Caută 
3 MIN
Un blestem desprins parca din filmele de groaza haituieste de ani de zile familia Ouatu. Dintotdeauna, Verginia Ouatu si-a dorit sa aiba fete pe linga ea. "O fata este altfel decit baietii. Cu ea poti fi prietena, poti discuta, te poti mingiia", spune femeia in timp ce lacrimi mari i se rostogolesc pe fata. Dumnezeu i-a implinit dorinta si i-a dat nu una, ci trei fete. Dar tot el le-a strins de pe lumea asta, inainte de vreme, pe doua dintre ele, iar pe cea de-a treia nu se stie cit o mai lasa linga mama. Alina a murit la un an si jumatate cind a facut convulsii. Anda a plecat dintre ai ei acum patru ani, dupa ce o boala infioratoare i-a deformat corpul si a tintuit-o de mica intr-un carucior cu rotile. Gabriela sufera si ea de aceeasi boala ca si sora ei, de distrofie musculara. Insa este in viata, singura fata pe care Verginia Ouatu o mai are. Fata are acum 15 ani, este liceana si este frumusica. Pentru cei din casa este sufletul familiei. Pentru cei de afara este aproape un monstru. "M-am imprietenit si eu cu o fata de la scoala, dar ii era jena sa iasa cu mine in oras pentru ca lumea se uita dupa noi", spune Gabriela. Acum are drept prieten pe Roco, un papagal micut care ii inveseleste camera cu ciripiturile lui. Distrofia musculara i-a distrus fetei pe rind aproape toti muschii. Coloana ii este sustinuta de tije metalice si suruburi, dar picioarele si miinile nu i le-a putut repara nimeni. Pentru a-si putea face lectiile, multe, ca pentru un liceu de contabilitate, fata isi pune pe picioarele incrucisate un dictionar gros si tare si scrie. Patul si caruciorul cu rotile sint singurele locuri in care poate sta. Fata nu a mai simtit pamintul sub picioare de cind avea 7 ani. Atunci, cind sora ei mai mare avea aproape 9 ani, parintii au aflat ca aceeasi boala a atins-o si pe cealalta fata. "Nu stiu nici acum cu ce-am gresit. Pe Anda am pierdut-o pentru ca nu am putut-o opera. Cu Gabi am fost acum doi ani in Germania si i-am facut operatie pentru sustinerea coloanei. Am facut tot ce-am putut pentru ea. Am trimis memorii in 21 de tari, la spitale si ministere", spune mama fetei. Pentru Verginia Ouatu, viata a fost doar un riu de lacrimi, fara nici o zi de fericire. De la 21 de ani o duce numai intr-un plins, bocindu-si fetele. In ciuda faptului ca Gabriela a fost operata, necazurile nu s-au terminat inca. Fata are acum un chist ovarian hemoragic care nu poate fi operat din cauza unei deformatii a inimii. Anestezia ar putea-o omori. De altfel, si o simpla raceala ii poate fi fatala fetei. Toate aceste necazuri sint suportate de o familie care nici nu o duce foarte bine din punct de vedere financiar. Ioan Ouatu este pensionar pe caz de boala, fratele mai mare al Gabrielei este insotitor pentru ea si cistiga 700.000 de lei, iar mama lor este infirmiera la scoala speciala la care invata fata. Or Gabrielei ii trebuie medicamente, caldura, tratament special. Speranta de mai bine a cam disparut din casa Ouatu. Credinta nu. "Am vorbit cu multa lume care m-a intrebat cum rezist. Propriii mei parinti ma judeca pentru ca nu am dat fetele la stat. Dar am o cruce de dus. Iisus nu si-a lepadat niciodata crucea. Nici eu nu trebuie sa o las jos. O port cu mine pina la sfirsit si, poate, Dumnezeu va face o minune", incheie femeia, fringindu-si miinile a ruga. (Dana PAVEL)
