Spion prin "Europa"

Un Vivaldi in surdina ma invaluie chiar de la intrare. Pasii mi se afunda in covorul verde. In podeaua de marmura se reflecta discret sursele de iluminat din tavan. Explic majordomului ca am o intilnire si ma asez intr-unul din fotoliile din piele de culoarea covorului din hol. Pe o masuta din lemn stralucitor de cires, cite un exemplar din "Bucharest Matin", "Nine o’clock" si "Sette Giorni" stau asezate intr-o ordine perfecta. Semn ca nici macar n-au fost rasfoite, desi e aproape amiaza. Oricum, sint editiile din ziua precedenta. La intrare, majordomul isi inabusa un cascat de plictiseala. In parcarea spatioasa din fata, nici o masina parcata. Muzica scazuta amplifica singuratatea incaperii. Stau de aproape o ora si nu am mai vazut pe nimeni intrind sau iesind. Urechile mele obisnuite deja cu fondul sonor nu mai percep decit o nesfirsita liniste, care ma face sa ma simt ca un exilat intr-un muzeu. Cel mai luxos muzeu al Iasului, Hotel "Europa".
Pentru majoritatea iesenilor, hotelul este doar un reper urbanistic
De jumatate de an, Europa s-a mutat la Iasi. Hotelul omonim, o cladire moderna din otel si sticla, este pentru iesenii de rind imaginea luxului de care, probabil, nu vor avea niciodata parte. Simplu reper urbanistic pentru majoritatea iesenilor, "Europa" este o enigma. Cum e inauntru, cine sta acolo, cum e sa stai o noapte in hotel, daca exista sala de masaj. Sint intrebari la care doar foarte putini pot raspunde din proprie experienta. Pentru cei care vor sa afle raspunsul, "Monitorul" a facut un tur complet prin "Europa".
6.650.000 de lei intrarea in camera dubla de lux
"Intentionam sa organizam aici un simpozion cu citeva zeci de invitati", suna pretextul vizitei mele la receptie. Ma astept la un refuz; nu am dat nici un telefon inainte, nu ma recomand drept reprezentantul vreunei firme de succes, vestimentatia nu da de inteles ca as fi vreun businessman. Cu toate acestea, la auzul cifrei posibililor clienti, receptionera da semne de interes. Un telefon scurt si o angajata a hotelului ma preia. Primul pas, intrarea in lift. Usile silentioase se dau la o parte, dezvaluind un interior cu pereti din lemn pretios brun. Incheieturile nichelate ale cabinei, in care se rasfring sclipirile butoanelor luminoase, fac decorul demn de visele cele mai frumoase. La etajul al cincilea, singura lumina vine din camera femeii de serviciu. Intram in camera 101, dubla de lux. Daca as fi fost client, introducerea cardului de acces m-ar fi costat 215 dolari (6.665.000 lei), pentru 24 ore. "Aici nu exista incuietori clasice, intrarea se face numai pe baza de card, care e activat pe durata rezervarii camerei", imi comunica insotitoarea.
Totul e aranjat si straluceste, de la usile dulapului pina la ultimul colt de cearsaf. Maro este culoarea predominanta a tuturor camerelor: de la nuanta inchisa a mobilierului pina la cea deschisa a peretilor. Acelasi covor verde vazut in hol, mai putin sigla hotelului.
O sampanie Dom Perignon costa mai mult decit camera
In fata patului incapator, un televizor troneaza pe noptiera care ascunde un minibar frigorific. Setea stinsa cu apa minerala Perrier costa patru dolari (124.000 lei), cu Dorna numai un dolar si jumatate (46.500 lei). Sa sarbatoresti cu sampanie costa mai mult decit camera: o sticla de Dom Perignon adauga la nota de plata 240 dolari (7.440.000 lei). In comparatie, berea pare chiar ieftina: trei dolari (93.000 lei) pentru un Tuborg si sase dolari (186.000 lei) pentru un Guinness. Consolarea poate veni de la "Ice Tea", care costa "numai" doi dolari (62.000 lei). Pe alta noptiera, linga pat, telefonul si aparatura de conectare la Internet, utilizabila de catre clientii cu laptop in dotare. In stinga intrarii, baia de lux. Toate instalatiile sint nichelate argintiu, iar dotarile satisfac orice gust. Oferta se intinde de la banalele prosoape si sapunuri pina la uscatoare de par si papuci de baie de unica folosinta. Businessmanii foarte solicitati pot primi telefoane si la dus, unde este instalat un terminal.
De la etajul al saptelea pina la cel de al zecelea sint disponibile apartamentele de lux. Dotate cu doua bai, hol de intrare si living-room, apartamentele respecta acelasi tipar. Patul e insa sensibil mai mare, iar vederea se intinde pina la marginea Iasului. Nici pe palierul etajului sapte nu inregistrez miscare si toate luminile sint stinse. Fotoliile mari, din piele alba, someaza in asteptarea clientilor, care le-ar putea ocupa doar daca si-ar scoate din cont 325 dolari (10.075.000 lei) pentru fiecare 24 ore petrecute intr-un apartament din "Europa".
186.000 lei pentru o tochitura cu mamaliguta
Coborim la parter, unde se afla restaurantul, braseria si barul. Combinatia de lemn brun si piele verde se regaseste in mobilierul barului de 12 locuri, unde sint valabile preturile din minibarurile camerelor. Se pot servi insa si cocktailuri sau vinuri de vinoteca. Brandy Orange costa 13 dolari (403.000 lei), o tequila noua dolari (279.000 lei), iar o Feteasca Alba din ’71, 38 dolari (1.178.000 lei). Braseria, de 66 locuri, ofera un bufet suedez, completat de meniul restaurantului cu 52 locuri. Mai protocolar decit braseria, restaurantul este decorat clasic, iar pianul din dreapta intrarii asigura o atmosfera selecta. Efortul pianistului nu se echivaleaza in dolari, spre deosebire de componentele meniului. Sub cinci dolari (155.000 lei) se pot servi doar supa si crema de legume, cu opt dolari (248.000 lei) somon afumat, cu 13 dolari (403.000 lei) file de somon. Traditionala tochitura cu mamaliguta te "frige" cu sase dolari (186.000 lei), mai putin cu patru dolari decit muschiul de vaca cu ciuperci. Desertul nu depaseste patru dolari (124.000 lei) pentru fiecare sortiment: salata de fructe, pere cu inghetata sau clatite flambate. Explicatiile insotitoarei mele aproape ca rasuna in linistea din incaperi, in care pare ca sintem primii care intram.
Dan Galea: "WTC e un concept, e ca un scaun cu trei picioare"
Pentru un tur complet, trecem in cladirea World Trade Center, unde pot fi organizate conferinte, simpozioane sau alte activitati de gen. In sala mica de conferinte, de 50 de locuri, timpul este intr-adevar pretios: 50 dolari (1.550.000 lei) pe ora. Sala mare, de peste doua sute de locuri, prevazuta si cu aparatura audio aferenta activitatii de traducere, are tarif triplu. In spatele usilor, tariful e inzecit: 15 dolari (465.000 lei) pe metru patrat, dar pretul e valabil pentru o luna. La o suprafata medie de 70 metri patrati, cit are un birou la WTC, chiria lunara depaseste 1.000 dolari (31.000.000 lei). Asa se explica, probabil, de ce numai o mica parte din cele 70 de birouri disponibile sint ocupate.
Directorul WTC, Dan Galea, se arata insa optimist: "WTC e un concept, e ca un scaun cu trei picioare: cladirea, serviciile si un climat de conlucrare. Daca un singur picior lipseste, atunci se darima totul".
Clientii hotelului pot fi numarati pe degetele unei singure miini
Demararea constructiei intregului complex, al carui proprietar este Gheorghe Ionescu, a intimpinat numeroase indoieli. Multi nu au crezut ca Ionescu, proprietar pe atunci doar al firmei "Inproiect", va reusi sa duca pina la capat o investitie de o asemenea amploare. Directorul WTC, Dan Galea, pe atunci prefect al Iasului, isi aminteste: "Primarul Simirad spunea ca el nu da autorizatie pentru un lac de broaste in mijlocul orasului. Cu greu l-am convins sa-si schimbe parerea", a afirmat Galea. Cu toate acestea, ambitia lui Ionescu s-a realizat. Dar intrebarile sint inca multe si raspunsurile deloc la indemina. Mai mult de 50 de birouri din cele 70 existente la WTC sint inca neocupate, doar o singura expozitie a avut loc dupa cinci luni de la inaugurare, iar clientii hotelului pot fi numarati pe degetele de la o mina. Incet-incet, se contureaza imaginea unei investitii luxoase, dar intangibile, sortita sa sucombe sub povara costurilor exorbitante pe care le presupune. In scenariul optimist ca WTC ar atrage un mediu economic solid la Iasi crede deocamdata Ionescu, singurul om care viziteaza zilnic muzeul de lux numit hotel "Europa". (N.M.)