Un contribuabil mindru

Binecuvintat cu intelepciunea specifica virstei inaintate, dramaturgul Oscar Wilde constata intr-o buna zi: "Cind eram mic, credeam cu naivitate ca cel mai important lucru in viata unui om este banul. Acum, fiind batrin, stiu sigur: chiar asa este!".

Vreau sa subliniez continutul de adevar al acestei afirmatii. Traiul dupa aceasta deviza este chiar rentabil. Astfel, in urma cu sapte ani, m-am casatorit cu actuala mea sotie si suma considerabila, care mai ca revarsa din cont, a fost o zestre minunata si mi-a indulcit viata. Sigur ca ar fi fost mult mai frumos daca as fi intrat doar in posesia acelei sume, nu si a nevestei, dar ce sa-i faci!

Posed, de altfel, si trei copii mici. Din pacate, se intrec in a fi enervanti si insuportabili. Off…! Ce sa faci, nu le poti avea pe toate si, daca ma gindesc bine, nici un copil din lumea asta nu este atit de nereusit incit sa nu fie bun macar pentru a obtine reduceri la impozite.

Avutia remarcabila pe care am agonisit-o dupa casatorie m-a ajutat sa-mi intemeiez imediat un atelier de vulcanizare pe placul meu. Afacerea merge ca pe roate, nu ne mai vedem capul de atta treaba si, prin urmare, trebuie sa lucram in doua schimburi, cu cite doua echipe de interventie: in tura de noapte se porneste o echipa pentru a taia cauciucurile masinilor parcate prin imprejurimi, iar cealalta echipa se ocupa peste zi de vulcanizarea sau schimbarea anvelopelor. Clientii nostri sint atit de multumiti de serviciile noastre, incit afacerea se extinde intr-un ritm galopant, ceea ce aduce cu sine, fireste, si anumite griji. Alaltaieri, spre exemplu, m-a sunat contabilul si mi-a spus: "Am vesti proaste pentru dumneavoastra! Ultimul dumneavoastra an de activitate a fost cel mai profitabil de pina acum. Asta inseamna ca trebuie sa platim mai multe impozite".

Si mai multe?! Nu accept asa ceva! Bineinteles, sint mindru ca-mi platesc anual impozitele catre stat, insa, daca as putea plati doar jumatate din valoarea lor, as fi si mai mindru. Asa ca … da, recunosc, am fentat statul in declaratiile de impozit cit am putut, ceea ce ma cam impovareaza de la un timp. 

Prin urmare, saptamina trecuta, dupa incheierea programului de lucru, m-am asezat la birou si am scris o scrisoare catre fisc:

"Stimate doamne, stimati domni!

Vreau sa fiu in sfirsit sincer cu dumneavoastra: din pacate, in ultimii ani, m-am sustras cu regularitate platii impozitelor si, din acest motiv, de citeva saptamini nu mai pot dormi noaptea. De aceea va trimit in anexa un cec in valoare de 2000 de euro. Daca n-am sa pot dormi nici de acum inainte, am sa va mai trimit si alte  cecuri".

Insa nu cred ca fiscul va fi sensibil la scrisoarea mea. Asta deoarece am uitat sa-i pun timbru si s-a intors inapoi. Cu sau fara insomnie, cred ca voi pastra cei 2000 de euro, fiindca am nevoie urgenta de ei pentru firma. In ziua de azi, daca nu reinvestesti, te maninca falimentul.

(Traducere din limba germana: Lucian Turcas)