Iulian C., din Iaşi: „Aş dori să explice un specialist ce inseamnă HGTH de alunecare, BRGE: este hernie hiatală sau reflux esofagian ? Cum se manifestă boala şi care este factorul de risc? Se poate trata medicamentos sau chirurgical? Mulţumesc“. 

Dr. Ana Maria Sîngeap, medic gastroenterolog, Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie, Spitalul „Sf. Spiridon“ Iaşi: „Hernia hiatală este o modificare anatomică a zonei de trecere dintre esofag şi stomac. Din punct de vedere anatomic există două tipuri de hernie hiatală. În funcţie de ce porţiune din stomac ascensionează în cavitatea toracică – cea aflată în continuarea esofagului sau cea laterală a fornixului stomacului – poate apărea hernia hiatală prin alunecare sau prin rostogolire. Cea mai frecventă este forma prin alunecare. De obicei se întâlneşte la pacienţii care au factori predispozanţi din naştere – esofagul este mai scurt.

De asemenea, hernia hiatală prin alunecare mai poate apărea şi din cauza unor factori dobândiţi pe parcursul vieţii. Cel mai popular exemplu ar fi creşterea în greutate: atunci prin creşterea presiunii abdominale, stomacul este împins parţial în sus către cavitatea toracică. 

Favorizează apariţia refluxului gastroesofagian

Hernia hiatală de regulă este de mici dimensiuni şi nu are simptome propriu-zis supărătoare. Dar poate favoriza refluxul gastroesofagian, astfel apărând simptome care creează un disconfort în viaţa de zi cu zi. Refluxul presupune trecerea conţinutului gastric din stomac în esofag (sucul gastric acid sau chiar şi conţinutul alimentar), prin această facilitate de poziţie oferită de hernia hiatală.

Simptomele sunt descrise de pacienţi ca o aciditate, ca o senzaţie de arsură care urca din stomac către torace, de-a lungul esofagului. Noi întrebam simplu pacienţii dacă au arsuri în capul pieptului său dacă au senzaţia de „acru pe gât“. Pe lângă aceste simptome mai pot apărea eructaţii – eliminarea de aer pe cale bucală, senzaţia de balonare, de disconfort după mese, greaţă, mai rar vărsături. Specifice sunt arsurile şi eructaţiile. 

Dacă boala de reflux nu este tratată, pot apărea complicaţii

Durerile pot apărea după o evoluţie de lungă durată a bolii de reflux, când se pot instala complicaţii. De regulă durerea se limitează la acea senzaţie de arsură retrosternală (arsuri în capul pieptului). Dar, după ani de zile, dacă boala de reflux nu este tratată pot apărea complicaţii gen esofagita – o inflamaţie a esofagului. La rândul ei, esofagita, poate predispune şi la alte complicaţii mai importante: stenoze sau ulcere esofagiene sau chiar poate favoriza apariţia cancerului esofagian. De aceea este indicat să tratăm pacientul: nu doar pentru confortul lui, dar şi pentru a-l feri de complicaţiile care pot apărea pe viitor. 

Hernia hiatală se poate opera?

Există intervenţii chirurgicale antireflux în cazul herniei hiatale, posibile inclusiv pe cale laparoscopică. Chiar şi endoscopia intervenţională ar oferi o metodă de tratament pentru refluxul din hernia hiatală. Dar, sunt proceduri care implică anestezie, manipularea organelor anatomice şi unele riscuri. Chirurgia esofagului este complexă, cu complicaţii posibile. Considerăm că intervenţia chirurgicală nu este soluţia ideală. De dorit este controlul simptomelor prin regim igieno-dietetic şi tratament medicamentos. 

Refluxul din hernia hiatală se poate ţine sub control cu un regim igienodietetic corect şi constant

Înaintea începerii tratamentului medicamentos, se poate încerca respectarea unui regim igienodietetic corect şi constant. Aceste reguli şi măsuri simple pot feri pacientul de tratamentul medicamentos „a la longue“ (cronic), de trecerea la doze mai mari sau de combinaţiile de medicamente. În tratamentul refluxului din hernia hiatală e foarte important este ca pacientul să adopte consecvent şi pe termen lung o serie de măsuri. Dacă este necesar, e important să scadă în greutate – având în vedere că surplusul corporal favorizează refluxul.

De asemenea se recomandă renunţarea la fumat, renunţarea la consumul unor alimente care cresc aciditatea gastrică – tomate, ciocolată, mentă, alimente condimentate. Toate acestea accentuează simptomatologia şi trebuie renunţat la ele. Mesele trebuie să fie fracţionate şi repetate, nu în cantitate mare şi doar una-două pe zi. Ideal ar fi ca pacientul să nu mănânce după ora 18 seara şi să nu se întindă în pat imediat după masă. De asemenea, să păstreze un cap al patului într-o poziţie mai ridicată sau să doarmă un pic ridicat pe o pernă mare. Putem reuşi ca doar cu aceste măsuri pacientul să se simtă mai bine. În ceea ce priveşte listele de alimente premise, interzise, menţionez că ele nu sunt stricte. De obicei, noi specificam: conform propriei toleranţe. Unii pacienţi tolerează mai bine anumite alimente, alţii nu le tolerează deloc. Indicat este ca persoana să mănânce doar ce i-a priit, ce i-a făcut bine.

Terapia medicamentoasă

În ceea ce priveşte tratamentul medicamentos, există două strategii: „step-up“ sau „step-down“. În primul caz începi cu tratament simplu şi dacă pacientul nu răspunde măreşti doza sau treci la o medicaţie din clasa superioară. Cea de-a doua strategie, „step down“, înseamnă că se începe cu un tratament considerat cel mai eficient în terapia bolii de reflux, urmând ca ulterior să se diminueze doza şi chiar să se treacă la alte clase mai simple de medicamente până la banalele antiacide. Şi ca să ne facem o idee a celor două extreme, la bază ar fi antiacidele – cele care doar tamponează aciditatea gastrică. Au efect bun, dar numai pe moment; nu au acţiune prelungită de inhibare a secreţiei gastrice. La polul opus, cele mai moderne sunt medicamentele antisecretorii – inhibitorii de pompă de protoni („IPP“ ca abreviere farmacologică) – acestea inhibă secreţia acidă a stomacului pe termen lung. Strategia de tratament este decisă de medicul gastroenterolog.

Ce trebuie făcut dacă reapar simptomele 

Dacă reapar simptomele în aceeaşi manieră ca simptomatologia cunoscută anterior tratamentului, pacientul poate relua medicaţia prescrisă iniţial. Are deja de la prima consultaţie indicaţia de a relua la nevoie schema terapeutică. De obicei, simptomele iniţiale reapar atunci când pacientul nu respectă constant regimul igienodietetic. Atenţie, însă: dacă apar simptome noi, diferite de cele iniţiale, dacă intervin simptome „de alarmă“ precum disfagia (dificultatea de înghiţire), vărsături cu sânge, scădere ponderală nedorită, sau dacă simptomele nu mai răspund la tratament, pacientul trebuie să revină la control. Afecţiunea pare banală prin frecvenţă şi benignitate, dar nu trebuie uitate complicaţiile la care o boală de reflux de lungă durată, netratată corect, poate predispune“.