Sotii Vrinceanu maninca de 3.000 de lei pe zi

De aproape trei ani, sotii Vrinceanu traiesc, amindoi, din 3.000 de lei pe zi. Impreuna, cei doi fac cit un singur om. Atit din punct de vedere al venitului, pentru ca adunate cele doua pensii ale lor fac cit o singura pensie, mica si aia, cit si din punct de vedere fizic. Marcel Vrinceanu nu-si poate folosi partea dreapta a corpului, in timp ce sotia lui abia merge si face din cind in cind si crize comitiale. Cei doi soti sint "cazuri sociale" desi au lucrat impreuna 27 de ani. Marcel are acum 45 de ani, dar sufera de sechele de poliomielita de cind avea o virsta foarte frageda. "La 3 ani, m-am imbolnavit, si timp de mai multe luni am fost orb, surd si fara grai. Simturile mi le-am recuperat, dar partea dreapta a corpului, nu", spune barbatul. Desi nu-si poate folosi deloc mina dreapta, inclestata ca o gheara, Marcel a lucrat la SC "Contis" SA timp de 16 ani. Intii ca sudor, apoi ca electrician si apoi ca mester la o statie de apa. Defectul lui fizic l-a mutat cu serviciul dintr-un loc in altul, si tot el l-a scos intii in somaj si apoi la pensie. Acum, barbatul trebuie sa-si cumpere medicamente, sa se hraneasca si sa-si plateasca intretinerea din 420.000 de lei. In iarna care a trecut, numai intretinerea pentru o persoana, in blocul prapadit de garsoniere din cartierul Gradinari, a costat 325.000 de lei. Sotia lui Marcel, Ionela, este si ea persoana cu handicap, pensionata pe caz de boala. Cind era copila, Ionela a facut encefalita urmata de crize comitiale. La aceasta s-a adaugat si o parapareza spastica care-i deformeaza picioarele si o face sa mearga foarte greu. Ionela are 33 de ani, dar a lucrat 11 ani pe un post de confectionera. In 1997 a fost scoasa la pensie si acum are un venit de 530.000 de lei. Practic, in total, cei doi soti au drept venit 950.000 de lei, o suma mult prea mica pentru nevoile lor. Ca sa faca o economie, acum o luna au reusit, cu un sacrificiu mare, sa-si puna un apometru pentru apa rece. Apa calda au inchis-o de tot, ca sa reduca din cheltuieli. La fel si telefonul, desi femeia face uneori crize prin somn si are nevoie de asistenta medicala. "Obosesc foarte repede, trebuie sa iau multe medicamente si trebuie sa ma hranesc bine, dar din pensiile noastre, in fiecare luna, abia daca ne ramin 100.000 de lei pentru mincare. Incercam sa mincam o data pe zi", spune femeia. Totdeauna, sotii Vrinceanu si-au dorit copii. Frica de malformatii si criza de bani i-au facut sa se razgindeasca, dar sa poarte cu ei regretul de nu avea inca un suflet in casa. "Cind am aflat ca exista pericolul sa facem un nenorocit ca noi, am renuntat la idee. Dar am umblat ceva timp prin orfelinate sa cautam un copil. Apoi am renuntat de tot", spune femeia. Situatia in care au ajuns, ca si lipsurile, nu le-au furat insa optimismul. Marcel spune ca ar putea munci daca cineva i-ar oferi ceva de lucru. Ionela coase goblenuri si spera ca maiestria ei sa-i aduca ceva bani, desi nu stie unde sa se duca cu frumoasele tablouri. "Nu vrem sa cersim, vrem un sprijin. Ca noi sint multi, dar cred ca meritam si noi ceva, cit de putin. Am muncit in timp ce altii, cu handicapuri mai usoare, au stat acasa. Totusi, am ajuns cazuri sociale", incheie trist barbatul. (Dana PAVEL)