Sinucigasul din spital

Inca un caz de sinucidere a zguduit Barladul. Alexandru Micu, 62 de ani, s-a aruncat, ieri dimineata, de la ultimul etaj al Spitalului Municipal de Urgenta "Elena Beldiman". Impactul cu solul i-a fost fatal.

Incidentul s-a petrecut in jurul orei 8.30. Nimeni nu a putut sa prevada finalul tragic al bolnavului. S-a comportat absolut firesc pana in ultimele clipe de viata. Mai mult, a discutat linistit cu cei doi colegi de salon inainte sa se arunce pe geam.

Omul fusese internat sambata dimineata, prin Compartimentul Primiri Urgente. S-a prezentat la spital acuzand dureri de stomac insuportabile si dureri de picioare. Diagnosticul de internare a fost "colecistita acuta hiperalgica" (dureroasa – n.r.), asa ca a fost preluat de sectia Gastroenterologie. In decursul ultimilor ani, a mai avut cateva internari, tot pe Interne si tot pentru probleme cu colecistul.

"Medicul care era de garda sambata i-a facut primele investigatii si i-a prescris tratamentul. Pacientul acuza dureri mari la nivelul abdomenului si al picioarelor, insa investigatiile facute de noi nu au reliefat probleme majore. Ce stiu este ca nu a avut niciodata tulburari psihice si nici in timpul ultimei internari nu am avut suspiciuni de acest gen", ne-a declarat Carmen Mihaila, medic specialist gastroenetrologie.

Si-a facut cruce si s-a aruncat pe geam

Alexandru Micu era internat in rezerva 2 de la etajul IV al spitalului (unde sunt toate sectiile ce tin de medicina interna). Avea doi colegi de suferinta, care au spus despre sinucigas ca s-a purtat absolut normal. Isi aminteau totusi o vorba de-a lui Micu pe care nu au luat-o in serios decat dupa ce au aflat ca este mort. El ar fi spus ca ar fi mai bine sa moara decat sa mai suporte durerea. Cat timp au stat de vorba, Micu a mancat o portocala, apoi s-a dus la toaleta (rezervele au grupuri sanitare separate, cu intrarea direct din salon). Ceilalti doi bolnavi au aflat ca acesta e mort abia dupa ce au inceput cadrele medicale sa faca "inventarierea" pacientilor din sectie, pentru a stabili cine anume s-a sinucis.

Incidentul a fost observat de cativa pacienti internati la Chirurgie (etajul III), saloanele acestei sectii fiind dispuse perpendicular fata de rezerva unde era Micu. L-au vazut cum statea cu genunchii pe geam. Inainte sa se arunce, si-a facut o cruce. Niciunul dintre cei care l-au vazut nu au avut timp sa alarmeze cadrele medicale. S-a auzit o bufnitura si in secundele urmatoare s-a dat alarma. Prea tarziu. Trupul era zdrobit de pamant.

In spital, au mai fost incidente similare in decursul anilor. Unul dintre ele a avut loc cu multi ani in urma la sectia ORL (pe vremea cand sectia era adapostita de Pavilionul II, cladire in care astazi sunt sectiile Psihiatrie si TBC). Conducerea spitalului a spus ca, pentru a preveni asemenea incidente, ar trebui sa puna gratii la fiecare geam, lucru care ar face ca spitalul sa semene mai degraba cu o inchisoare decat cu o unitate medicala.

"Chiar ne gandeam sa punem gratii la geamuri, dar nici nu putem sa transformam spitalul intr-o fortareata. La Interne sunt adusi destul de des bolnavi psihici si stiu ca acestia sunt tinuti sub supraveghere atenta. In acest caz, nimeni nu se astepta ca omul sa aiba ganduri sinucigase", ne-a declarat Dionisie Lefter, managerul unitatii.

O viata plina de intamplari tragice

Alexandru Micu a fost salariatul spitalului pana acum cativa ani, cand s-a retras la pensie. Avea un "handicap" din nastere, o malformatie de coloana. Din aceasta cauza, era cunoscut de multa lume drept cocosatul de la TBC. El facea radiografiile de tip MRF. Spre deosebire de majoritatea celor cu dizabilitati (fiind stiut ca boala il determina pe om sa fie mai rautaciosi), Micu era considerat de fostii colegi drept "painea lui Dumnezeu". De la ei am aflat ca sinucigasul a avut parte in viata de nenumarate incercari. La cutremurul din ’77 si-a pierdut sotia, una dintre putinele victime din Barlad. Se spune ca fosta lui consoarta a iesit din casa cu un copil in brate imediat dupa cutremur. Un horn s-a daramat si caramizile i-au cazut in cap, omorand-o. Nu-si mai aminteste nimeni daca baiatul respectiv a supravietuit sau a murit odata cu mama care il strangea la piept.

Ulterior acestei intamplari, Micu a avut un mare necaz cu unul dintre baietii lui (are patru sau cinci), un viol care a lasat sechele grave asupra copilului.

In ciuda faptului ca avea o familie numeroasa, se pare ca Micu era foarte singur. Am aflat de la pacientii internati in aceeasi rezerva ca niciunul dintre copiii lui sau alta ruda apropiata nu l-a vizitat cat a stat in spital. Mai mult, nici ieri in jurul pranzului (la mai bine trei ore dupa ce acesta s-a aruncat pe geam) nu venise nimeni la Morga.

Sursa: Obiectiv de Vaslui