Master pentru profesorii de sport care vor să ajute persoanele cu dizabilităţi

Pentru persoanele cu dizabilităţi un lucru este esenţial: socializarea. Iar sportul este una din activităţile care reuşesc să lege prietenii, ajutându-i totodată să îşi dezvolte diverse abilităţi motrice.

Profesoara Magdalena Camenidis este unul dintre puţinii specialişti în educaţie fizică şi sport adaptat pentru persoanele cu dizabilităţi şi s-a aflat la Iaşi cu ocazia evenimentului „Cupa Iaşului“. Ea a vorbit cu reporterii „Ziarului de Iaşi“ despre importanţa sportului în viaţa copiilor şi tinerilor cu nevoi speciale. Aceasta a punctat că un prim pas care trebuie făcut este ca profesorul să înţeleagă nevoile persoanelor cu dizabilităţi.

„Faţă de metodele tradiţionale pe care le practică orice absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, profesorul trebuie să se specializeze, să înveţe o limbă nouă pentru a putea intra în lumea acestor persoane şi pentru a îi înţelege. Pentru că aceste persoane se nasc astfel, nu dobândesc aceste dizabilităţi“, a explicat Magdalena Camenidis.

În acest caz, nici orele de educaţie fizică nu vor fi organizate după un tipar clasic, ci vor fi adaptate folosindu-se metode specifice.

„Noi trebuie să ţinem cont de fiecare în parte. Nu putem să îi disciplinăm dându-le comenzi militare, tradiţionale, ci pur şi simplu punându-le muzică, pentru a-i relaxa. Unii dintre ei sunt hiperactivi, iar dacă avem unul singur astfel în grup, şi ceilalţi îl vor imita. Pentru că la aceşti copii şi tineri funcţionează foarte bine principiul imitaţiei. Atunci, hiperactivitatea trebuie temperată, îi grupăm în funcţie de abilitaţile lor şi apoi vor urma comenzile“, a continuat profesoare.

Pentru că, în cazul persoanelor cu dizabilităţi, scoaterea în evidenţă a abilităţilor este importantă. Prin aceste metode şi exerciţii fizice se pot dezvolta funcţii motrice precum forţa, viteza sau rezistenţa. Iar în acest mod, persoana ajunge să evolueze, lucru observat şi de părinţi.

„Copilul meu este de fapt un tânar de 28 de ani, care are sindrom Down, iar datorită efortului pe care l-am depus în timp, este o persoană bine dezvoltată, adaptată mediului social. A dobândit o anume independenţă şi totodată are foarte mulţi prieteni, lucru pe care nu mi l-am imaginat niciodată“, povesteşte Mihaela, mamă a unui copil cu dizabilităţi.

Din păcate însă, nu mulţi absolvenţi de educaţie fizică şi sport aleg să facă un master axat pe sportul adaptat.

„Sunt doar doi-trei studenţi care se înscriu la această linie de master disponibilă la Bucureşti, iar pentru că nu se formează grupa de minimum 15, aproape că nu există. Noi ar trebui să le acordam mai multă importanţă şi din punctul de vedere al sportului, acestor persoane cu dizabilităţi, pentru care s-a mărit nivelul de viaţă şi s-a demonstrat ştiinţific că, practicând sport într-un cadru organizat, dirijat, ei pot să evolueze“, a concluzionat Magdalena Camenidis.