Apa "Carpatina" se exploateaza din acelasi masiv cu cel mai mare zacamint de uraniu din Romania

La aproximativ 60 de km de Piatra Neamt, spre Bicazul Ardelean, la Tosorog, este fabrica de producere si imbuteliere a apei minerale Carpatina MBH. Drumul ingust, neasfaltat, ce ameninta sa disloce masina, serpuieste abrupt pe o lungime de 10 km, daca luam de bun ce scrie pe tablita indicatoare. Curaj de a investi aici, in anul 1981, a avut fabrica de bere Zimca din Piatra Neamt. Un izvor de apa minerala era mobilul investitiei.
Infiintarea fabricii
"La vremea respectiva, izvorul de la Tosorog batea Borsecul. Era singura apa minerala cu continut redus de oxizi de fier, ceea ce insemna ca nu trebuia facuta deferizare. Prin acest proces se pierde dioxidul de carbon natur. Or, la noi, nefacind deferizare, nu mai era nevoie de imbunatatirea in dioxid de carbon", ne-a declarat directorul fabricii de bere Zimca, Nicolae Homoc, parintele apei minerale de la Tosorog. Un factor care a ridicat semne de intrebare inca de la inceput asupra oportunitatii investitiei a fost prezenta zacamintului de uraniu Primatar la Grinties, in acelasi masiv in care se afla si izvorul de apa minerala, de cealalta parte a muntelui. A precumpanit faptul ca, atunci, zacamintul de uraniu era doar in explorare si analizele de radioactivitate, solicitate permanent de proprietari, erau negative, conform buletinelor de laborator.
Cu tot entuziasmul celor care au deschis calea exploatarii izvorului de la Tosorog, aceasta fabrica nu a fost niciodata rentabila. In cei 10 ani, cit a apartinut fabricii Zimca, pierderile provocate de fabrica de apa minerala au fost acoperite din profitul de la bere. Ambalajul era reprezentat de sticle de 1 litru care se transportau in navete de lemn catre depozitul de cale ferata de la Tasca. Drumul lung si prost facea ca un mare numar de sticle sa se sparga in timpul transportului. In plus, dupa cum ne-a spus directorul Homoc, sticlele erau de proasta calitate si nu rezistau presiunii de la imbuteliere. Cu toate aceste neajunsuri, conducerea fabricii tot mai spera ca intr-un viitor nu prea indepartat fabrica de la Tosorog va deveni rentabila. Hotarirea de guvern 1035/1990 a scapat-o, insa, de grija deoarece a stabilit reorganizarea productiei si trecerea fabricii de la Ministerul Agriculturii si Alimentatiei la Ministerul Geologiei. Totodata, Tosorog s-a transformat din fabrica de imbuteliere in intreprindere de extractie si imbuteliere si a trecut in proprietatea Dorna Apemin.
Etapa Dorna
"Au luat-o gratis, un leu n-am recuperat din investitia facuta acolo. Am dat-o pe o semnatura. Nu avea nici datorii pentru ca le acopeream cu profitul de la fabrica de bere. O data cu fabrica, noii proprietari au preluat si personalul scolarizat si depozitul CFR de la Tasca", a spus directorul Homuc. Daca Dorna Apemin a considerat la inceput ca a facut o achizitie buna, s-a dezumflat destul de repede. Constantin Ichim, director aprovizionare la SC Dorna Apemin, care de 18 ani lucreaza in firma, afirma ca, daca in prima faza, apa de la Tosorog era comparabila, din punct de vedere calitativ, cu apa minerala Poiana Negri, ulterior s-a deteriorat. Debitul masurat la sursa era de 2,5-3 l/s, ceea ce inseamna un debit mediu, iar continutul in dioxid de carbon masurat prin tubing era de 380 mg/l, adica putin, comparativ cu Poiana Negri, care avea 2000. "Pentru noi, Tosorog n-a fost rentabil. Distanta pina acolo era mare, drumul prost, salariatii isi puneau unul altuia bete in roate si se iscau mereu conflicte. Intreprinderea era amplasata pe un teren care a apartinut mai multor familii; unele au fost despagubite prin compensare cu terenuri in alte parte, altele au inceput sa faca presiuni asupra noastra. Iar din punct de vedere tehnic, linia de imbuteliat era o adevarata masina de tocat sticle, era defecta din fabricatie. Erau si alte utilaje care nu functionau si, apoi, nu cred ca este normal sa se imbutelieze apa minerala dintr-un munte in care este si un zacamint important de uraniu. Daca nu ni se baga pe git, noi n-am fi luat-o niciodata", spune directorul Ichim. Prin urmare, la prima ocazie, Dorna Apemin s-a grabit sa scape de Tosorog.
De la Tosorog la Carpatina si MBH Carpatina
In 1991, intreprinderea a fost data in locatie de gestiune la Carpatina Tosorog, firma cu mai multi actionari. "Noi am vrut sa vindem in 1992 dar Carpatina ne-a dat in judecata si ne-a blocat prin ordonanta presedintiala. Abia prin 1993-1994 am reusit sa vindem unei firme din Bucuresti, dar cu mare greutate", isi aminteste Constantin Ichim. Bucurestenii au inlocuit centrala termica ce functiona cu anvelope uzate, cu una noua, au igienizat linia dar la prima ocazie au scapat si ei de izvor, vinzindu-l catre MBH Radauti, grup de firme ce il aveau ca actionar majoritar pe fostul senator PD de Suceava Teodor Hauca. Vecinatatea zacamintului de uraniu si intrarea acestuia in exploatare, scaderea debitului si continutul redus in dioxid de carbon nu au constituit impedimente pentru noul proprietar. O statie de imbogatire in CO2, o linie de imbuteliere in PET-uri si pe piata reapare apa minerala Carpatina si apa naturala de izvor Carpatina. Daca, pe vremuri, eruptiile naturale de CO2 ajungeau pina la inaltimea de 7 m, acum apa primeste artificial acest compus, ceea ce denota o transformare in structura zacamintului. Se pare, insa, ca apa Carpatina este mai mult mineralizata decit minerala. Mai mult, surse care au dorit sa-si pastreze anonimatul afirma ca radioactivitatea in masivul Tulghes, locul de exploatare atit al apei minerale cit si al uraniului, depaseste limitele admisibile. In luna martie a anului 1999, ziarul Ziua financiara scria ca la mina de la Grinties Compania Nationala a Uraniului intentioneaza sa investeasca 240 miliarde lei deoarece zacamintele de aici sunt cele mai bogate din tara. De asemenea, la greva declansata de minerii din exploatarea uraniului in luna decembrie a aceluiasi an, muncitorii au avut, printre revendicari, dezvoltarea sectorului minier Primatar si amenajarea drumului deoarece "unii salariati fac trei ore, pe jos, pina la mina, prin padure, la o altitudine de 1400 de metri".
PETROM – actionar majoritar
Date asupra calitatii apei si capacitatii intreprinderii am putut afla doar de pe eticheta de identificare a apei Carpatina Light. De pe o sticla imbuteliata la 9 mai a.c., consumatorul este informat ca apa este "minerala si microbiologic pura", ca 15 lei din valoarea produsului se doneaza in scopuri umanitare, cantitatea de CO2 este de 600 mg/l, cu 215 mg/l mai mult decit avea in 1987. Tot pe eticheta scrie ca toate datele inscrise sunt certificate de un buletin de analiza eliberat de Societatea Nationala a Apelor Minerale la 22 iulie 1999. Pagina de Internet a Firmei MBH Carpatina nu spune decit ca este "o companie mica, privata, care are o linie de imbuteliere cu capacitate de 700.000 de sticle lunar, iar apa minerala provine dintr-un izvor situat in arealul turistic al Ceahlaului". Oferta pe Internet a fost lansata in ideea gasirii unor parteneri de afaceri in Statele Unite ale Americii.
La sediul Carpatina MBH Tosorog, directorul, care a refuzat sa-si dezvaluie pina si numele, si-a declinat competenta de a da relatii presei, indrumindu-ne catre unul din directorii de la Bucuresti. Sau la sediul firmei -mama, MBH Radauti, aflata sub sechestru pentru neplata datoriilor, care numai la bugetul asigurarilor sociale se ridica la 2,8 miliarde de lei. Conform datelor inscrise in Registrul Comertului, la 11 iunie a.c., SC MBH Carpatina avea un capital social de 103,7 miliarde de lei, 7 asociati persoane fizice si, cu 47,95% – PETROM SA. Printre asociati figureaza si Teodor Hauca, cu 17%, Victor Babiuc – 0,54%, irakianul Sami Sadek Younis – 15,38%. Structura Consiliului de Administratie este mult mai diversa, fiind formata din persoane din mai multe localitati. De exemplu, presedinte este Leucutia Dan Serba, din Bucuresti, Silviu Stancila este din Eforie Nord, Mariana Hauca- Radauti, Emil Culda- Cluj Napoca etc. Prin urmare, PETROM a devenit actionar majoritar la MBH Carpatina. Ce motiv a stat la baza achizitionarii unui important pachet de actiuni la o firma ale carei datorii se ridica la miliarde de lei si care, dupa cum au spus toti cei care au avut-o de-a lungul timpului, n-a fost rentabila niciodata, ramine de vazut. O luminita calauzitoare ar putea fi, insa, legaturile din lumea afacerilor cu petrol ale unor nume sonore din PD si PDSR. Nu putem sa nu mentionam ca reprezinta o adevarata performanta pentru o firma privata sa reuseasca sa vinda o afacere indoielnica unei companii cu capital de stat. Cele 643.647 actiuni ale PETROM reprezinta un capital social de 49.802.830.272 lei, iar tranzactia s-a facut in ultimele zile de ministeriat ale fostului vicepresedinte PD Radu Berceanu, in preajma alegerilor generale din noiembrie 2000, PETROM fiind in subordinea Ministerului Industriilor, condus pe atunci de Radu Berceanu. Ramine de vazut cit va fi de profitabila afacerea pentru noul cumparator, dar cert este ca statiile PETROM sunt invadate de apa "minerala" Carpatina, care un succes de piata cu mult sub asteptari pentru o investitie de milioane de dolari. (Dana HUMOREANU)