondul Roman de Dezvoltare Sociala cu 75.000 de dolari pentru pietruirea drumului de acces de la soseaua care vine de la Iasi. E cea mai mare realizare din sat, dupa racordarea la curent electric, acum circa zece ani. (Mirela CORLATAN)