Peste o mie de caini comunitari se chinuie in adapostul mizerabil din lunca Sucevei

Peste o mie de caini comunitari se chinuie, zilnic, in adapostul de animale amenajat cu peste cinci ani in urma in lunca Sucevei. Conditiile in care animalele sunt tinute sunt absolut mizerabile, duhoarea care razbate de la animale facand cu brio concurenta celei de la statia de epurare a orasului, aflata la vreo doua – trei sute de metri distanta.

Numarul acestora nu mai este stiut cu certitudine nici de cei care ar trebui sa se ocupe de asa ceva. Directorul Administratiei Domeniului Public, Marian Andronache, a declarat ca sunt aproximativ 1.200 de caini comunitari in acel adapost. In schimb, una din angajate ne-a spus ca numarul patrupedelor a ajuns la 1.400, insa ne-a spune ulterior ca informatiile oficiale le da doar directorul.

Probabil ca diferenta de la 1.200 la 1.400 o reprezinta cainii care nu stau in custi, ci pe afara. Sunt lasati liber si latra la orice masina care trece prin zona. Din fericire, nu sunt multe masini si nici prea multi oameni care se avertureaza an acele zone, mirosul pestilential fiind un vecin greu de suportat, motiv pentru care oamenii se feresc de vizite prea dese.

De cum indrazneste cineva sa iasa din masina, zeci de caini incep sa se adune si latra intruna. "Din fericire nu a fost muscat nimeni", ne dau asigurari unii angajati de la Domeniul Public dupa care tot ei ne spun si secretul pentru care cainii nu au muscat pe nimeni: animalele primesc in fiecare zi hrana si apa. Nu e chiar mare lucru, insa iubitorii de animale isi fac o datorie mai mult de suflet si vin, periodic, cu sume de bani cu care sa poata cumpara si transporta mancare. In plus, cainii s-au mai obisnuit cu angajatii de la serviciul de ecarisaj si, cata vreme acestia sunt in zona, nu au nicio problema cu alti oameni aflati in trecere. Continua sa latre iar senzatia pe care o haita de 15 – 20 de caini o provoaca nu este din cele mai placute, ba din contra. Ceva mai periculosi sunt, dupa cum ni s-a explicat, cativa caini care la prima vedere par mai linistiti si nu se agita din prima sa latre cu restul haitei.

Chiar daca mizeria este peste tot, cainii care sunt lasati in libertate o duc mai bine decat cei peste o mie care sunt chinuiti, ingramaditi, in custi. Cei care stau in libertate latra pe langa putinii oameni care ajung pe acolo, alearga dupa masini, dar niciodata nu parasesc arealul pentru ca mereu au la dispozitie o sursa de hrana.

Mult mai chinuite sunt patrupedele din custi. Nu au libertate iar singurul lucru care ii impiedica in a se sfasia intre ei este faptul ca primesc, regulat, mancare, mai buna sau mai proasta. Din cand in cand, parca pentru a mai prinde puteri, se opresc din latrat, dupa care din nou incep sa scheaune sau sa maraie. Alteori incep un fel de lupte stupide intre cainii dintr-o cusca si cei din alta vecina: unul la altul maraie, latra, isi arata coltii si incearca sa se muste printre gratii. Aproape ca este imposibil pentru cineva sa poata sa aiba o conversatie cu vreun angajat de acolo din cauza larmei pe care o fac animalele din custi, a cainilor lasati in liberatate care dau tarcoale si din cand in cand incep sa latre ca sa isi faca simtita prezenta. Mai mult decat latratul animalelor, mirosul respingator si imaginea dezolanta si mizerabila sunt cele mai puternice motive pentru care devine foarte greu sa se poata intelege om cu om acolo.

Unii angajati, probabil mai vechi, printre care si un medic veterinar din Germania – impatimit iubitor de animale – s-au obisnuit cu mirosul pestilential. Altii in schimb poarta si acum un fel de masti chirurgicale. Nici ei nu sunt oameni care sa fie platiti bine pentru munca pe care o fac, ci din contra au salarii mici sau de mizerie cum s-ar spune in popor. Munca lor ingrata nu este compensata nici de conditii mai bune, nici de lefuri atractive. Ba mai mult, colac peste pupaza, nici macar nu sunt suficient de multi incat sa poata face fata cerintelor.

Directorul Marian Andronache spune ca, in urma cu sapte – opt ani, adapostul respectiv avea o capacitate de vreo 2 – 300 de caini. Ulterior, capacitatea s-a extins la 5-600 de locuri. De atunci, numarul cainilor adusi fie de asociatii de protectie a animalelor, fie de oameni care nu mai puteau sa ii intretina, fie prinsi de pe strazi, a crescut ingrozitor de mult. Fondurile sunt tot mai putine iar pe langa austeritatea bugetara privind cheltuielile de investitii taiate la maxim au mai venit si disponibilizarile de personal. Astfel, daca in urma cu trei – patru ani erau opt angajati la serviciul de ecarisaj din cadrul Directiei Domeniului Public, acum sunt cinci, la care se adauga tehnicianul si veterinarul. Celor cinci li s-au taiat din salarii, din sporuri iar munca li s-a dublat, ba chiar triplat in unele situatii si, din cauza legislatiei de avarie care este la ora actuala, ar mai trebui sa plece inca patru din cei cinci angajati ai serviciului de ecarisaj pentru ca sa poata fi angajat un singur om.

Sursa: Obiectiv de Suceava

Publicitate și alte recomandări video