Strigatul Zamfirei

Pentru cel ispitit de arcanele iconicitatii, pictura Zamfirei Birzu este, fara indoiala, o reala provocare. Biografia profesionala a acesteia evoca in linii mari traseul conventional al unei ascendente sustinute pe talent si consecventa: o specializare in pictura la Universitatea ieseana de Arte (unde si preda), un doctorat in domeniul artelor vizuale, citeva carti si studii de specialitate, numeroase expozitii si confirmari critice – fara exceptie, magulitoare. Membra a Grupului 3D (alaturi de Felix Aftene si Gabriela Drinceanu), artista se raliaza in ultimii zece ani unor proiecte bine inchegate sub aspect tematic, de felul celor intitulate "Ingeri si demoni", "Identitati", "Personaje", "Antropocentrica", "Perceptia omului". Comun acestora este evidentul efort de auto-edificare, prin altoiul solutiilor artistice cu o speculatie filosofica de inspiratie antropologica. Lor li se adauga diverse proiecte, individuale sau colective, derulate in galerii de pe mai multe continente.

Lucrarile de pictura ale Zamfirei Birzu sint grupate in serii care iau ca pretext Cuplul, Mireasa, Nudul, Portretul, Peisajul si Ritualul. Gasesti in toate acestea o irepresibila voluptate a destructurarii formelor. Stridentele petelor de culoare, dinamismul liniilor – curbe sau frinte -, tusele nevrotice combinate imprevizibil par a distila sugestii postimpresioniste, fauviste (Matisse), expresioniste (Munch) si simboliste (Klimt), in formule personale care nu exclud nici figuratia, nici abstractia. Spatiul tablourilor sale seamana cel mai adesea unui cimp de lupta abandonat dupa un asediu prelungit si istovitor. As spune ca artista se eschiveaza atit solutiilor facil-mimetice ale academismului, cit si radicalismului experimental de factura postmoderna – ceea ce o apropie in egala masura de entuziasmul rebel al "noului val", dar si de moderatia maestrilor consacrati.

Pictura Zamfirei Birzu ritualizeaza emotii, gesturi, evenimente si stari. Surprins in ipostaze adoratorii, de visare, beatitudine si extaz, corpul devine rascruce de semnificatii, sursa de ingenioase codificari simbolice, vehicul privilegiat al detasarilor si replierilor senzoriale. Cuplurile artistei sint surprinse uneori in exuberanta dansului magic, derulat pe ritmul partiturilor arhetipale, alteori in forme imbricate, amintind de coregrafiile indraznete ale "Kamasutrei" orientale (Maituna, Extaz, Uniune, Sarutul). Privitorul parcurge etapele unei orgii ritualice, in care corpurile se lasa confiscate de ispita fuziunii reciproce, estompindu-si diferentele printr-o mistica reconstituire a unitatii pierdute. Dispuse in succesiune, aidoma frizelor din templele indiene, scenele erotice au alura initiatica, straina oricaror intentii acrobatice.

In compozitiile Zamfirei Birzu, erotismul Nudurilor este lipsit de ostentatie. Pictate in alb, gri, albastru si rosu, corpurile se inscriu in context, imprumutind din materialitatea si supletea reliefurilor de fundal (Nud in piramida, Livada cu nud, Nud in balansoar). "Curburile" si pliurile corporale rezoneaza intim, pina la confundare, cu ondularile vailor, colinelor sau lacurilor convertite in "peisaj". Impodobite cu motive floral-geometrice (in felul venerabilei Venus din Willendorf – prototip al frumusetii arhaice), nudurile din tablourile artistei par atemporale, evocind matricile feminitatii, fertilitatii si seductiei. Unele valorifica asocieri metaforice dintre cele mai curajoase; predomina motivele ascensionale (corpuri cu aripi, corpuri – scara), acvatice (corpul – sirena), dar si altele in care nudul este schitat in forma unor cartografii anatomice ambiguizate sau a unor suprafete terestre (liman, laguna, insula) demne de explorat. Artista ne invita sa ritualizam gestualitatea de factura erotica, recanonizind-o, consacrind-o in formule care omagiaza, deopotriva, iubirea si frumusetea.

Portretele Zamfirei Birzu incinta prin acuratetea executiei. Selectate in functie de afinitati personale, modelele – personalitati locale – sint surprinse in tuse caracteriale de neconfundat. Fizionomiile unor Cezar Ivanescu si Corneliu Stefanache, de pilda, privesc parca din lumea in care s-au retras discret, in timp ce ochii lui Dan Hatmanu ne scruteaza cu sagalnica ironie. Autoportretul da insa masura intregii disponibilitati tehnice si expresive. Autoarea se surprinde intr-o poza care trimite la prestanta si eleganta unei soprane aflate in exercitiul vocalizarii. Cochetaria de factura clasica este pusa in contrast cu febrilitatea mimicii si a privirii. Putem intui in contururile acesteia fie virulenta unui strigat, fie efortul de accesare a unor tonalitati extreme. Imaginea sugereaza, deopotriva, tensiune si dramatism. Ce s-ar putea "citi" pe chipul Zamfirei? Gratie interpretativa? Indignare? Revolta? Mirare? Ma eschivez oricarui verdict, asa ca las cititorului placerea de a-si exersa agilitatea hermeneutica…

Intre plasticienii ieseni, Zamfira Birzu se detaseaza fara dubiu prin supletea proiectelor si o manualitate rar intilnita, favorabila atit experimentului, cit si abordarilor in cheie clasica. Spre deosebire de incordarea impersonala din Strigatul lui Edvard Munch, cea din Autoportret este una asumata. Artista "se vede" implicata visceral in tot ceea ce face. Strunite armonios, vibratiile "tipetelor" sale se pot transfigura in "melodii" cromatice incintatoare, vrednice de toata atentia.