Blocaj in tratative

Putini dintre cei care urmaresc viata politica romaneasca, ca participanti activi sau spectatori, ar fi anticipat ca rezultatele sondajului de opinie al CURS – pe care din inertie sau din alte interese unii s-au grabit sa il conteste – si decizia unui partid traditional (PNL) care a ales sa faca altfel de politica vor provoca asemenea rasturnari de situatii politice: seful statului in functiune s-a retras din cursa electorala, anuntind ca nu va mai candida pentru al doilea mandat; seful de guvern in exercitiu, alergic la angajamentele politice, a fost propulsat, impotriva vointei lui, pe traiectoria spre palatul Cotroceni; fostul premier Stolojan, care se antrena pentru Cotroceni, ar vrea sa fie din nou premier. In ciuda acestor presupuneri, PDSR inca nu stie clar cine-i vor fi adversari.
Realitatea ultimelor doua saptamini a confirmat insa toate proiectiile politice ale sondajului CURS: Mugur Isarescu si Theodor Stolojan au devenit cele mai curtate personalitati ale momentului, Emil Constantinescu se retrage in culise si, cu exceptia PDSR, toata lumea a cazut de acord ca succesul in alegerile generale sta in aliantele politice. Insa tratativele pentru formarea unor aliante preelectorale, care au animat pina acum scena politica, se afla intr-un impas, liderii de partide si echipele de negociatori asteptind, in luna august, deciziile lui Mugur Isarescu si Theodor Stolojan, cele doua personalitati care au concentrat cele mai multe dintre demersurile pentru anagajamente politice.
La rindul lor, actualul si fostul premier asteapta oferte politice ferme, fiind constienti ca, datorita capitalului propriu de simpatie de care dispun, isi pot permite luxul de a alege ei momentul si compania in care sa evolueze. Seful Executivului, Mugur Isarescu, asteapta ultima luna de vara pentru a da un raspuns acelei aliante care poate fi un sprijin valabil pentru programul sau de guvernare si pentru aplicarea cu succes a dezideratului integrarii Romaniei in structurile Uniunii Europene. Fostul premier Theodor Stolojan asteapta si el jumatatea lunii august, termen la care a anuntat ca va va public felul in care intelege sa intre in viata politica. Stolojan vrea sa se angajeze intr-o constructie politica ”foarte puternica”, care sa fie contrapondere pentru PDSR, dar asteapta ca "praful sa se aseze bine” peste decizia presedintelui Emil Constantinescu de a nu mai candida pentru un nou mandat.
PNL va decide pe 18 august
Dupa un Consiliu National furtunos, Partidul National Liberal va lua decizii importante in 18 august. Consiliul National nu a dat mandat in privinta sprijinirii unui candidat independent la Presedintia Romaniei, dar Valeriu Stoica nu exclude posibilitatea ca la Congres sa fie adoptata o alta decizie. Liberalii au vrut sa fie cu un pas inainte si, prin vocea prim-vicepresedintelui Valeriu Stoica, au apreciat ca un posibil tandem Isarescu-Stolojan ar putea reda sistemului politic romanesc increderea pierduta. Mai mult, liberalii incearca sa duca tratative si cu PNTCD, pentru o intelegere mai larga, dar este greu de crezut ca, dupa ce intre cele doua partide au zburat atitea vorbe grele, evenimentele vor avea un deznodamint fericit. Decizia privind o alianta cu PNL va fi luata de catre ApR la Conventia Nationala din luna septembrie, insa desemnarea lui Teodor Melescanu drept candidat la presedintie face dificile discutiile cu liberalii, care ar dori altceva.
PDSR, strins unit in jurul lui Iliescu
Marele perdant al momentului, PNTCD, incearca sa se reanime si in acest scop a ales, deocamdata, alianta cu un UFD mic si agresiv, dar care nu are nimic de pierdut. La celalalt pol, PDSR, privit ca inamicul public numarul unu, pare o insula izolata in care nu se intimpla nimic. Se aud doar remarci taioase si totul este dominat de hotarirea neclintita a liderului ”istoric” Ion Iliescu de a candida la Presedintie. Ion Iliescu ramine intolerant fata de ideea retragerii, iar partidul este, cel putin deocamdata, strins unit in jurul conducatorului. Este clar ca in aceste zile politicienii, analistii, ziaristii gindesc frenetic doar la aliante si tandemuri. Cele doua formule au devenit realitati pentru care se bat toti si au depasit astfel stadiul de ipoteze de lucru asupra carora se sondeaza si fata de care multi dintre aceiasi politicieni, analisti si ziaristi au exprimat pareri cel putin critice.
O vara fierbinte
Aliantele si tandemurile au devenit insa realitati impuse gratie unei singure persoane, Emil Constantinescu. Celor mai multi nu le-a venit sa creada cind, pe ecranele televizoarelor, un presedinte care parea autentic indurerat si deprimat anunta, in plina exercitare a mandatului, ca nu va mai candida a doua oara. Acest gest a fost calificat in fel si chip, cei care si-au dat cu parerea parcurgind toata gama de sentimente: au fost mirati, furiosi, stupefiati, ironici, zimbitori, neincrezatori, ipocriti. Indiferent care ar fi fost resorturile tainice ale acestei decizii, un lucru este cert, privind inapoi. Emil Constantinescu nu a mai vrut sa fie presedinte intr-un moment de realism si prin acest gest a dat un alt fel de demnitate si importanta functiei prezidentiale.
Marele cistig al acestui gest ramine acela ca i-a scos pe actorii politici din amortire si i-a obligat sa gindeasca in alti termeni. Era nevoie de o miscare spectaculoasa, prin care sa se depaseasca un status quo conservator. Ani de zile liderii si termenii ecuatiei politice au fost aceiasi. Vremurile, asteptarile si sperantele au luat-o insa inaintea unor realitati impietrite. Politicienii si-au dat seama ca au nevoie de oferte si playeri noi pentru a-i aduce pe oameni la vot.
Ca o abatere de la practica politica curenta vom avea o vara si o prima luna de toamna foarte active. Multe partide si personalitati isi joaca acum sansa, iar deciziile hotaritoare se iau greu. Intrebarea care se pune este daca este destul timp pentru ca hotaririle care se iau sa puna in miscare greoiul mecanism teritorial al partidelor, oarecum bulversat de fierberea de la centru. (Indira Crasnea)