In Republica Moldova nu a fost o revolutie, ci o evolutie

„La Chisinau a avut loc o revolutie ci o evolutie”, apreciaza Vitalie Ciobanu. „La 6 martie nu am avut o revolutie portocalie in Moldova asa cum unii anticipau inainte, uitindu-se mai curind la vecini, sperind ca exportul de revolutie este o treaba facila si ca se poate realiza prin simpla proximitate geografica … Ar fi mai curind o evolutie in constiinta clasei politice din Basarabia, o anumita schimbare a prioritatilor si o intelegere realista ca nu se mai poate continua pe acelasi vector estic, ca altfel se pun problemele in lumea contemporana, ca proiectul cu care Paridul Comunist cistiga acum patru ani alegerile, si anume aderarea la axa Rusia-Belarus, adoptarea limbii ruse ca a doua limba de stat, reintregirea legaturilor economice cu CSI, toate acestea nu mai conteaza.” In sprijinul acestei viziuni s-a pronuntat si Lucian Leustean, care a observat ca Republica Moldova nu a avut nici factori externi, dar nici caracteristici interne favorabile, precum Georgia si Ucraina, pentru a reusi sa importe cu succes o revolutie. Fragmentarea fortei politice, solidaritatea nomenclaturii, sprijinul celor mai importante cercuri de afaceri, tensiunea cu Rusia si nesolutionarea conflinctului transnistrean ar putea fi tot atitea motive ca sa duca la absenta unei revolutiei portocalii la Chisinau.
Intre utopie si pragmatism
Dorind sa ofere o model pedagogic clasei politice din Republica Moldova, Dorin Chirtoaca a sugerat ca oamenii politici trebuie convinsi ca „perspectiva europeana este mai buna decit perspectiva Rusia – Belarus”. „Problema Republicii Moldova este politica interna. Avem nevoie de o reteta si un tratament aplicat nomenclaturii. Pina una alta, nu avem o noua clasa politica pentru a inlocui nomenclatura, tot ce trebuie sa facem este sa o disciplinam, sa o aducem cit mai aproape de standardele europene”, a punctat Chirtoaca. „Cred ca Patria Rodina, impreuna cu comunitatea rusa, si nu numai, trebuie sa fie grupata in jurul valorilor europene”, a mai adaugat. Totodata si-a exprimat ferm convingerea ca Transnistria trebuie democratizata, deoarece „populatia transnistreana este prizoniera unui regim anti-democratic”.

Cum a reusit Voronin sa-si pastreza puterea?
In conditiile in care schimbarile de regim din Georgia, Ucraina si Romania au marcat puternic electoratul din Moldova, Cristian Parvulescu a apreciat ca Vladimir Voronin a fost reales ca presedinte deoarece a mizat pe impactul pe care il are cultul statalitatii. „Intarirea statalitatii, ceea ce in limbajul de la Chisinau inseamna o politica independenta fata de Rusia, precum si teama fata de incercarile grupurilor pro-ruse de a provoca o criza interna prin alegeri anticipate, au fost principalul argument al sprijinului pe care cele trei partide de opozitie l-au oferit lui Voronin” , a afirmat Parvulescu. Acest punct comun a determinat apropierea dintre comunisti si populari si a facut ca Iurie Rosca, liderul Partidului Popular Crestin Democrat sa dea de inteles ca in Parlament va vota alaturi cu Voronin. Invitatii Grupului de Dialog Social Iasi au cazut de acord ca alegerile din 6 martie au fost cistigate, de fapt, de o administratie puternica, care a acordat protectie nomenclaturii politice. Vitalie Ciobanu a mentionat si faptul ca „electoratul de baza s-a simtit mult mai protejat in fata problemelor sociale, neglijate in mod criminal de guvernul Groza”. De asemenea, s-a luat in considerare si componenta electoratului, care a fost alcatuit mai mult din batrini, datorita fenomenului amplu al migratiei tinerilor.
Chiar daca pentru publicul romanesc pare inexplicabil faptul ca Voronin a reusit sa cistige alegerile cu o retorica diametral opusa fata de cea din 2001, liderul comunistilor ramine cea mai oportuna solutie deocamdata. Vitalie Ciobanu a avertizat ca alegerile anticipate nu reprezinta o solutie in Republica Moldova. In acest caz ar exista posibilitatea de a ajunge in Parlament formatiunea pro-rusa cunoscuta pentru agresivitatea ei, Padina Rodna, care a piedut la mustata intrarea in Parlament. Daca s-ar fi realizat acest lucru, ar fi existat in Parlament un grup de politicieni cu mare risc de instabilitate si o sursa de influenta nefasta pentru presedintele Voronin, care ar fi devenit mult mai vurnelabil in fata santajelor Kremlinului. Or, acum in Parlamentul Basarabiei exista patru formatiuni politice care pledeaza pentru integrarea in Uniunea Europeana. De asemenea, formatiunea de opozitie Partidul Popular Crestin Democrat nu ar fi avut nici o certitudine ca ar fi cistigat mai multe mandate decit comunistii, iar Blocul Moldova Democratica ar fi putut risca pierderea mandatelor pe care le are, deoarece un nou scrutin ar fi putut fi si o sansa pentru o interventie mai pronuntata a Moscovei. Totodata, Lucian Leustean a apreciat ca parteneriatul dintre putere si opozitei nu surprinde, ambele parti avind de cistigat. Puterea cistiga in competitivitate colaborind cu opozitia si asigura in acelasi timp comunitatea internationala ca are vointa politica de a urma calea democratiei. Opozitia spera si ea ca astfel va fi auzita si va participa mai consistent la deciziile privind interesele tarii. Mai mult, se anuleaza riscul unui conflict violent si destabilizator intre guvern si partidele de opozitie.
Cristian Parvulescu a pus problema corectitudinii si legitimitatii alegerilor din 6 martie. Inscrisi pe liste au fost 2, 3 milioane de electori, dar s-au prezentat numai 1,5 milioane, binecunoscut fiind faptul ca foarte multi basarabeni sint plecati din tara. Oficialitatile vorbesc de 350.000 de moldoveni emigranti, dar neoficial cifrele oscileaza intre 500.000 si 1.000.000. Tinind cont de cei plecati, rata de prezenta la vot de peste 80% pare, in viziunea lui Parvulescu de „domeniul miracolului”. Cristian Parvulescu a amintit, totodata, si faptul ca in Republica Moldova nu a existat practic campanie electorala, iar partidele de opozitie nu au avut posibilitatea de a se exprima.
Transnistria, calciiul lui Ahile
Istoricul Catalin Turliuc amintea, referindu-se la Republica Moldova, de „trei proiecte concurente: un proiect de construire a statalitatii, care a fost o constanta de la Snegur la Voronin; un proiect schiop al democratizarii, care nu a functionat niciodata cu adevarat; si un proiect al nationalitatii, care a fost subminat de idealul moldovenismului, pentru ca moldovenismul in traducere libera inseamna un pericol rusist care a inventat o noua identitate”. In cadrul analizei celor trei proiecte insa nu trebuie pierdut din vedere aportul Federatiei Ruse. De altfel, istoricul Flavius Solomon a atras atentia ca Rusia inca nu si-a spus ultimul cuvint in ceea ce priveste regimul de la Chisinau. „Transnistria este principala provocare pentru Republica Moldova. Si daca incercam sa ne intoarcem inapoi acum 15 ani, stim ca a fost creata tocmai pentru a zadarnici o apropiere a Moldovei de Romania si, in perspectiva, de Europa. Razboiul din ’92 a fost raspunsul Rusiei la tendintele de europenizare a Moldovei si ceea ce se intimpla acum in Transnistria cred ca merge pe aceeasi idee, mai ales ca Occidentul in ultimul minut si-a aratat clar interesul pentru stabilizarea in zona.”
Si Dorin Chirtoaca a insistat pe elementul destabilizator de la Tiraspol, totodata amintind faptul ca si comunitatea gagauza ar putea face presiuni asupra Chisinaului, in favoarea intereselor regimului moscovit.
Jurnalistul Vitalie Ciobanu a mentionat interesele presedintelui Vladimir Voronin de a indeparta de la putere regimul de la Tiraspol. „Voronin este un transnistrian, culmea! E un personaj in general sovietic, de militie, se pare si cetatean si pensionar al Federatiei Ruse in continuare … Chestiunea Transnistriei a devenit o coarda sensibila pentru domnul Voronin, el fiind transnistrean, iar Smirnov nu i-a permis sa patrunda la un moment dat in teritoriu sa-si viziteze satul de bastina, unde mai locuieste mama sa, nu o poate vedea de citiva ani si el este presedintele Republicii Moldova. Este o situatie pe care orice barbat nu ar putea-o tolera.”
Romania trebuie sa naseasca democratia peste Prut
Vitalie Ciobanu a citat afirmatiile istoricului Alexandru-Florin Platon, care aprecia faptul ca unirea Romaniei cu Moldova nu ar fi putut fi facuta decit cu ajutorul marilor puteri care sa fi garantat democratizarea rapida si radicala si a Bucurestiului si a Chisinaului. In acest context, Ciobanu a observat ca lucrul cel mai important pe care l-ar putea face Romania este sa-si consolideze democratia si statul de drept pentru a constitui o influenta pozitiva la granita Prutului, viziunea administratiei Basescu fiind apreciata ca foarte adaptata realitatii. Parvulescu a apreciat ca vizita presedintelui roman „a venit intr-un context foarte bun pentru a-l ajuta pe Voronin sa obtina relatii preferentiale cu cancelariile occidentale. Iliescu nu putea sa faca lucrul acesta pentru ca exista un complex sovietic.” In acelasi timp, Vitarin Ciobanu recomanda instituirea unei ambasade romane in Moldova care „sa reprezinte interesele strategice ale Romaniei intr-un teritoriu populat in majoritate de romani.” Tot Ciobanu a ridicat problema lipsei presei romane din Moldova: „e o mare durere, am tot vorbit la nesfirsit pina la raguseala, face-ti ceva fratilor si aduceti ziare romanesti la noi.” Totodata, jurnalistul a facut apel la realizarea unei campanii publicitare la cotidianele romanesti, la o campanie de pregatire a populatiei pentru ca ziarele romanesti sa aiba un succes mai mare in Moldova. Nu a fost ocolita nici sugestia de a se crea parteneriate intre cotidianele din Romania si cele din Republica Moldova sau crearea unui post de televiziune independent la Chisinau prin departamentul de stat de la Bucuresti pentru romanii de pretutindeni. De asemenea, s-a mentionat si necesitatea simplificarii legii cetateniei pentru basarabeni sau posibilitatea statului roman de a atrage capital occidental pentru a fi investit in Moldova. (Oana Burghelea)