Caută 
Cum a fost pedepsit violul de-a lungul istoriei. Documentar realizat de “Ziarul de Iaşi”
6 MIN
Asta se întâmpla în perioada domnitorului Vasile Lupu, potrivit codului laic tipărit în 1646. După pravilă, pedepsirea violului era stabilită în funcţie de statut: boierii plăteau, cei săraci erau ucişi prin ardere de vii. Fanarioţii acţionau altfel, în Ţara Românească: “Cel ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădular spre veşnica lui nefolosire”. La începutul secolului trecut, actul sexual cu o minoră era pedepsit ca "degenerare de rasă". Pedepsirea acestei fapte de-a lungul istoriei a îmbrăcat forme diferite, considerentele luate în calcul fiind atât de ordin social, cât şi religios. Adesea, infracţiunea a fost considerată ca având gravitatea crimei, pedepsită ca atare.
“Ziarul de Iaşi” a studiat toate Codurile Penale ale României după formarea acesteia ca stat modern, dar şi prevederile anterioare, şi vă prezintă cum s-a pedepsit această infracţiune de-a lungul timpului. Vă oferim şi o comparaţie cu legile altor state, în speranţa că ne-am putea contura un răspuns la întrebarea care se află, în prezent, pe buzele a milioane de români: sunt îndeajuns de aspru pedepsiţi violatorii?
România trăieşte în aceste zile, cu sufletul la gură, o dezbatere inedită în jurul unui viol petrecut la Vaslui, faptă care a oripilat întreaga opinie publică. Campania derulată presă, dar şi interesul exacerbat, în genere cu tentă tabloidă, al televiziunilor de ştiri au transformat infracţiunea de viol într-un motiv de dezbatere publică, părerile majoritare fiind că legile actuale pedepsesc prea blând autorii acestor fapte.
Fără a intra în această dezbatere, aparent fără răspuns, şi pentru că, în fond, justiţia trebuie să se facă în sala de judecată, nu pe stradă sau la televizor, “Ziarul de Iaşi” vă propunere un cu totul alt demers: o trecere în revistă a modului în care, de-a lungul istoriei, statul român pedepsea violatorii. Reporterii noştri au studiat cele patru coduri penale ale României moderne, de la cel întocmit în timpul lui Alexandru Ioan Cuza până la cel intrat în vigoare anului trecut. Vă prezentăm însă şi ce spuneau legile laice din perioada feudală referitor la acest subiect.
Primul act legislativ laic, tipărit la Iaşi
În perioada feudală, Biserica avea o influenţă cel puţin comparabilă cu cea a Statului, ceea ce făcea ca multe dintre infracţiunile comise împotriva persoanelor să fie soluţionate mai degrabă de preoţi decât de autorităţi. La fel se întâmpla şi în cazul violului, pe care Biserica îl rezolva de cele mai multe ori fără o pedepsire propriu-zisă a autorului. Judecătoarea Carmen Lupe a scris o lucrare ştiinţifică despre evoluţia istorică a acestei infracţiuni. Potrivit acesteia, în perioada feudală “Biserica încerca să rezolve prin împăcare paşnică a celor două părţi violurile şi răpirile, trecând peste gravitatea infracţiunilor.
Dacă victima nu accepta căsătoria, se cerea răscumpărarea vinei prin plata unei sume de bani, care să constituie zestre atractivă victimei". În 1646, la Iaşi, era tipărită “Pravila lui Vasile Lupu”, considerat primul document legislativ laic din istoria României. Violul era denumit în acel document “sila fecioarelor”, iar subiectul infracţiunii erau atât femeile, cât şi bărbaţii. Pedepsele erau diferite, în funcţie de statutul social al infractorului. “Bogatul, cu pierderea unei sume de bani din averea sa, pe când cel sărac cu bătaia şi scoaterea din comunitate; după încrederea ce a avut-o infractorul: tutorele cu confiscarea averii şi pierderea calităţii de tutore, pe când sluga cu arderea de viu“, precizează judecătoarea Lupe în lucrarea sa.
Tot în “Pravila lui Vasile Lupu” sunt reglementate şi perversiunle sexuale, precum şi zoofilia. Sodomia, de pildă, era denumită “prespre fire” şi era detaliată în document ca fapta care are loc atunci când “se împreună neştine cu fiece obraz parte bărbătească”. Pedeapsa pentru sodomie era tăierea capului şi arderea trupului. Se pedepsea inclusiv sodomia comisă asupra femeilor. Judecătoarea Lupe aminteşte şi relaţia sexuală cu un animal, cea care se pedepsea cu tăierea capului şi arderea trupului împreună cu acela al animalului pângărit.
Din perioada fanariotă avem o definiţie a violului aşa cum era ea reglementată în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, domnitor al Ţării Româneşti: “Cel ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădular spre veşnica lui nefolosire”.
Violul în perioada 1865-1936
Ulterior Micii Uniri de la 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a iniţiat reformarea statului român inclusiv în plan juridic. În 1865, Principatele Române aveau primul Cod Penal din istoria modernă a statului nostru. Istoricii consideră acel cod ca fiind unul dintre cele mai moderne din Europa acelor ani, el fiind inspirat din codurile prusace şi franţuzeşti.
Infracţiunea de viol era denumită atunci “atentat contra pudoarei” şi era pedepsită în funcţie de modul în care era comisă. Dacă violatorii de la Vaslui, de pildă, ar fi trăit în timpul lui Cuza, şi dacă fapta lor ar fi putut fi demonstrată, aceştia ar fi fost pedepsiţi cu “maximul recluziunii (muncă silnică)”. În Codul Penal din timpul lui Cuza nu am găsit menţiuni referitoare la posibilele sistări ale pedepsei. Individualizarea infracţiunii de viol din respectivul cod, în funcţie de contextul sau victima infracţiunii, merge până la pedepsirea individuală a violatorilor care aveau ascendent moral asupra victimelor. “Dacă culpabilii sunt ascendenţii persoanei asupra careia s’a comis siluirea, sau dacă sunt dintr’acei cari au o autoritate asupra-i, dacă sunt institutorii sau servitorii săi, sau ai persoanelor mai sus însemnate, dacă aceşti culpabili sunt funcţionari ai unui cult, sau preoţi ori călugări, sau dacă culpabilul, ori-care ar fi, a fost ajutat în crima sa de către una sau mai multe persoane, pedeapsa va fi pentru cazul prevăzut de art. 263 si 264, maximul recluziunei”, sună articolul în baza căruia s-ar fi făcut şi judecata violatorilor din Vaslui.
Violul, bagatelizat în timpul lui Carol al II-lea
De menţionat că nu în toate regiunile româneşti se aplicau aceleaşi reguli. Judecătoarea Carmen Lupe precizează în lucrarea sa că la sfârşitul secolului XIX începutul secolului XX, înainte de Marea Unire, în Transilvania era în vigoare Codul Penal maghiar, în Bucovina codul austriac, iar în Basarabia cel rusesc.
Codul de la 1864 a fost înlocuit abia în 1936, în timpul regelui Carol al II-a. La nivel general, violul se pedepsea atunci cu pedepse între 2 şi 5 ani, însă, în cazul circumstanţelor agravante, pedepsele erau mai mari. Pentru violul în grup, pedeapsa maximă era de 8 ani de închisoare corecţională.
În Codul Penal respectiv găsim şi infracţiunile de act sexual cu un minor, potrivit căruia bărbatul care întreţinea un raport sexual cu o fată sub 14 ani risca trei ani de închisoare. Seducţia se pedepsea de asemenea cu maximum trei ani. În premieră, în Codul de la 1936 apare infracţiunea de distribuire a unor materiale cu caracter obscen, denumită în actul legislativ ca “trafic de publicaţiuni obscene”. Acesta se pedepsea cu închisoare de până la un an sau cu amendă. Homosexualitatea se pedepsea de asemenea cu până la doi ani de închisoare. Adulterul, bigamia sau convieţuirea în concubinaj a unui băiat sub 18 ani cu o fată de sub 16 ani (denumită “degenerare de rasă”) se pedepseau de asemenea cu închisoare, în cazul ultimei infracţiuni culpabili fiind părinţii.
Codul Penal din 1936 a fost înlocuit în 1969, atunci când comuniştii stabileau pentru viol pedepse ce variau între 3 şi 10 ani. În cazul circumstanţelor agravante, cum ar fi fapta comisă de două sau mai multe persoane, limita maximă era de 15 ani. În premieră, noul cod incrima inclusiv violul comis în interiorul căsătoriei şi menţinea sancţionarea pentru actele sexuale cu persoane de acelaşi sex, inclusiv consimţite. De-a lungul anilor, Codul Penal întocmit în perioada comunistă a suferit mai multe modificări. De pildă, abia în anul 2000 s-a reglementat că subiectul pasiv al unui viol poate fi şi un bărbat.
În 2014, în România a intrat în vigoare un nou Cod Penal, care a scăzut limitele pedepselor pentru viol, acesta fiind sancţionat cu pedepse ce variază între 3 şi 10 ani.
Cum este pedepsit violul în grup, în alte ţări
► SUA – închisoare stabilită de judecător, limita maximă fiind închisoare pe viaţă;
► Franţa – 20 de ani de închisoare (nu se specifică o limită minimă şi maximă);
► Germania – cel puţin trei ani (nu se specifică limită maximă);
► Spania – între 12 şi 15 ani
Îți recomandăm
