Mitingul disponibilizatilor din Vale: caldura si plictis

Marile mitinguri si atmosfera incendiara a protestelor ortacilor au ramas, la Petrosani, doar o amintire. La un an dupa greva minerilor din 1997, care a scos in strada peste zece mii de oameni, Asociatia Disponibilizatilor din Valea Jiului a organizat un miting, in fata Casei de Cultura a Studentilor, o cladire ajunsa la fel de celebra ca si sediul Regiei Autonome a Huilei. Desi organizatorii au estimat o participare de peste zece mii de oameni, sub soarele arzator al zilei de simbata nu s-au strins nici macar citeva sute de fosti ortaci.
Aproape 150 de fosti mineri, femei, copii si citeva pancarte au participat la un protest, care a inceput cu intirziere si s-a incheiat mai devreme decit il autorizase Politia si Primaria Petrosani. Manifestantii au parut mai curind apatici desi au ascultat cu atentie ceea ce au spus liderii de la tribuna. Nu s-a fluierat si nu s-au strigat lozinci. Unele din pancarte – "Vrem sa muncim", "Vrem munca, nu minciuna" – erau purtate de copii.
Liderii Asociatiei Disponibilizatilor, dezamagiti de participarea sub asteptari, i-au catalogat "pe cei care stateau in balcoane sau se prajeau la soare" drept "nesimtiti". Asociatia Disponibilizatilor din Valea Jiului, care a capatat recent identitate juridica, nu are sediu in Petrosani, dar are filiale in orasele miniere de pe Vale. Conducatorii sai, mineri cu multi ani de munca in spate, dar fara personalitati si autoritate puternica, se pare ca nu au reusit sa stringa prea multi adepti. Spre deosebire de diaponibilizatii de rind, ei s-au prezentat la miting imbracati la "patru ace", ceea ce parea sa sugereze autoritate si o oarecare bunastare.
Desi perioada acordarii de plati compensatorii se apropie de sfirsit, liderii Asociatiei sustin in continuare acordarea de facilitati juridice si credite pentru pornirea unor mici afaceri. Alternativa este intunecata. "Reteta" pentru obtinerea unui loc de munca de catre un miner concediat se rezuma la doua cuvinte: greva foamei. Cit despre afaceri, exemplul lui Petre Brait, presedintele Asociatiei Disponibilizatilor din Valea Jiului, este elocvent: el a fost singurul dintre minerii concediati care a deschis o afacere pe cont propriu, dar a dat faliment.
Cei care au vorbit de pe treptele Primariei sint nemultumiti de Guvern, de Presedintie, de ministere, de sindicate. Ei se considera marginalizati si cred ca toti s-au coalizat impotriva lor pentru a le face viata si mai grea. Cei care i-au ascultat, indurind soarele tare de iunie, s-au aratat tacuti si au aplaudat din cind in cind, la o fraza mai "tare", care le-a adus aminte de propriile necazuri. Mitingul s-a incheiat dupa o ora: pancartele au fost strinse si puse la loc sigur, oamenii s-au indreaptat in pas de promenada spre casa sau la crismele din zona, politistii la alte posturi de observatie.
Scuarul din fata Casei de Cultura s-a golit. Orasul isi reia viata, in ritmul obisnuit de sfirsit de saptamina, localnicii merg la cumparaturi, terase, cofetarii sau, profitind de repunerea in functiune a telescaunului se indreapta, in familie, spre Paring. La marginea orasului au inceput pregatirile pentru tirgul de Rusalii. In Uricani oamenii stau pe marginea riului care traverseaza orasul: maninca sau isi spala masinile. La Lupeni este nunta. In Cimpul lui Neag, la capatul Vaii Jiului, doi paznici cu pantaloni suflecati, bite si ecusoane de plexiglas pazesc exploatarea miniera. O femeie matura cu evlavie in jurul statuii din ghips a Madonei din Lourdes, aflata la marginea drumului. De astazi, la Deva, Tirgu Jiu, Bucuresti vor iesi in strada ortacii care lucreaza. (Indira Crasnea-Mediafax)