Plesu: Nimeni nu a riscat in Romania, la nivelul lui Havel, cat a riscat Havel

"La noi, prietenii lui Havel au aparut dupa ’89. Aud si acum politicieni romani care se lauda cu prietenia lui, care il tutuiesc, care se grabesc sa se manifeste ca prezenti in anturajul lui, cand in realitate ei au facut de-abia tarziu un gest recuperator", a spus Plesu.

Fostul presedinte ceh Vaclav Havel a decedat duminica dimineata, la varsta de 75 de ani.

"Disparitia lui e disparitia unei retete morale si intelectuale pe care nu am vazut-o reprodusa. Era un om care putea avea bun-simt, fara sa isi piarda idealismul si un om care putea avea idealism, fara sa isi piarda bunul simt. O perfecta masura, un perfect echilibru, un perfect dozaj, care tinea si de natura lui, dar si de o anumita curatenie interioara pentru care eu il admir", a declarat, la RFI, Andrei Plesu, fost ministru al Culturii si fost ministru de Externe.

"Havel era ceea ce as numi un om intreg, un om normal, un om care nu s-a smintit din cauza prestigiului pe care l-a capatat pe buna dreptate, dar nici nu a inteles sa negocieze cand a fost vorba de valori esentiale. Tipul acesta de echilibru interior, de decenta interioara este in mare criza astazi, nu numai in Romania, peste tot in lume si cu el dispare un model, nu dispare doar o biografie exemplara", a aratat scriitorul.

Despre faptul ca Havel a stat cinci ani in inchisoare si care spunea la un moment dat ca "eroismul sau de puscariasa rezultat numai din frica", Plesu a afirmat: "Este o forma de onestitate si curatenie interioara. Havel nu a fost o natura de erou in sensul in care vedem portretul eroului in diverse seriale de televiziune sau ode omagiale. A fost un om caruia i-a fost frica si a marturisit-o. A fost un om care a trecut prin crize de panica si de nesiguranta, pe care le-a invins intotdeauna nu in numele unui eroism factic, ci in numele exact al normalitatii. Un om care a inteles sa ramana el insusi, dincolo de toate tulburarile interioare prin care a trebuit sa treaca. Un erou adevarat nu e un fel de vietate anesteziata la frica, ci cineva care asuma drama, teama si riscul cotidian".

Intrebat despre Charta 77, documentul dizidentilor din Cehoslovacia la a carui redactare Vaclav Havel a contribuit, Andrei Plesu a spus ca din pacate, Romania a perceput cu oarecare solidaritate gestul lui Paul Goma (cunoscut disident in perioada comunista, care in 1977 a trimis o scrisoare deschisa la postul de radio Europa Libera in care cerea respectarea drepturilor omului de catre Guvernul roman-n.r.), dar nu l-a legat de modelul lui in mod suficient. "Nici Paul Goma nu a binemeritat de la patrie prestigiul si omagiul pe care le merita. Trebuie sa o spunem deschis: nu am avut anvergura, poate nu am avut nici contextul, nici imprejurarile de care Havel a beneficiat, ca sa putem recupera un anumit tip de atitudine civica pe care el le-a putut avea si pe care le-a putut impune si altora. Din pacate, gestul lui Goma a ramas izolat, insotit de cateva zeci de intelectuali si de oameni de bine. Dar in Romania nu a putut produce ecoul pe care l-a putut produce in Cehoslovacia si este una dintre problemele noastre istorice", a sustinut Plesu.

In final, Plesu a fost intrebat de ce Romania nu a avut un Havel. "Sunt o multime de elemente de context care ne pot justifica. Nici intelectualii romani nu au avut ascutisul si radicalitatea gestului pe care l-a avut un Havel sau un Michnik (istoricul polonez Adam Michnika-n.r.) in perioada dinainte de 1989. La noi, prietenii lui Havel au aparut dupa ’89. Aud si acum politicieni romani care se lauda cu prietenia lui, care il tutuiesc, care se grabesc sa se manifeste ca prezenti in anturajul lui, cand in realitate ei au facut de-abia tarziu un gest recuperator si nemeritat. Pentru ca nimeni nu a riscat in Romania, la nivelul lui Havel, cat a riscat Havel", a conchis Andrei Plesu. (Mediafax)