Descintece pentru dezlegarea cununiilor

Cine are o problema de sanatate merge, de obicei, la medic. Cine are o
povara pe suflet si nevoie de sprijin merge la preot. Sfaturile specialistului
sau ale dohovnicului se cer, in situatii de criza, completate de norocul pe
care nu il poate aduce decit ghicitoarea.
Cind mergi pentru prima oara la ghicitoare te astepti sa dai peste o femeie
trupesa, cu fuste pina in pamint si cu ochi mari, care pot sa citeasca cele
care nu se vad. Descintatoarea din Cotu-Vames este exact opusul. Am
gasit pe prispa casei o femeie firava, care curata niste menta. Avea pe ea
un ilic pe care-l tot stringea in jurul corpului firav si bolnav. Nici ochii nu o
ajuta, o boala netratata luindu-i, de-a lungul anilor, incetul cu incetul,
vederea. Dar, in spatele acestor lucruri se gaseste o femeie cu harul
descintecului, care ii ajuta pe oameni sa se vindece de boala sau sa-si
recapete iubirile. Frasina Bobu are 76 de ani si stie, din mosi-stramosi,
citeva descintece. „Cind eram eu mica, mamaia mea si moasa Zamfira
stiau descintece. Eu ma viram in spatele lor si mai auzeam cite ceva. De la
ele am invatat eu sa spun. Ele stiau multe descintece si multi oameni
veneau sa fie descintati. Eu mai spun, din cind in cind, un descintec la cite
un vecin sau la vreo ruda”, povesteste Frasina.
Ea stie sa „stinga frigarea” sau sa spuna descintece pentru fetele mari.
Pentru stinsul frigarii vin oamenii care se simt rau, care au ameteli, dureri
de cap, tremura, au frisoane sau cele ai caror barbati au gasit alte ursite.
„S-a sculat (numele fetei) dimineata, grasa, frumoasa si-a luat-o pe carare.
S-a intilnit cu frigarea. Ea tipa si vaicarea (…) Nu te vaicarea, nu te caina,
ca noi pe tine te-om lecui”. In timp ce se rostesc aceste vorbe, intr-o oala
cu apa se sting, pe rind, intr-o anumita ordine, carbuni incinsi si cuie
incinse in soba. Pina acum, Frasina spune ca descintecele spuse au
functionat, iar oamenii au plecat multumiti si sanatosi acasa. „Eu nu stiu
daca spun bine, dar oamenii s-au simtit bine apoi”, marturiseste femeia.
Si pentru fetele mari care nu isi gasesc un barbat exista un leac, stiut tot
numai de Frasina. „Pasarea alba, in coada cu dalba, trei picaturi de singe
pe piatra a picurat, in patru s-a despicat. Cine e deochiat de femeie, sa-i
crape titele si sa-i curga laptele…” Frasina stie multe descintece, dar,
nefacind asta in fiecare zi, le mai uita. Dar, odata ce incepe a spune
primele cuvinte fermecate, restul vin de la sine.
Poate ca unii vor crede ca totul este o inselatorie, ca sint cuvinte spuse
aiurea. Frasina nu vrea sa convinga pe nimeni de contrariu. Ride cind o
intrebi daca functioneaza descintecul. Martori stau doar cei care au venit
cu probleme la ea si au plecat sanatosi. Ea spune ca a reusit sa vindece
citiva oameni, dar pentru ea descintatul nu este o meserie. Nu s-a
imbogatit din descintat si nici nu are nevoie. Singurul regret este ca nu are
pe cine sa invete aceste descintece si, astfel, obiceiul invatat de la bunici o
sa se piarda in timp. (Claudia MATEI)