Imaginea pacientului in mass-media

De ce oare facem din suferinta un subiect de senzatie? Cu ce ne ajuta daca vedem in toate detaliile imagini socante ale unor oameni, care, fara vina si in acelasi timp, fara voia lor, devin „vedete ale stirilor ingrozitoare"? Oare dreptul la intimitate al pacientului nu mai trebuie respectat?

In acelasi timp, imagini surprinse de reporteri abili cu ajutorul camerei ascunse, referitoare la conditiile dezastruoase din unele unitati spitalicesti, sau la relele tratamente aplicate unor pacienti, care, din contra, ar necesita protectie suplimentara (cum sint bolnavii psihici sau pacientii minori), m-au facut sa ma indoiesc ca unele lucruri si nereguli ar putea fi altfel constatate si ca, de asemenea, o functie de conducere ii face pe unii medici sa dea complet uitarii Juramintul lui Hipocrat pe care l-au rostit si l-au sustinut odinioara cu atita aplomb.

Si atunci, ma intreb, cine ar trebui sa protejeze mai bine pacientul? De cine ar trebui sa se protejeze pacientul? Am incercat sa gasesc raspunsul la aceste framintari prin prisma formatiei mele de baza, aceea de aparator al sanatatii si de sustinator al drepturilor pacientului, pe de o parte, contrabalansata de pasiunea de a scrie, sper cu obiectivitate, despre evenimentele, framintarile si controversele medicale, pe de alta parte.

In relatia cu pacientul, ar trebui sa se intrice deontologia omului „de stiri" si implicit a postului de televiziune sau a ziarului pentru care lucreaza, cu deontologia personalului sanitar, care ar trebui, mai mult decit oricine altcineva sa promoveze si sa respecte drepturile pacientului. Respectarea confidentialitatii in relatia cu pacientii a fost inteleasa gresit de unii jurnalisti si reporteri si interpretata drept lipsa de transparenta sau drept ingradirea accesului la informatie. Cu siguranta, in legatura cu pacientii si actul medical, relatia medicilor cu mass-media nu poate fi pe deplin transparenta, intrucit ar intra in conflict cu unul din drepturile fundamentale ale pacientului: confidentialitatea, „toate informatiile privind starea pacientului sint confidentiale chiar si dupa decesul acestuia si pot fi furnizate numai in cazul in care pacientul isi da consimtamintul explicit sau daca legea o cere in mod expres fiind exceptii doar cazurile in care pacientul reprezinta pericol pentru sine sau pentru sanatatea publica" (Legea Drepturilor Pacientului, nr.46/21.01.2003, capitolul IV).

Ce beneficiu ar putea avea cititorul, ascultatorul sau telespectatorul, daca i se furnizeaza informatiile personale ale unui pacient, devenit subiect de stire? In acelasi timp, dezvaluirea acestor informatii ar putea aduce prejudicii imense celui devenit fara voie subiect de stiri. Este cazul unui barbat care a fost depistat cu HIV, despre care s-au spus toate datele sale personale, adresa etc. Consecinta a fost urmatoarea: la intoarcerea acasa, a fost alungat de sateni, incluzind prieteni, vecini iar familia a intrerupt relatia cu el. In loc sa gaseasca sprijinul de care avea atita nevoie, sau macar prietenii de odinioara, s-a trezit alungat din sat din cauza prejudecatilor pe care lumea inca le mai are, legate de pacientii cu HIV.

De asemenea, exista situatii in care familia a aflat din mass-media ca unul din membrii ei sufera de o boala incurabila, sau drogodependenti aflati in tratament despre care a aflat cu lux de amanunte intreaga lume. Reluarea relatiilor normale de familie precum si consecintele sociale sint, dupa cum am aratat anterior, de multe ori ignorate sau minimalizate, in detrimentul pacientului, dar in favoarea rating-ului, care, e drept, atinge cote nebanuite, ridicind o alta intrebare: ne dorim sa privim senzationalul, indiferent daca el inseamna suferinta altora?

Alta latura a imaginii pacientului in mass-media este aceea a „vedetei de stiri" cu acordul, ba chiar la rugamintea expresa a acestuia, sau a familiei, in scopul gasirii de resurse sau de solutii pentru boala sa. In acest sens, trebuie subliniat ca multe dintre cazuri au fost rezolvate cu ajutorul mass-mediei, fie reusindu-se stringerea unor fonduri, fie cazul in sine a atras atentia unor specialisti. Dar oare, mass-media, nu a contribuit la prioritizarea rezolvarii unor cazuri? In acest sens este elocvent cazul unui copil prezentat cu lux de amanunte, cu fotografii induiosatoare, care a devenit peste noapte prioritar in capul unei liste extrem de lungi de asteptare pentru transplant, in detrimentul altor copii, care se aflau in aceeasi situatie; sau, alt exemplu, un talk-show TV, care a adus in fata unui om de afaceri foarte cunoscut in a dona sume importante de bani atit saracilor si celor bolnavi care au nevoie de ajutor, cit si bisericilor de pretutindeni, pacienti de virste diferite, cu boli diferite, cu acte medicale care certificau boala si care necesitau tratamente costisitoare in tara sau in strainatate. Cu ce erau mai presus acei bolnavi, fata de cei care nu au stiut de aceasta emisiune sau care nu au putut sa ajunga, fiind netransportabili sau poate chiar in stare vegetativa?

Pe de alta parte, si personalul sanitar, directorii de spitale nu au permis accesul in spital al mass-mediei, sub pretextul „respectarii" drepturilor pacientului, in esenta, fiind vorba, din contra, de violarea lor fara pic de compasiune, prin acordarea unor conditii inumane de spitalizare sau chiar prin incalcarea flagranta a drepturilor bolnavilor psihici, aspecte sumbre din sistemul sanitar romanesc, care au putut fi scoase la iveala numai cu ajutorul mass-mediei.

Exista legislatie care sa promoveze drepturile pacientului, exista un Cod Deontologic al Medicilor, dar in ceea ce priveste mass-media nu exista decit prevederile CNA. Poate ca reglementari suplimentare referitoare la relatia jurnalistului cu pacientul, care sa fie stipulate intr-un Cod Deontologic al Mass-Mediei este necesar, spre a putea consolida deontologia profesionala.

Atit pentru medici, cit si pentru jurnalisti, profesia trebuie sa se desfasoare la cote maxime, dar in acelasi timp, nu trebuie uitat faptul ca ambele profesii au in centrul lor omul. „Imi dispare puterea atunci cind imi dispare moralitatea din mine" (Goethe).

Publicitate și alte recomandări video