Auditul financiar: Un sprijin pentru antreprenori

                                                                                                                    Gabriela Onofrei

În ţara noastră, punctul de plecare în activitatea de audit financiar este reprezentat de OUGR nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, cu modificările şi completările ulterioare. Profesia de auditor financiar este organizată, coordonată şi autorizată de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), ca organizaţie profesională competentă, de utilitate publică, fără scop patrimonial, din care fac parte auditorii financiari care au dobândit această calitate în condiţiile legii. Trebuie menţionat că sfera activităţii de audit financiar a fost întregită şi nuanţată prin prevederile OUGR nr. nr.90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate. CAFR are o structură teritorială în ţara noastră, formată din patru reprezentanţe regionale, din care prima de acest gen a fost inaugurată la Iaşi, în luna decembrie 2010, şi acoperă judeţele Mol­dovei istorice, precum şi judeţele Vrancea şi Galaţi.

Conform definiţiei publicate pe site-ul CAFR (www.cafr.ro), „auditul financiar reprezintă activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari a unei opinii asupra situaţiilor financiare, în conformitate cu Standardele Internaţionale de audit financiar ale Federaţiei Inter­na­ţionale a Contabililor (IFAC)“.

Simplificat, ce presupune profesia de auditor financiar?

„Entităţile care contractează servicii de audit financiar trebuie să înţeleagă că apelează la persoane care au parcurs, în primul rând, anumite etape de pregătire teoretică şi practică în domeniul financiar-contabil, de pregătire profesională permanentă şi continuă, care au susţinut continuu o serie de teste şi examene profesionale deloc simple. Astfel, când ajungi să obţii calitatea de auditor financiar, poţi conta pe o pregătire şi o experienţă corespunzătoare, susţinută şi garantată de rigorile profesiei şi de prevederile Standardelor Internaţionale de Audit (ISA), emise de către Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC), prin intermediul Consiliului pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Asigurare (IAASB) şi transpuse în ţara noastră de Camera Auditorilor Financiari din România, ca organism profesional de reglementare”, detaliază Eusebiu Vreme, reprezentantul CAFR la Iaşi. Domnia sa defineşte auditul ca fiind „o activitate externă de examinare de către auditorul financiar independent a situaţiilor financiare, în vederea exprimării unei opinii, în conformitate cu standardele internaţionale de audit financiar ale IFAC, opinie care aduce încredere, certitudine şi asigurare pentru utilizatorii informaţiei financiar-contabile”.

„Auditorul este doctorul situaţiilor financiare“

Fiind independent şi neutru, auditorul oferă întotdeauna o perspectivă corectă şi im­par­ţială cu privire la entintatea pe care o auditează, fapt care nu este întotdeauna comod pentru entitiăţile auditate, accentuează auditorul financiar Paul Vasiliu. „Foarte mulţi consideră că auditul financiar vine să constate neregulile sau lipsurile în activitatea entităţii. De multe ori, aceştia trăiesc cu ideea că, după o activitate de audit, apar, inevitabil, sancţiuni şi cineva trebuie să plătească. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că, după orice misiune de audit, en­tităţile au în faţă o serie de constatări, de multe ori negative, care sunt dificil de acceptat“.

Cu toate acestea, este indicat ca antreprenorii să conştientizeze faptul că activitatea de audit vine în sprijinul activităţii lor şi are drept scop identificarea neregulilor sau disfuncţiilor din informaţiile prezentate în situaţiile financiare, ale proceselor sau tranzacţiilor societăţii, pentru a le corecta şi îmbunătăţi. „Aceştia trebuie să vadă în auditorul financiar un prieten care, prin activitatea sa externă, supraveghează, îndrumă, îmbunătăţeşte performanţele societăţii şi menţine pe drumul cel bun activitatea economică. Altfel spus, auditorul este doctorul situaţiilor financiare”, completează domnul Paul Vasiliu.

„Chiar dacă nu îndeplinesc pragurile obligatorii, activitatea multor agenţi economici reclamă desfăşurarea unor misiuni de audit“

„Auditorul financiar acţionează în conformitate cu prevederile Codului de etică pentru profesioniştii contabili, emis de IFAC. Activitatea acestuia se bazează pe principii de independenţă, integritate şi obiectivitate, pe competenţă profesională şi diligenţa cuvenită, pe confidenţialitate, pe conduită profesională şi standarde tehnice. E drept că auditul financiar analizeză şi evaluează controlul intern al entităţii şi adeseori se bazează pe rapoarte de audit intern, dacă există, însă nu este obligatoriu ca auditorul finaciar să confirme sau să infirme rezultatele rapoartelor de audit intern“, explică Eusebiu Vreme diferenţele dintre auditul financiar şi auditul intern.

Obligaţia de a efectua un audit statutar este reglementată de prevederile O.M.F.P. nr. 1802 din 29 decembrie 2014, pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate. Această obligaţie apare în cazul entităţilor comerciale care, timp de două exerciţii financiare consecutive, depăşesc cel puţin două din următoarele praguri: totalul activelor de 3.650.000 EUR, cifra de afaceri netă de 7.300.000 EUR, iar numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar de 50 de persoane.

„Chiar dacă nu îndeplinesc pragurile obligatorii, activitatea multor agenţi economici reclamă desfăşurarea unor misiuni de audit, rezultatul acestora fiind necesar pentru activitatea de finanţare bancară, pentru diferite categorii de investitori sau alte motive care ţin de dezvoltarea şi continuitatea afacerii. Adeseori, sintagma utilizată este formulată în felul următor: «auditul situaţiilor financiare», dar nu e vorba doar de rezultatul financiar sau datele şi informaţiile cuprinse în situaţiile financiare, în bilanţ adică, întrucât auditul finaciar priveşte în spatele bilanţului contabil şi analizează drumul parcurs de entitate până la cifra de afaceri raportată, calea prin care s-a ajuns la o anumită cifră, profilul clienţilor şi cum evoluează relaţiile cu aceştia”, accentuează Eusebiu Vreme, reprezentantul CAFR la Iaşi.

Mai mult decât o prevedere legislativă, serviciile de audit financiar sunt binevenite pentru orice antreprenor care doreşte să dezvolte o afacere sustenabilă, pe termen lung. Reticenţa exprimată uneori de companii vizavi de serviciile de audit financiar ţine şi de costurile uneori ridicate pe care le presupune activitatea, mai ales atunci când se face o diagnoză completă a entităţii. De ace­ea, întâlnim situaţii când agentul economic se limitează în a contracta servicii de audit, sau o face doar pe un anumit segment, ramură sau activitate. Acest fapt îl poate priva, însă, de posibilitatea unor activi­tăţi de investiţii şi nu numai. „Cu si­gu­ran­ţă, un investitor care doreşte să investească în dezvoltarea unei companii, va porni, în primul rând, de la un raport de audit financiar cât mai extins. Problema este că, adeseori, agenţii economici auditează doar o mică parte din afacerea lor, să zicem doar achiziţiile sau anumite tipuri de tranzacţii, iar acest aspect nu conduce la exprimarea unei opinii şi nu va fi suficient pentru a reda o imagine holistică asupra companiei”, spune auditorul financiar Paul Vasiliu.

„Dacă, de exemplu, clientul doreşte să afle poziţia sa doar pe linia furnizorilor de un anumit tip, sau a clienţilor de un anumit profil, auditorul financiar va prezenta si­tuaţia exactă doar pe această ramură, cu riscurile sale, cu puncte tari, cu puncte slabe, va arăta ce măsuri corective pot fi luate şi unde este nevoie să se intervină urgent. Însă este posibil ca erorile care afectează un domeniu de activitate să provină din altă ramură, care nu este cuprinsă în contractul de audit şi care poate prezenta mai multe erori”, continuă Eusebiu Vreme.

Cu toate acestea, unele companii apelează la serviciile auditorilor financiari „atunci când apar date şi informaţii prin care constată că ceva nu merge bine în activitatea lor. Sau atunci când devin, de exemplu, obiectul unui control, de această dată venit de la instituţii ale statului”.

Auditorul financiar va încuraja întotdeauna agenţii comerciali să nu devieze în forme de contabilitate creativă care le pot aduce prejudicii de imagine şi de credibilitate

Experienţa celor doi auditori financiari consultaţi de publicaţia „Iaşul în afaceri“, Eusebiu Vreme şi Paul Vasiliu, arată că, din păcate, unii agenţi economici apelează la serviciile auditorilor financiari mai ales în momente dificile,  de criză, în care nu se mai poate reveni asupra informaţiei financiar-contabile. „Latura aşa-zis preventivă este adeseori neglijată. Erorile sunt, uneori, inevitabile şi pot surveni ca urmare a unor prevedri legislative neglijate, care nu au fost transpuse în practica contabilă”, ne spune Paul Vasiliu. Prin contractarea serviciilor de audit, o entitate nu face decât să îşi asigure o formă de consolidare a companiei, prin prevenirea şi eliminarea vulnerabilităţilor în faţa controalelor financiare realizate de instituţiile abilitate.

„Ştim foarte bine că agenţii economici sunt, în general, de bună credinţă, însă au fost întâlnite situaţii pe care noi le denumim «contabilitate creativă», aplicată atunci când se încearcă obţinerea unei anumite imagini, de moment, prin anumite situaţii, concepte sau scenarii, ce presupun adaptarea din mers a activităţii şi înregistrărilor contabile, pentru a ajunge la un anumit rezultat”, atrage atenţia Eusebiu Vreme.

„Exemplele converg spre situaţiile în care un agent economic îşi canalizează eforturile spre diminuarea veniturilor sau maximizarea cheltuielilor, în scopul reducerii impozitului pe profit, sau de a se regăsi în situaţia ideală de a înregistra un profit mic, moment în care plăteşte un impozit minimal, dar care îl încadrează în anumite tipare ce permit participarea la licitaţii sau proiecte de investiţii. Este evident că asemenea situaţii sunt detectate de «ochiul» auditorului financiar. De aici şi reticenţa de a accepta prezenţa unui auditor financiar, care va încuraja întotdeauna agenţii comerciali să nu devieze în forme de contabilitate creativă care le pot aduce, ulterior, prejudicii de imagine şi de credibilitate. Orice eroare se perpetuează în rezultat, în cifra de afaceri, în dividende distribuite, în informaţiile care ajung ulterior la utilizatorii informaţiei financiar-contabile, la instituţii ale statului, investitori şi la publicul larg. De aici rolul deosebit de important al auditorului financiar, ca fiind cel mai în măsură să ofere un tablou complet al situaţiei financiare pe care compania o poate prezenta public”, întăreşte Eusebiu Vreme.

Din practica exercitării profesiei de auditor financiar, Paul Vasiliu ne-a declarat că un auditor care se află în anul al doilea sau în cei următori de contract cu entitatea auditată, va fi mai familiarizat cu activitatea beneficiarului şi va avea mai mult şanse să eficientizeze activitatea financiar contabilă a întreprinderii. Cu cât un auditor financiar desfăşoară activitatea specifică pe o durată de mai mulţi ani la un agent economic, cu atât va cunoaşte mai bine entitatea şi problemele care pot surveni.

Totodată trebuie ţinut cont de faptul că etica profesiei nu va permite permanentizarea relaţiei de colaborare dintre un auditor financiar şi un anume agent economic, pentru o perioadă mai mare de 5-7 ani. Astfel, se respectă rigoarea valorilor şi a standardelor care guvernează profesia de auditor: neutralitatea, imparţialitatea şi caracterul extern al serviciului oferit. Eforturile nu sunt zadarnice. O dată asumată opinia profesionistă a unui auditor financiar, cu toate aspectele negative sau pozitive evidenţiate, cu observaţiile, măsurile propuse şi chiar recomandările exprimate, rezultatele pozitive nu vor întârzia să apară în activitatea agentului economic. Acestea vor  fi vizibile prin în creşterea rentabilităţii, a pro­duc­tivităţii şi a profitului. Un auditor financiar va spune „negru pe alb” ce anume nu func­ţionează într-o companie sau într-un proiect, ce este greşit şi ce trebuie schimbat. Nu va oferi reţete ale succesului, dar, în mod cert va sugera o anumită direcţie care nu poate fi decât benefică pentru sustentabilitatea afacerii.

Auditul financiar nu trebuie confundat cu un control asemănător celui realizat de instituţiile abilitate ale statului

„Auditul financiar trebuie înţeles ca o activitate, de regulă, continuă. Nu începe azi şi se termină mâine. Contractul de audit financiar cuprinde cel puţin un an fiscal, începe cu etapa de acceptare a mandatului, de orientare şi planificare a auditului, se continuă cu evaluarea controlului intern şi controlul conturilor, pentru ca în final să aibă loc examinarea situaţiilor financiare, a evenimentelor ulterioare închiderii exerciţiului financiar şi alte lucrări necesare încheierii misiunii, inclusiv întocmirea şi înaintarea Raportului de audit financiar, fără a fi în mod necesar o activitate zilnică, auditul financiar parcurge şi analizează fiecare colţ dintr-o companie” spune Eusebiu Vreme.

În nici un caz auditul financiar nu trebuie confundat cu un control asemănător celui realizat de instituţiile abilitate ale statului, cum ar fi controlul fiscal sau cel exercitat de Curtea de Conturi, pentru instituţiile publice sau agenţii economici finanţaţi din fonduri publice, pentru simplul motiv că „auditul financiar nu te va pune să plăteşti amenzi şi nici nu îţi va solicita modificări drastice şi imediate în companie”. Însă auditul financiar va oglindi punctele de vulnerabilitate asupra cărora doar agentul economic decide dacă poate sau nu să intervină. Acesta este şi motivul pentru care auditul financiar intră sub incidenţa profesiilor liberale, iar conţinutul unui raport de audit financiar poate reflecta cerinţe ce vizează, de exemplu, modificări privind procesele de pro­ducţie, de dis­tribuţie sau aspecte ce privesc activitatea de resurse umane şi eficientizare a normelor de lucru.

Experienţa celor doi auditori financiari consultaţi, care au avut ocazia să lucreze cu diferite tipuri de companii, arată că în cazul agenţilor economici vizaţi prin criteriile de mărime să contracteze activitatea de audit financiar se observă o îmbunătăţire semnificativă a proceselor şi fluxurilor economice specifice, o dată asumată opinia şi conţinutul raportului de audit. La polul opus, în cazul agenţilor economici care nu sunt vizaţi prin criteriile de mărime să contracteze activitatea de audit financiar, asumarea unor măsuri reparatorii sau recomandări de substanţă este, de obicei, amânată.

Concluzia celor doi experţi în domeniu: „rămâne încă un vis (sau o speranţă) că buna practică în domeniu va genera privilegiul de colaborare cu agenţi economici care văd în auditorul financiar un partener de încredere, un consilier şi nu un controlor sau o grijă în plus“.