Drumul potopului

La Primaria Siret se lucreaza inca la evaluarea pagubelor. In citeva cifre sint cuprinse dimensiunile dezastrului: circa 40 de locuinte cu acoperisuri afectate in proportie de 30-50%, 5,5 km de asfalt decopertat pe DJ 291A, circa 4 km de drum balastat distrus aproape in totalitate. De asemenea, distruse total 1.200 hectare de teren arabil cultivat cu cereale paioase, cartof, porumb, sfecla de zahar, legume, plante furaje si livezi cu pomi fructiferi. Oamenii isi pun slabe sperante ca vor fi despagubiti de cineva. Nadejdea le este tot in Dumnezeu si in puterea lor de munca.
"Au venit valuri asa de mari de gheata, ca au umplut santurile si nu mai aveau pe unde sa curga"
Trei luni de zile s-au rugat oamenii de ploaie si au implorat pronia cereasca pentru a avea ce minca la iarna. Si chiar se parea ca ruga le-a fost ascultata, cind nori de ploaie au intunecat orizontul, venind dinspre miazazi. Numai ca speranta lor a fost de scurta durata, pentru ca, in numai citeva minute, peste satele din jurul orasului Siret s-a abatut o grindina cum nici batrinii n-au mai pomenit. Unii spun ca bobul de grindina era cit oul de porumbel, iar prin alte locuri chiar cit oul de gaina. Incursiunea facuta la fata locului de reporterul "Monitorului" la trei zile dupa potop a gasit oameni abatuti, privind cu amaraciune la pamintul clisos si la paiele de griu si secara scuturate de boabe, pe care o mina nevazuta le rasucise in fuioare. Din porumbul pipernicit de seceta a mai ramas doar lujerul de care atirna frunze franjurate, iar tulpinile cartofilor au fost tocate marunt, incit nu mai exista sperante de redresare.
"Simbata voiam sa facem prasila in gradina si-am vazut deodata un nor puternic, cu tunete si fulgere. Am fugit in casa. Jumate de ora a tinut incontinuu, iar grindina era mare cit oul de porumbel. La Vicsani, alaturi, era cit pumnul de mare si am auzit ca a spart geamuri la case si butoaiele de plastic din curte. Mie mi-a facut praf gradina. Au venit valuri asa de mari de gheata, ca au umplut santurile si nu mai aveau pe unde sa curga. Daca se imprastiau norii, nu era asa nenorocire. In oras, la centru, au batut clopotele, da’ la noi nu", povesteste Vasile Orza, de 74 de ani, din cartierul Manastioara al orasului Siret. Griul si porumbul pe care l-a cultivat in primavara este distrus, iar omul spera sa-si salveze macar cartofii.
Antonetei Pascal, in virsta de 55 de ani, din Musenita, grindina i-a distrus 70 de ari de orz, 30 de porumb si 30 de ari de cartofi, dar nu numai atit. Ea spune ca nu mai are nici rosii, nici castraveti, nimic in gradina. Noroc cu griul, ca-l are pe alt teren, tot in Musenita. Femeia mai spune ca ploaia a batut numai peste o parte de sat si asa se explica de ce unele culturi au fost salvate de prapad. "Eram acasa cind a inceput sa bata gheata. De linga bucatarie am luat-o cu lopata. Niciodata n-am mai vazut asa ceva", povesteste Antoneta Pascal.
"Cind m-am dus la cimp, m-am prins cu miinile de cap: griul, secara, ovazul, batut tot. Papusoiul, barabulele, sfeclele, toate-s batute"
Satenii din Vicsani sint cei mai napastuiti, pentru ca aici torentul a avut cea mai mare putere. Boabele de grindina le-au spart geamurile de la case iar tablele de pe acoperisuri arata ca batute cu ciocanul. Pe unde a batut piezis, grindina a macinat varul de pe pereti. Kazimir Ecaterina ne arata casuta ei, cu fata stirbita pe unde se vede tencuiala de lut. "Ne uitam pe geam. Parca batea cu pietre. Duminica am venit pe la 11 acasa de la biserica si sub casa inca era gheata. In spate, am avut gradina, iar merii astia erau plini si uitati-va ce-a mai ramas. Sotul a ramas in grajd, ca n-a putut ajunge pina in casa, iar baiatul a luat o patura sa o arunce pe parbriz, la masina, si nu stia cum sa se intoarca mai repede inapoi. Numai la Revolutie a mai iesit lumea asa, pe la porti", isi aminteste Ecaterina Kazimir. O vecina de-a ei ne povesteste ca cerul s-a intunecat deodata, iar gheata era, la inceput, de marimea unui bob de fasole, dupa care urmat o rafala de ploaie si iar grindina, dar de marimea unei nuci. Unii n-au apucat nici sa-si stringa puii de gaina si bobocii de rata si gisca la adapost.
"De sub casa, unde este pragul, luam gheata cu lopata. Nu puteai intra in casa. In gradina nu mai am nimic, nici ceapa, nici rosii, nici fasole, absolut nimic. Nu s-a asteptat nimeni sa fie asa o grindina. Am tata batrin de 80 de ani si el zice ca nu tine minte sa fi fost asa o grindina. Ieri ne-a chemat la consiliu, sa declaram fiecare pagubele. Eu stiu daca ne-or da ceva ajutoare?", se intreaba cam fara nadejde Maria Paraneac.
"Inainte parca era alta lume. Oamenii erau impacati, veseli, era frumos… De asta ne da Dumnezeu ce ne da"
Pe Albina Adolf, o batrina maruntica de 71 de ani, am gasit-o lucrind in gradina, la ceea ce mai ramasese din ea. Femeia povesteste ca a fost atit de infricosata, incit a inceput sa plinga in casa. "Mi-o spart geamurile la bucatarie, ce sa va mai spun? Cind m-am dus la cimp, m-am prins cu miinile de cap. Griul, secara, ovazul, batut tot. Papusoiul, barabulele, sfeclele, toate-s batute. Acuma am iesit in gradina cu sapa, ca poate mai pun ceva pina-n toamna. Am mai prins grindina, da’ asa ceva nu. Strasnic de mare, cit oul de gaina. In rest, ce-a da mai departe Dumnezeu, asta o fi. Ca noi nu putem face nimic. Omu-i pacatos, dac-ar putea, s-ar minca unu’ pe altu’. Nu stiu… Inainte parca era alta lume. Oamenii erau impacati, veseli, era frumos. Da’ amu nu poti merge la cineva sa stai de vorba. Toti is fuduli. De asta ne da Dumnezeu ce ne da", spune cu naduf batrinica. (Gabriela HOSTIUC)