Plecata din Budesti cind avea 14 ani O romanca aduce acasa modelul american

O familie, o casa, bani suficienti si fericire este tot ceea ce-si poate dori un
om pe pamint. O romanca stabilita de ani de zile in America a invatat, la 46
de ani, ca toate acestea nu sint suficiente. Implinirea sufleteasca este
conditionata de bucuria pe care o vezi pe fetele celor din jurul tau.
Suferintele oamenilor, necazurile si deceptiile sint doar citeva din lucrurile
pe care Camilia Schwimmer doreste sa le schimbe. Simplitatea, o
caracteristica pe care multi dintre romanii plecati in strainatate o pastreaza,
este un atu in lupte pe care romanca este dispusa sa o duca impotriva
destinului care, de multe ori, este crud si nedrept.
28 de ani departe de tara
Dupa 28 de ani, timp in care a calatorit prin toata lumea, Camilia
Schwimmer s-a intors in satul natal Budesti, comuna Faurei, pentru a se
implica si a incerca sa schimbe destinele oamenilor. Stabilita in America, in
Los Angeles, impreuna cu familia sa, Camilia poate fi socotita o femeie
implinita. Acum nu-si mai doreste decit sa vada bucuria si pe fetele celor
din jur. „Am umblat prin toata lumea, dar imi doresc ca tot ceea ce este
frumos si bun sa fie si la mine acasa, in Romania. La un moment dat,
ajungi la o asemenea stare de bine incit iti doresti ca si cei din jurul tau sa
stie ce inseamna bine. Si de unde poti incepe sa schimbi lumea daca nu
chiar de unde ai plecat, de la radacini?”, spune Camilia.
Desi a pastrat relatia cu familia din tara, revederea locurilor natale a fost
destul de brutala. Nu peisajele schimbate au intristat-o, ci fetele oamenilor
din comuna, care sint din ce in ce mai triste. „Ma incearca o nostalgie
privind la toate locurile in care, acum multi ani, ma jucam si eu. Incerc in
minte sa vad daca oamenii au facut un salt. Au facut un salt, dar unul foarte
mic. Privesc oamenii pe strada si imi dau seama ca imi sint atit de straini
si, in acelasi timp, atit de aproape”, marturiseste Camilia.
Privind-o, nu ai putea spune ca este straina de locurile natale sau de
oameni. Poate doar accentul ar da-o de gol, desi cuvintul „oleaca” nu l-a
scos din vocabular. Acest patriotism si modestia, deloc false, ii permit sa
se intoarca spre oamenii si locurile de unde a pornit: „Misiunea mea este
sa ma intorc in satul meu si sa fac ceva pentru oameni. Eu nu ii salvez, eu
doar ii ajut sa se realizeze. Meritul este numai al lor. Stiu ca voi reusi,
pentru ca in spatele suferintelor se ascund oamenii pe care ii cunosc,
simpli si buni”.
„Am plecat de acasa tirind o valiza de lemn”
Camilia Schwimmer a plecat din Budesti pe cind avea 14 ani. „Am plecat
de acasa tirind o valiza de lemn foarte grea. M-am dus la Piatra Neamt, sa
ma inscriu la Liceul Pedagogic. Cind m-am intors, dupa o saptamina,
nimeni nu m-a crezut ca am reusit”, marturiseste Camilia. La 46 de ani,
Camilia lucreaza la Los Angeles la o firma de consiliere financiara si este
presedintele East Gate SRL. Membra a Fundatiei „Iulian Arcadi Trofin”,
Camilia vrea sa atraga investitori straini in comuna, care sa le ofere
locuitorilor locuri de munca. La numai citiva ani de la initierea proiectului,
Camilia a reusit sa dea o sansa unor copii din sat. „Fundatia ajuta cu bani
elevii care au o situatie materiala precara si care nu pot sa-si continue
studiile. Trei copii au terminat deja scoala profesionala, iar alti doi sint
cuprinsi in acest an in program. Ana, o fata din comuna, a terminat cu 9.60
scoala numai cu forte proprii. Acum, doreste sa urmeze liceul”, a povestit
Camilia.
Simbata aceasta, Camilia, impreuna cu pianistul italian de origine romana
Iulian Arcadi Trofin, va pune in scena, la Budesti, un concert de pian, la
care vor cinta copii din toata tara si Italia, concert ce are ca scop atragerea
tinerilor din sat catre arta si frumos.
Proiectele pe care Camilia doreste sa le puna in practica vizeaza, in primul
rind, copiii si tineri, cei care, peste ani, vor trebui sa invete sa se descurce
pe cont propriu. De cite ori a putut da o mina de ajutor, a facut-o. O fetita
de citiva anisori – careia, in urma unui accident, i-au fost zdrobite miinile – a
fost ajutata de catre membrii fundatiei sa-si recapete degetele. Dupa
multiple operatii, Gabriela isi poate folosi minutele ca oricare alt copil.
„Gabriela este ingerul nostru pazitor”, spune Camilia, de parca ar vrea sa
spuna ca important este ca ingerul sa ne gaseasca sau ca noi sa-l primim.
(Claudia MATEI)