Revedere dupa 66 de ani

Un iesean in virsta de 71 de ani, refugiat de razboi, a cautat un om pe care il vazuse ultima data in urma cu 66 de ani si despre care nu mai stia absolut nimic. Ba chiar a si reusit sa il gaseasca! S-au intilnit ieri, plini de emotie, pentru a depana amintiri si a fi martori unul pentru celalalt cu privire la refugiul care le-a afectat viata. Cei doi pensionari au fost refugiati in anul 1944 din judetul Vaslui cu aceeasi caruta, pe cind aveau doar cinci si respectiv doi ani. Nici unul nu mai stia nimic despre celalalt inca de atunci. Daca dovedesc insa ca au fost printre victimele persecutarii politice, pensionarii beneficiaza de anumite avantaje, conform legii. Valentin Trofin s-a gindit ca el si Adutu, barbatul de 67 de ani acum, dar care nu avea nici doi ani la momentul incidentului, ar putea depune marturie unul pentru celalalt. Desi a mai incercat in urma cu citiva ani sa il gaseasca, nu a reusit. Anul trecut s-a hotarit sa isi indeplineasca planul. Dupa ce a incercat sa dea de Adutu prin rude, a intrebat la firme de telefonie fixa si mobila, a facut cereri la Evidenta Populatiei, Valentin Trofin s-a gindit sa dea anunt in ziar. Asa a reusit sa ajunga ieri la Adutu care, culmea, locuia in acelasi oras, la doua cartiere distanta de el. "Vai, ce l-am mai cautat pe Adutu!" a exclamat ieri plin de bucurie Valentin Trofin. O poveste impresionanta despre razboi, refugiati si o intilnire dupa o viata de om, care s-a transformat intr-o aventura plina de emotie.

Valentin Trofin avea ieri adresa lui Adutu scrisa pe o hirtie. A batut la usa sfios si astepta sa vada daca il va recunoaste sau nu pe Adutu dupa 66 de ani. Atunci cind sotia acestuia a deschis usa, pensionarul a spus ca se numeste Trofin si ca il cauta pe Adutu. Invitat in casa, Valentin Trofin a trecut prin citeva momente de emotie pina cind sa apara cel pe care l-a cautat ani intregi.

Adrian Hincu, Adutu, asa cum ii spune pensionarul, si-a facut aparitia, iar pe chipurile celor doi se putea citi bucuria. Ambii s-au aratat incintati sa se revada, chiar daca Adutu nici nu il mai tinea minte pe cel care l-a cautat atit de mult. Cu parul alb si tremurind, cei doi au inceput sa depene firul unor intimplari decurse de-a lungul a zeci de ani. "Vali, eu sint Adutu", au fost cuvintele pensionarului de 67 de ani, care au deschis poarta spre amintiri.

Intilnirea a fost una mult dorita de catre Valentin Trofin. Barbatul de 71 de ani a inceput sa explice ieri de fata cu Adutu prin cite a trecut ca sa il gaseasca pe vecinul sau din copilarie. "Eu am intrebat de multe ori prin satul Benesti, de unde am plecat noi, daca mai stie cineva ceva de Adutu. Am mers la rudele lui din partea tatalui, am intrebat chiar si prin Negresti, unde stiam ca fusese stabilita familia lui, daca a auzit cineva de el. Nu am reusit insa sa aflu nimic pina acum cinci ani, cind, intimplarea a facut sa dau de tatal lui. Era recasatorit si l-am rugat sa imi spuna ceva de Adutu, dar nu mai stia nimic de el. Oricum, era pentru prima data cind cineva ma recunostea si isi aducea aminte de existenta lui Adutu. Eu voiam sa fac o monografie a satului si mi-ar fi placut sa fie si Adutu acolo, alaturi de tatal lui care era preot la acea vreme", a spus Valentin Trofin.

Adrian Hincu i-a explicat fostului vecin ca nu a fost crescut de tata. La scurt timp dupa refugiu, mama lui a decedat, iar tatal lui s-a recasatorit. Astfel, el a fost crescut de catre rudele din partea mamei si legatura cu tatal lui s-a rupt. "Stiu doar ca aveam citiva ani cind am fost luat de la Benesti si dus la Negresti, acolo unde am si crescut. Tatal meu nu a mai fost acceptat in familie dupa ce s-a recasatorit, asa ca eu am ramas la bunicii mei sa ma creasca", a afirmat Adrian Hincu.

"Fiica invatatorului meu e o persoana la 76 de ani. Vedeti ce vechituri de oameni sintem?"

Pensionarul de 71 de ani nu a renuntat insa la ideea de a-si revedea prietenul din copilarie, cel cu care calatorise sute de kilometri intr-o caruta plina de refugiati si alaturi de care trecuse prin clipe de groaza. De-a lungul anilor tot a mai intrebat atunci cind mergea in Benesti daca nu a trecut si Adutu pe acolo. Anul trecut a aflat de la prieteni, si ei pensionari deja, ca exista o lege pentru refugiatii de razboi. Cei care isi pot dovedi statutul de refugiat au anumite avantaje, conform legii 189/2000.

"Am facut cerere initial la Arhivele Statului la filiala din Tirgu Mures, pentru ca noi in zona aceea am fost refugiati. Cei de acolo m-au indrumat catre primaria din Sighisoara pentru a obtine actele doveditoare, dar am primit raspuns la solicitare ca probabil au fost distruse in perioada razboiului. Singura sansa ca sa pot dovedi ca am fost victima persecutarii politice era sa am martori", a adaugat Valentin Trofin. Cu doar o fotografie din timpul refugiului, pensionarul a pornit in cautarea unor martori care sa il ajute cu o declaratie. A apelat la fata invatatorului pe care il avusese si pe care a gasit-o tocmai la Buftea, in judetul Ilfov. "Fiica invatatorului meu e o persoana la 76 de ani. Vedeti ce vechituri de oameni sintem?", a spus cu zimbetul pe buze si o privire calda pensionarul.

Dupa ce a luat legatura cu femeia si a obtinut o declaratie notariala precum ca si el a fost unul din refugiati, Valentin Trofin a mers din nou in satul natal. "Am mai gasit o femeie la vreo 80 de ani care mi-a dat si ea o declaratie, dar eu tot ma gindeam sa il gasesc pe Adutu. Chiar daca nici nu mai stiam daca traieste, era singura persoana care ma mai putea ajuta. Asa ca am inceput de anul trecut sa il caut peste tot. Am mers la firmele de telefonie fixa si mobila, am facut cerere la Evidenta Populatiei, dar nu primisem inca nici un raspuns", a continuat Valentin Trofin.

"Nu stiam de ce m-a cautat cu atita insistenta"

Pensionarul s-a gindit luna aceasta sa dea anunt in ziar. Pentru ca nici nu stia daca vecinul lui mai locuieste sau nu in tara, pensionarul a anuntat prin intermediul ziarului ca il cauta pe Adrian Hincu si a lasat un numar de telefon la care putea fi contactat. "Nu a durat mult, ca m-a si sunat cineva, un barbat anonim, si mi-a spus ca el il cunoaste pe Adutu si ca a lucrat la Fortus. Imediat l-am sunat pe directorul de la Fortus si l-am rugat sa imi spuna daca il cunoaste si sa imi dea o adresa", a povestit pensionarul. Valentin Trofin a aflat asftel ca prietenul lui sta la doar doua cartiere distanta de el, in acelasi oras. "As fi mers sa il caut si la capatul lumii, doar o adresa sa fi avut. Nu am apucat sa ajung eu la adresa, ca duminica dimineata am primit un telefon. «Eu sint Adutu. Am inteles ca ma cautati», mi-a spus", isi aminteste pensionarul.

"Eu l-am sunat pentru ca nu stiam cine este. Cind m-au sunat cei de la Fortus si mi-au dat numarul lui de telefon, mi-au spus sa il sun, parca ce poate sa se intimple? Desi eu tot ziceam ca nu cunosc nici un Trofin, pentru ca eram prea mic pe atunci, am decis totusi sa il sun. Asa am aflat cine este si l-am invitat la mine sa stam de vorba. Nu stiam de ce m-a cautat cu atita insistenta", a marturisit Adrian Hincu zimbind.

Asa a ajuns Valentin Trofin sa stea ieri de vorba fata in fata cu cel pe care il cautase cu indirjire. I-a explicat ca legea le permite anumite avantaje, iar Adrian Hincu a parut chiar incintat sa afle ca si el poate fi unul din beneficiari. "Eu am mai auzit de aceasta lege de la prieteni, dar nu m-am interesat niciodata de ea, nu stiam ca ma pot incadra ca stramutat. Acum mi se pare interesant, sint anumite facilitati ca tratamente gratuite, transport gratuit si chiar loc de veci", a adaugat Adrian Hincu.

Tot ce trebuie sa faca este sa dea unul pentru celalalt, si chiar pentru alti membri ai familiei de atunci, o declaratie notariala ca martor la incident si prin care sa confirme ca sint victimele persecutarii politice, stramutati din localitatea de domiciliu. Cu astfel de declaratii se vor putea prezenta apoi la Casa de Pensii, in lipsa unor altor documente oficiale, si isi vor putea revendica drepturile. Adrian Hincu a decis si el sa recurga la metodele pensionarului care l-a cautat atita vreme si pe care le-a numit aventuri istorice. "Nu stiu daca declaratia mea poate fi una serioasa, pentru ca eu aveam doar un an si ceva pe atunci. Dar e adevarat, totusi, ca cei mai mari decit noi au si murit. Sigur ca o sa incepem formalitatile, daca ne putem fi de folos reciproc", a afirmat Adrian Hincu.

Valentin Trofin s-a gindit chiar sa nu ceara toata avantajele de care ar putea beneficia. Ca sa fie sigur ca va primi macar o parte din ele, pensionarul a si facut deja o cerere in care specifica de care are nevoie. "Nu vreau sa spuna dupa aceea ca eu vreau prea multe. Loc de veci si transport gratuit in oras am deja. Le vreau pe celelalte, poate ma imbolnavesc pe viitor sau mai am de mers cu trenul", a precizat Valentin Trofin.

Cu carutele printre tancuri

Cei doi pensionari considera ca au dreptul, ca stramutati din localitatile de domiciliu, conform legii, sa beneficieze de facilitatile specificate. Valentin Trofin a povestit ca perioada refugiului a fost una de groaza si ca l-a marcat pentru tot restul vietii.

"Imi amintesc faptul ca aveam fiecare hainute la noi, propria valiza cu cele necesare pentru plecatul la drum. Aveam si bani in buzunar, in cazul in care murea cineva, trebuia sa te descurci singur. Cind am fost urcati in carute si am mers de la Vaslui la Sighisoara, ne-am despartit la un moment dat cei care ne mai cunosteau. Familia mea a ramas in aceeasi caruta cu a lui Adutu. Mergeam printre tancuri si fortele armate. Cind incepeau alarmele si bombardamentele toate femeile tipau ingrozite. Sotii, de multe ori, le bruscau ca sa taca, sa nu sperie si copiii", a povestit pensionarul.

Barbatul spune ca existau in acea vreme anumite baloane umplute cu apa si catarate pe acoperisuri, astfel incit impactul bombardamentelor sa nu fie unul foarte mare. "Mie mi se pareau baloanele acelea de jucarie, eram foarte incintat cind ma uitam la ele. Copil fiind, nu realizam ca ele de fapt erau o masura de protectie, sa nu vina bombele in contact direct cu locuintele. Am stat trei luni in refugiu, dar acea perioada m-a afectat foarte mult. Fiind si eu baiat de preot, considerat chiabur, am umblat foarte mult sa fiu primit la o scoala. Nici un liceu nu voia sa ma ia, doar cei de la Chimie m-au primit. Se dadeau adeverinte de la Primarie unde se specifica din ce familie provii, si te catalogau toti. Parca eram ciumat, exact asa eram privit la acea vreme", a incheiat Valentin Trofin.

–––

Cine poate beneficia si care sunt facilitatile legii?

Cei care pot beneficia de facilitati, potrivit legii 189/2000, sint persoanele de cetatenie romana, care, intre 6 septembrie 1940 si 6 martie 1945 au avut de suferit persecutii din motive etnice. Astfel, aici se incadreaza cei deportati in ghetouri si lagare de concentrare din strainatate, cei privati de libertate in locuri de detentie sau lagare de concentrare, si cei refugiati, expulzati sau stramutati in alta localitate decit cea de domiciliu.

De asemenea, romanii care au facut parte din detasamentele de munca fortata, cei supravietuitori ai trenului mortii, sotul sau sotia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, daca ulterior nu s-a recasatorit, fac si ei parte din categoria beneficiarilor. Tot in rindul celor persecutati etnic se numara si cei evacuati din locuinta pe care o detineau.

Sotul supravietuitor celui decedat din categoria persoanelor prevazute mai sus va beneficia de o indemnizatie fixa lunara, neimpozabila. De asemenea, beneficiari ai facilitatilor prevazute de lege sint si copiii nascuti in timpul calatoriei spre localitatea de refugiu sau conceputi inaintea sau in timpul stramutarii si nascuti dupa stramutarea parintilor in acea localitate.

Cei care sint considerati beneficiari ai legii 189/2000 au dreptul, pe linga indemnizatia lunara, la mai multe facilitati. Acestea sint asistenta medicala si medicamente, in mod gratuit si prioritar, atit pentru tratamentul in ambulatoriu, cit si pe durata internarilor, transport gratuit cu mijloace de transport in comun care apartin statului, sase calatorii dus-intors pe an, gratuite, pe calea ferata la clasa I sau pe mijloace navale, pentru cei care nu se pot deplasa.

Tot in seria facilitatilor se numara si un bilet gratuit anual pentru tratament intr-o statiune balneoclimaterica, scutirea de plata taxelor de abonament pentru radio si televiziune, prioritate la instalarea unui post telefonic si scutire de la plata taxei de abonament. In final, beneficiarii legii au dreptul si la acordarea, cu titlul gratuit, la cerere, a unui loc de veci.