Caută 
3 MIN
– Domnule Barbu, la finalul meciului cu Bucovina Suceava v-ati despartit, de comun acord cu conducerea, de Poli Iasi. De ce?
– Presiunea publicului devenise insuportabila, lucru care se reliefa si prin diferenta mare intre jocul etalat in deplasare fata de cel de acasa. Acum, imi dau seama ca aveau mare dreptate cei care m-au avertizat ca imi va fi tare greu sa antrenez Iasul dupa Simionas. Cred ca nu am fost prea dorit la aceasta echipa.
– Credeti ca a existat un interes sa fiti inlaturat?
– Eu am mai avut o experienta asemanatoare la Petrolul si, cum a spus si un membru al CA, la noi complotul e ceva cotidian. Faptul ca galeria ne incurajeaza din primul pina in ultimul minut, iar exact in spatele bancii exista un grup de presiune care ma injura de tata, mama sau morti de cind intru pe teren, cred ca spune multe.
– Considerati ca a existat cineva in spatele spectatorilor care va huiduiau?
– Nu ma pot pronunta in acest sens fara dovezi. Pot insa sa afirm ca in orice oras exista grupuri de oameni care-si doresc un antrenor sau altul. Iar din acest punct de vedere Iasul este a doua Craiova, un oras blestemat sa nu aiba liniste. Nimeni nu a rezistat in ultimii ani un campionat intreg in Copou.
– Personal, va reprosati ceva?
– Poli este prima echipa din cariera mea pe care nu am reusit sa o faca sa joace pe stilul meu, pretentios pentru unii datorita paselor dintr-o bucata si circulatiei rapide a mingii. Diferentele enorme de la un meci la altul ramin insa o enigma pentru mine. Stau si ma intreb cum de echipa se schimba in rau in 3 zile: Asta ne e valoarea? Nu dorim sa jucam?
– Ati avut probleme cu jucatorii?
– Nici unul nu poate sa-mi reproseze comportamentul, nu i-am injurat sau stresat. Am fost mai exigent cu pregatirea fizica, insa asta e o conditie de baza in fotbalul actual. Eu nu dau niciodata in jucatori insa am ajuns la concluzia ca unii nu au dragoste fata de aceasta echipa.
– Dar cu conducerea?
– Eu nu prea intru in contre cu presedintii, dovada fiind modul in care m-am inteles la Ceahlaul cu domnul Stefan, al carui temperament vulcanic il stie toata tara. La Iasi insa trebuie sa recunosc ca modul in care am colaborat cu presedintele Hodea nu a fost extraordinar, la un moment dat aparind chiar o ruptura. Mai mult m-a dezamagit, insa, faptul ca atunci cind am venit mi s-a promis marea cu sarea iar lucrurile nu au stat deloc asa, chiar conducerea recunoscind gravele probleme financiare. Echipa nu a fost protejata, iar jucatorii au fost permanent nemultumiti datorita restantelor contractuale. Baietii au acuzat si o stare de raceala sufleteasca din partea conducerii, spunind ca domnul Nichita, presedintele CA, nu a mai reusit sa vina la nici un meci din deplasare, dupa ce in tur a fost la toate partidele de afara. In plus, influenta fotbalistica a Iasului in tara e zero, dovada si arbitrajele de care am avut parte, cu Corpodean sau Farcas acasa si arbitri tineri in deplasare.
– De ce ar avea nevoie Poli sa ajunga in A?
– De continuitate! Iasul se aprinde repede si se stinge repede. In primele doua luni se anunta cu surle si trimbite ca se trage la promovare, dupa care nu se mai gasesc resurse financiare. Apoi e foarte greu de lucrat pentru ca e un oras mare, cu foarte multi specialisti…
– Regretati faptul ca ati venit la Iasi?
– Nu voi confunda niciodata un oras civilizat cu o mina de derbedei care injura la gard. Regret doar faptul ca nu am studiat mai bine datele colaborarii si asa ne-am incurcat reciproc. Daca se stia ca nu sint bani, de ce am mai fost adus? Indiferent ce am zice, totul porneste de la bani! Ii ai, faci fotbal, nu ai bani, nu faci fotbal! (Ovidiu MINEA)
