Dorna Arini – buricul agroturismului

Una dintre traditiile care a existat la Dorna Arini, dar care s-a pierdut in ultimii ani, este cea a urcatului oilor la munte. Oamenii locului isi amintesc, cu veselie, de perioada nu de mult trecuta, cind mergeau la "masura oilor", pe muntele Giumalau. Se adunau, atunci, mai multi oameni decit oi, muntele parind "impadurit" cu localnici, si nu numai.
Imbracati in haine de sarbatoare si "inarmati" cu cosuri doldora de bunatati (pasca, cozonac, friptura, oua rosii, slanina, tuica, vin s.a.) cei din Dorna Arini se pregateau din timp pentru aceasta sarbatoare. Pentru ca in ziua respectiva oile sa dea cit mai mult lapte, stapinii lor le hraneau, cu citeva zile inainte, cu cele mai bune alimente: zahar, fasole, sfecla, cartofi, tarite, faina. Bietele dobitoace ingurgitau pina cind nu mai puteau si nu o data s-a intimplat sa crape in noaptea care urma masuratului. "De fapt, fiindca la munte e mult mai frig noaptea decit in sat, iar oile erau cu stomacurile supraincarcate, se intimpla ca multe dintre ele sa crape. Numai ce se auzeau noaptea niste bubuituri infundate si ciobanii mai vedeau cite o oaie cu burta sfirtecata. Ce folos de hrana pe care o inghitise animalul, pentru a-i creste laptele, daca pe urma nu mai avea cine sa dea laptele respectiv", ne-a precizat primarul comunei Dorna Arini, Filaret Chiruta.
Acum, pe Giumalau, nu se mai sarbatoreste urcatul oilor la munte, in schimb, in februarie, cind iarna este mai grea, au loc "Serbarile Giumalaului". Gindita in doua etape distincte, manifestarea cuprinde atit intreceri sportive, cit si un festival folcloric. "In fiecare an se acorda, in cadrul intrecerii sportive, <Cupa Giumalau> la schi fond. Vin concurenti din toata tara sa se bucure de zapada existenta pe munte, din belsug, de obicei", ne-a precizat viceprimarul Mihai Vleju. Anul acesta, insa, vremea le-a jucat feste si oricit de mult au sperat organizatorii ca totusi va ninge, muntele a ramas incarcat doar cu noroi, dezgolit de haina alba atit de asteptata. Inispiratia de moment a facut totusi ca intrecerile sportive sa nu fie anulate complet. "Cupa Giumalau" destinata schiorilor a fost acordata cistigatorilor concursului de cros, initiat ad-hoc. Inimosii organizatori au regretat, totusi, lipsa zapezii, amintindu-si cu nostalgie de editia precedenta a Serbarilor, cind cel mai mic concurent a avut doi ani si jumatate, iar cel mai virstnic, 55 de ani.
"Culturalistii" din Dorna Arini nu se odihnesc nici vara. In luna iulie, ei sint preocupati pentru a da viata Festivalului National "Cintecul Cetinii", o manifestare folclorica destinata copiilor si tineretului din zona Moldovei. La toate aceste actiuni se adauga bogata activitate a Asociatiei de Tineret a Razesilor Dorneni, afiliata la Fundatia pentru Dezvoltarea Turismului Montan si care face parte din Miniparlamentul sucevean. Datorita lor, locuitorii comunei si cei din comunele invecinate au parte aproape saptaminal, pe timpul verii, de spectacole cultural artistice fiind, totodata, sufletul unor actiuni de ingrijire a muntelui. Ei sint, in prezent, inclusi si intr-un amplu program de marcare si remarcare a traseelor turistice din zona. Inimoasa conducatoare a tinerilor razesi din zona Dorna Arini, Mona Vleju, impreuna cu conducerea Primariei, a organizat o tabara de munca la Obcioara, unde de vreo citiva ani se incearca ridicarea unei cabane turistice. Vara, tinerii din zona invita aici grupuri de studenti din intreaga tara, care, pe linga concursul de orientare turistica "Pietrosul Bistritei" la care participa, presteaza si munci voluntare la terminarea lucrarilor cabanei. Astfel, anul trecut, un grup de 47 de studenti ieseni au facut sapaturile necesare pentru aductiunea de apa, in timp ce tinerii din Dorna Arini au sipcuit constructia.
Dorna Arini a devenit una dintre cele mai dezvoltate zone agroturistice
Zona de un pitoresc aparte, comuna Dorna Arini a fost "cintata" si de "barzii" descrierilor din natura, Sadoveanu si Vlahuta, care au avut privilegiul de a cobori cu pluta pe Bistrita. Renumita inca de atunci pentru peisajele sale, regiunea Dorna Arini incearca, parca, sa nu-si dezminta faima nici in ziua de azi, mai ales datorita faptului ca aici ochiul turistului este incintat sa descopere si citeva plante declarate monumente ale naturii, unice in Romania (rododendronul de pe Giumalau, bulbucul care acopera poeni intregi cu galbenul sau inconfundabil, floarea de colt, inspre Rarau). Atit de privilegiata in ceea ce priveste bogatiile si frumusetile naturii, nu este de mirare ca Dorna Arini a devenit una dintre cele mai dezvoltate zone agroturistice. Astfel, inca de la initierea acestui gen de activitate in Romania, in comuna Dorna Arini au existat circa 17 familii interesate de a-si include gospodariile in reteaua agroturistica. Drept este ca si situatia materiala deosebita si casele de o rara frumusete si bine utilate ale gospodarilor din zona au reprezentat un punct forte.
"Pentru ca o gospodarie sa fie omologata si clasificata de catre Ministerul Turismului este necesar ca ea sa indeplineasca o serie de conditii. In primul rind, gospodaria trebuie sa cuprinda maximum 4 paturi intr-o camera, trebuie sa fie dotata cu instalatie de apa curenta, baie, dus, grup sanitar, comparabile cu cele din reteaua hoteliera. In plus, turistii ce aleg un astfel de sistem trebuie sa beneficieze de o bucatarie a lor, in care sa-si poata gati singuri, daca doresc acest lucru, iar la citeva asemenea gospodarii trebuie sa existe si citiva copii ghizi, care sa-i poata conduce pe turisti pe traseele turistice sau pentru a recolta fructe de padure, ciuperci", ne-a declarat viceprimarul comunei, Mihai Vleju. El a adaugat ca, "stelele" unei asemenea case se stabilesc in functie de dotari, telefonul valorind o stea. La toate cele enumerate mai sus se adauga, obligatoriu, masuta situata in curte, televizorul si posibilitatea de a asigura servicii hoteliere tipice (masa servita in camera, dupa preferinte, in general din produse obtinute in propria gospodarie). Toate acestea se fac in ideea ca turistul sa se simta cit mai apropiat de cei ce-l gazduiesc, intre ei nascindu-se relatii care de multe ori seamana cu cele intrafamiliale.
Desprinsa din coastele orasului, Dorna Arini nu a simtit efectele tranzitiei
Situata la numai 7 km de orasul Vatra Dornei si avind 14.000 de hectare de teren arabil, la numai 3.400 de locuitori, comuna Dorna Arini a fost si a ramas una dintre cele mai prospere comune din zona de munte. Ocupindu-se dintotdeauna cu cresterea animalelor, locuitorii de aici au beneficiat si de abundenta locurilor de munca atit in domeniul forestier cit si in minerit, in special la Crucea, comuna vecina. Chiar daca UFET-ul, cum i se spunea intreprinderii de exploatare a lemnului, si-a diminuat activitatea, vreo 50 de locuitori si-au pastrat locurile de munca la fabrica denumita acum Dorna Foresta, situata relativ aproape, la "granita" cu orasul. Disponibilizarile din minerit nu si-au pus amprenta prea dur pe starea economica a locuitorilor comunei, poate si datorita faptului ca cei aproximativ 100 de mineri au sosit in comuna cu sume de bani destul de consistente si i-au investit, fapt relevat si de existenta in comuna a nu mai putin de 60 de societati comerciale din care 34 sint de productie. Chiar daca mare parte se ocupa de prelucrarea lemnului, binale, cherestea, mobilier, exista si societati de prelucrare a laptelui si carnii. La acestea se adauga doua societati care au beneficiat si de ceva capital strain. Prima dintre ele, tesatoria, a existat si inainte de 1989, dar ulterior a fost preluata de o asociatie germana, care a modernizat-o cu razboaie de tesut din Finlanda. Aici se lucreaza covoarede lina, numai in culori naturale, care pleaca, evident, la export. Cea de a doua societate, numita "Baltagul", beneficiara a unui program PHARE, a valorificat din plin una dintre traditiile cele mai vechi ale comunei, sculptura in lemn. Aici se executa si lucrari de artizanat si mic mobilier deosebit de apreciate de straini.
"Am avut noroc ca am primit, prin programul PHARE, un ajutor in valoare de 7.351 de ECU, suma cu care am reusit sa-mi pun afacerea destul de bine pe roate. Fac parte dintr-o familie de dogari, meserie ce a murit odata cu aparitia plasticului, dar mi-a placut, de mic, si sculptura in lemn si os. Acum am ramas la lemn, pentru ca osul a ramas doar tinta celor de la putere, noi, cei mai mici, nu mai avem acces la el", ne-a precizat, mai in gluma, mai in serios, Mihai Vleju, patronul societatii "Baltagul". De altfel, acesta este si profesor, la Grupul scolar din comuna, unde, in cadrul scolii complementare, ii invata arta sculpturii pe cei aproximativ 50 de elevi absolventi ai clasei a VIII-a, majoritatea provenind din zona Dorohoi, Crucea, Maramures, Cirlibaba, Panaci, Ciocanesti.
Parca pentru a confirma zicala "ban la ban trage", comuna a mai beneficiat de un program PHARE, pentru proiectul denumit "Arinis", ce vizeaza ecologizarea comunei prin brichetarea rumegusului existent din belsug datorita bogatei activitati de prelucrare a lemnului, din zona. Conform afirmatiilor conducerii Primariei, o parte din rumegus va fi brichetat, iar cealalta parte va fi utilizat la producerea agentului termic necesar uscatoarelor de cherestea din intreaga comuna si pentru uscarea rumegusului ce va fi brichetat, acesta necesitind o umiditate de numai 12%.
Cel mai vechi primar din judet
Stabilind un adevarat recod in ceea ce priveste "meseria" de primar, Filaret Chiruta tine friiele comunei din 1971, ceea ce, evident, i-a permis sa stie asezarea ca pe propriul buzunar. Comuna s-a inaltat sub ochii sai, peste 50% din gospodariile actuale prinzind contur in legislatura sa, iar el a oficiat peste 900 de casatorii. Aproape de oras si avind numerose posibilitati pentru a-si gasi un loc de munca, lumea de aici nu s-a grabit sa plece, cu atit mai mult cu cit activitatile din minerit si din exploatarea lemnului aduceau bani frumosi aproape in fiecare gospodarie. Oamenii, harnici, chibzuiti si cu initiativa, s-au grabit in a se moderniza. Prin eforturi proprii, inca inainte de revolutie, cel putin 100 de locuinte si-au amenajat propriile retele de apa si canal, muncind mult pentru aductiunea apei din munte. Un exemplu in acest sens il constituie Aurica Nica, muntean hotarit sa dovedeasca tuturor ca se poate trai modern si la altitudine. El a preferat sa-si construiasca gospodaria pe virf de munte, la 12 km de sat, fiind cea mai departata casa de centrul comunei, dar si-a asternut tot confortul la picioare: apa, canal, telefon, energie electrica, la acestea adaugindu-se cele doua masini personale, cu care se poate deplasa, chiar si iarna, unde doreste.
De altfel, comuna este destul de bine "motorizata", existind aproape 500 de autoturisme, la care se adauga cele mari, de marfa. Cu toate acestea, primarul Filaret Chiruta este de parere ca "starea materiala a oamenilor este aproape de medie. N-as putea spune ca locuitorii sint neaparat bogati, chiar daca asezarea noastra arata foarte bine. La noi, insa, s-a muncit dintotdeauna mult". Vrind parca sa-si adevereasca spusele, cirmuitorul comunei ne-a mai precizat ca anul trecut s-au cheltuit 12 milioane de lei pentru ajutoarele sociale date unui numar de 23 de persoane intre care au predominat batrinii si familiile cu mai multi copii. La ora actuala nu exista in comuna familii cu mai mult de 10 copii, desi muntenii erau recunoscuti ca oameni carora le placea sa aiba casa plina de prunci. Dintr-o astfel de familie s-a ridicat si Inalt Prea Sfintia Sa Teodosie Snagoveanul, episcop vicar de Bucuresti, care a avut inca 16 frati. Dintre acestia, 14 au ajuns la virsta matura, iar ineditul familiei si al zonei il reprezinta cele trei surori gemene ale sale, Raluca, Anisoara si Rodica.
Abia mutati in casa noua, cei din cadrul Primariei Dorna Arini sarbatoresc deja zece ani de cind s-a inceput constructia actualului sediu. Ei isi amintesc cu amuzament de vestitul intii mai de atunci, cind au sarbatorit prin munca, asa cum cerea "moda" vremii, sapind cu harnicie la temelia Primariei. Constructia s-a finalizat abia anul trecut, deoarece an de an, bugetul alocat comunei prevedea fonduri destul de mici pentru respectivul obiectiv. (Adina CALDARUS, Liana SAVESCU)