Kosovo nu ne-a dus mai aproape de NATO

Privita la Bucuresti ca garantie esentiala de securitate nationala, admiterea Romaniei in NATO ramine un subiect deschis. In ciuda presiunilor constante efectuate in ultimul timp de autoritatile romane fata de factorii de decizie din NATO, situatia nu s-a modificat nici dupa conflictul Aliantei cu Iugoslavia.
"Nu vom uita niciodata sprijinul vostru", au spus, la unison, Javier Solana, Wesley Clark, Madeleine Albright si alti oficiali euro-atlantici veniti in vizita la Bucuresti. Totul s-a oprit insa doar la nivel declarativ, Romania neprimind nici un rezultat concret ca rasplata pentru atitudinea vadit pro-NATO manifestata in timpul conflictului din Kosovo.
Dar aceasta politica lipsita de claritate in extinderea Aliantei nu este decit o continuare a celei adoptate inca la summitul NATO din aprilie, de la Washington. Atunci, comunicatul final al reuniunii stipula doar ca NATO "priveste favorabil" cele noua candidaturi, mentionind Romania pe primul loc in rindul tarilor aspirante la statutul de membru al Aliantei, si promitea ca o noua evaluare in privinta extinderii va avea loc nu mai tirziu de anul 2002.
Nici acum, cind lucrurile par sa se fi linistit in Kosovo, strategia NATO pentru Balcani nu este foarte clara, tarile candidate la aderare nefiind nici respinse, dar nici admise.
De altfel, extindera Aliantei este o ecuatie cu prea multe necunoscute. Daca trebuie sa fie admise mai intii tarile din Balcanii sau cele trei state baltice, este o intrebare care nu si-a gasit inca un raspuns clar. De asemenea, normalizarea relatiilor dintre Alianta Nord-Atlantica si Rusia nu are darul de a favoriza extinderea NATO, stiut fiind faptul ca Moscova nu priveste cu ochi buni acest proces perceput de marea putere de la Rasarit ca o amenintare la adresa influentei sale in regiune.
Desi Romania este cel mai mare stat din regiune, cu o democratie stabila, unde drepturile minoritatilor sint respectate, dupa cum suna chiar concluziile la care au ajuns oficialii Aliantei, mai exista impedimente majore in calea aderarii. Cel mai important este faptul ca economia romaneasca traverseaza de ani de zile o perioada neagra, iar pentru a fi membru NATO una din conditii este sa ai bani de sustinere a unei armate capabila de rezultate comparabile cu ale celorlalti membri ai organizatiei. Totusi, exemple din istoria extinderii NATO dovedesc ca interesul strategic poate insemna mai mult decit o situatie economica fragila. Este cazul Turciei si Greciei, dar si al Spaniei si Portugaliei. Ramine de vazut daca si Romania va fi inclusa in aceasta categorie.
Unul din rezultatele atitudinii ambivalente a Occidentului a fost si schimbarea discursului pro-NATO al autoritatilor romane, care capatase la un moment dat accente patetice. La Bucuresti, au aparut chiar critici la adresa Occidentului si a NATO, dar acest lucru nu inseamna abandonarea interesului Romaniei pentru integrarea in Alianta. Acest fapt este demonstrat, de altfel, de cele mai recente sondaje de opinie, in care pro-NATO se declara circa 65 la suta dintre romani. Dupa cum se pare, criticile la adresa NATO si a Occidentului reprezinta, in cea mai mare parte, mesaje cu iz electoral, un mod prin care politicienii speculeaza frustrari reale ale populatiei, in contextul unei scaderi dramatice a nivelului de trai.
(Ionel AFRASINEI, Calin COSMACIUC)