Circotasi, ciocul mic!

Multa zvonistica a curs pe marginea partidei Poli – SC Vaslui de duminica. Probabil surpinsi de lipsa noroaielor verbale deversate in urma cu doua sezoane (deci, se poate si cu fair-play!), circotasii au tesut tot felul de scenarii. Ca Iasul va ajuta deliberat Vasluiul, cu unda verde de la conducere, ca unii jucatori ai Politehnicii s-au predat deja… Chiar daca remiza alba ce se prefigura pina spre final nu avantaja prea mult pe nici una din echipe, curentele amintite aveau destui sustinatori in tribune. Golul lui Pacurar a taiat insa brusc vocile, toate cele trei puncte raminind (cu noroc si nedrept dupa aspectul jocului) in Copou.
Vasluiul a fost vioara intii inca din start, friiele fiind preluate datorita suprematiei de la mijlocul terenului, unde, in zona centrala, ex-dinamovistul Badea si ex-stelistul Falemi au dominat lupta cu crudul Tincu si nerefacutul Mitruc. Pastrarea lui Gavatorta drept tampon intre linia de fund si cea mediana a mai taiat din constructia oaspetilor, care nu au stiut nici sa speculeze faptul ca, in conditiile in care Beceru aluneca spre Cursaru iar Rednic raminea avansat, pe flancul sting iesean se putea actiona mai usor. In conditiile in care nici macar desele schimbari de flanc ale mijlocasilor laterali vasluieni Frunza si T?r?k nu au speculat bresa amintita, Branet a avut emotii doar in urma unor lovituri libere si atunci cind Raducanu scapa din marcajul lui Bernard. In ceea ce-l priveste pe Haisan, acesta a inghetat in primul act, Bilba nemiscind iar Onofras si Rednic fiind blocati imediat de fundasii laterali de buzunar, Buhus si Baicu.
Sesizind ca lucrurile au scirtiit rau in primul act, antrenorul Politehnicii, Ionut Popa a mutat la pauza, renuntind la „4-1-4-1”-ul etalat in start, urcarea lui Onofras linga Bilba si trecerea lui Tincu pe dreapta „egalind” sistemele de joc la „4-4-2”. A rezultat un joc pe contre, in care culoarele s-au largit de ambele parti, ocaziile de gol devenind mai clare.
Soarta jocului s-a decis insa doar in urma a trei momente-cheie, in care oaspetii au gafat grav. Mai intii Raducanu a sutat aiurea din penalty, apoi Falemi a atacat dur inutil si si-a lasat echipa in inferioritate intr-un final in care gazdele au prins aripi, pentru ca in minutul 88, Haisan, iesit aiurea din poarta, sa-l faca mare si pe Pacurar, dar si pe Ionut Popa, cel care a riscat sa arunce in teren al doilea atacant de meserie intr-un moment in care Poli putea sa spuna „multumesc” si pentru o remiza. (Ovidiu MINEA)
Poli-catalog
Branet (7,5) – dupa un prim act in care a scos citeva suturi periculoase, a avut doua interventii excelente in actul doi la suturile lui Raducanu din minutele 53 si 54, ultimul din penalty.
Toma (6) – sigur, indiferent de adversarul care actiona in zona sa, T?r?k ori Frunza.
Bernard (5) – greoi, i-a facut cu greu fata lui Raducanu, norocul ieseanului numindu-se neinspiratia vasluianului.
Onut (6) – cu exceptia unor erori punctuale, a dublat deseori bine.
Beceru (5,5) – a anihilat umbra lui Cursaru, insa a avut si unele gafe mari. A sarit aiurea in minutul 54 la cap cu Raducanu, oferindu-i arbitrului Deaconu alibiul pentru a acorda penalty Vasluiului.
Gavatorta (5,5) – a dublat mult insa s-a si complicat des.
Onofras (5) – a muncit mult, insa fara folos.
Tincu (5) – citeva actiuni curajoase si cam atit.
Mitruc (5) – a incercat fara folos sa impinga jocul spre poarta oaspetilor, gresind multe pase ce puteau deveni decisive.
Rednic (5) – cenusiu.
Bilba (5) – dupa o prima repriza in care n-a contat, a irosit doua oportunitati mari de gol in actul doi.
Arhire (5) – revenit dupa o lunga absenta, a incercat, fara folos, sa aduca prospetime mijlocului.
Vrajitoarea (4,5) – s-a intilnit rar cu mingea.
Pacurar (7) – a fost omul potrivit la momentul potrivit, marcind, cu ajutorul gafei portarului oaspetilor, golul victoriei.
Popa a dat gata o sticla de whisky!
Intrebat cum a sarbatorit victoria cu Vasluiul, antrenorul Ionut Popa, care era racit bocna duminica, a dat un raspuns stupefiant: „Am dat gata o sticla de whisky!”. Rizind, tehnicianul iesean a adaugat imediat: „Da, dar mai era cam jumatate de deget pe fundul sticlei!” (Ovidiu MINEA)