Enervarile presedintelui

Timofti al nostru, despre care Voronin, cu umorul sau de cazarma, zicea ca e un presedinte impotent (de, conturi intre mosnegi!), si-a iesit in fine din pepeni. Adica si-a aratat incisivii. Poate ca are si canini, mai stii (desi presa inca nu i-a semnalat). M-a amuzat sincer sa vad cum unii dintre colegii mei descopera caracter in „gunoaiele" cu care actualul seful al statului se apara de antecesorul sau, grobian, nici vorba, dar in mod cert mai viu si mai dinamic (sa recunoastem peste orice parti-pris-uri!). Dincolo de naivitate, e aici semnul unei deceptii care se fereste obstinat de propria constiinta, agatandu-se de orice pai susceptibil sa-i livreze argumente contrare. Semn, cu alte cuvinte, ca de la Timofti s-a asteptat ceva mai mult decat neutralitate in chip de trac si calm ca marca a inaptitudinii de a riposta. Nu de onorabilitate ineficace am avut noi nevoie, pare a spune exultanta cu care i-a fost intampinata „replica", ci de un spirit intrepid, capabil sa se impuna, neretractil la luminile rampei (politicul e, din pacate, intr-o proportie coplesitoare, si spectacol – asta ar fi trebuit sa i se spuna batranului magistrat inca de la bun inceput).

Daca va par, poate, din cale-afara de eufemistic, poftim, o zic pe sleau: impresia de marioneta actionata de sforarii AIE e cea care determina presa sa vada in orice rictus mai conturat al presedintelui o retea de principii, un caracter si mai stiu eu ce. Lumea si-ar fi dorit un presedinte suficient siesi, nu emanatie a unei grupari si nevoit, prin urmare, sa procedeze in siajul acesteia, de-o fi bun, de-o fi rau. Graba cu care am ajuns sa aplaudam niste afirmatii de bun-simt, nu soc si nici catusi de putin radicale, are in premisa exasperarea noastra de mediocritate si obedienta. „Timpul" preia, din „Cronica romana" (http://cronicaromana.ro/2012/07/12/presedintele-timoftibarierele-dintre-r-moldova-si-romania-trebuiesc-eliminate/ ), o declaratie a lui Timofti, potrivit careia „Dorim sa fim impreuna cu Romania in Uniunea Europeana. Pana atunci, inclusiv cu ajutorul fratilor si partenerilor nostri din Romania, ne unificam legislatia, procedurile, ne unificam mentalitatile. Cu alte cuvinte, eliminam nedreptatile care s-au comis de la instalarea unui zid pe raul Prut, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. De pe urma acelei decizii politice a suferit populatia de pe ambele maluri ale Prutului". Reactia publicului e caracteristica: „Bravooooo!!!!! Cine-a spus ca Nicolae Timofti nu are caracter? Sa ne traiasca, sa le dea peste bot co-muiestilor si acolitilor acestora, tuturor ticalosilor ticalositi si parvenitilor care nu au gustat nicio clipa aerul Miscarii de eliberare nationala!"; „In sfarsit, avem o persoana la conducere ce are o viziune!! Bravo, Timofte!!! Respect!!!"; „In sfarsit… – lumea aude ceva clar si raspicat! Cine se astepta, si inca de la dl. Timofti! Aleluia!"; „Foarte corect, bun presedinte si un om mare…."; „Dorim sa fim cu ROMANII in EUROPA""; „Sa ne-ajute Dumnezeu!"; „BRAVO PRESEDINTELUI pentru aceste cuvinte!".

Presedintia ar putea face si alte experimente, cu idei la fel de imparabile si evidente, adica fara a-si pune mintea la contributie, fara a revolutiona nimic, doar pronuntand ceea ce sta la discretia tuturor: dintr-o astfel de practica a resuscitarii truismelor, in conditiile noastre (de penurie istorica, as zice, de adevaruri elementare, spuse pe un palier superior agapelor in care ne tot plangem de mila), se poate scoate ditamai capital de imagine. Nu ironizez! Intr-atata de contorsionat e aici totul, incat consimtind tu, presedinte (sau tu, premier, tu, speaker), ca, de pilda, limba ta materna e romana, provoci fie un cataclism politic, fie o supernova de urale.

Nu cred in metamorfozele tam-nesam, in revelatiile bruste si nici comportamentul de pana acum al presedintelui nu lasa nicaieri loc unei atari ipoteze: ma tem ca si echilibrul, la inceput aclamat, si otareala (care face, cum vedem, aceleasi furori) sunt cu voie de la majoritari. Si Timofti, probabil, are aceasta constiinta a dependentei sale: replierea sa, pretinsul sau mod ascetic, ocolitor de bai de multime (traduse, desigur, prin „echidistanta", „neutralitate" etc.) trebuie ca sunt o forma de jena…