Caută 
Iaşi în miniatură la 10.000 km distanţă de oraş
Povestirile emoționante ale unor foști studenți vietnamezi despre Iaşul „Epocii de Aur”
6 MIN
Vizită inedită ieri la Universitatea Tehnică: un numeros grup de vietnamezi a venit să revadă instituţia pe care aceşti ingineri au absolvit-o acum mai bine de 40 de ani. Erau vremuri crâncene pentru ei: în ţara lor tocmai avea loc vestitul „Război din Vietnam“, cu SUA, motiv pentru care nici în vacanţele mari nu mai mergeau acasă. S-au ataşat atât de mult de oraşul tinereţilor lor încât în Vietnam au creat acum un loc numit „Grădina Iaşi“. Au găsit chiar şi o româncă patroană de restaurant în oraşul lor, care să le facă sarmale, borş şi alte mâncăruri moldoveneşti. Nu ratează nici o aniversare de 1 Decembrie, sărbătorind-o la aproape 10.000 km de Iaşi şi România. Când îi auzi cu câtă dragoste vorbesc de poporul român şi de ieşeni, parcă te simţi ruşinat că nu vezi şi tu acelaşi lucru. Pe larg despre frumoasele şi mişcătoarele amintiri ale acestor străini despre Iaşul de acum 40 de ani.
Surpriză plăcută la Universitatea Tehnică, ieri. Un grup de vietnamezi care au absolvit aici acum peste 40 de ani a vizitat ieri Politehnica ieşeană. Aceştia au fost primiţi de o delegaţie condusă de prof.dr.ing. Irina Lungu, prorector responsabil cu relaţiile internaţionale la TUIAŞI. La întâlnire, cei şase ingineri au depănat amintiri, au povestit cum a fost viaţa lor pentru cei şase ani cât au stat în Iaşi, perioadă în care ţara lor era în război, vestitul „Război din Vietnam“. Aceştia au povestit de momentele în care colegii lor de cameră împărţeau cu ei pachetul de acasă, de dragostea pe care au simţit-o din partea colegilor şi a profesorilor lor. Le Thanh Viet, absolvent al Facultăţii de Electrotehnică în 1972, a povestit cum arăta Iaşul acum mai bine de 40 de ani şi cum căldura oamenilor, a profesorilor şi colegilor le-a alinat pentru şase ani dorul de casă, Vietnamul fiind în acea perioadă măcinat de război.
„Grădina Iaşi“, locul din Vietnam care le aminteşte de România
Le Thanh Viet îşi aminteşte cât de impresionat a fost de o bătrână care, spunându-i „copilul meu“, l-a întrebat din ce ţară vine, iar când a aflat că Vietnamul este ţara sa natală a oftat şi s-a arătat mişcată de faptul că el suferă. „Oraşul Iaşi ne întâmpină acum din nou cu căldură. Pe străzile Iaşului, toţi oamenii pe care îi contactam erau foarte drăguţi, erau gata să ne ajute când aveam nevoie. Ne aducem aminte că, atunci când eram de 18 sau 20 de ani, oamenii ne puteau întrebări despre familia noastră, iar de multe ori ne spuneau «copilul meu» cu foarte multă afecţiune“, îşi aminteşte Le Thanh Viet. Acesta este foarte legat de oraşul Iaşi, oraş în care a cunoscut-o pe actuala lui soţie, venită şi ea la studii în România, la Facultatea de Inginerie Chimică. Aceştia au botezat chiar, în amintirea oraşului în care a înflorit dragostea lor, o grădină cu pomi fructiferi şi flori pe care o au lângă oraşul în care locuiesc. Acolo, în „Grădina Iaşi“, îşi amintesc de perioada studenţiei lor, de facultate şi de colegi şi de clipele petrecute în cămin, la Casa de Cultură a Studenţilor sau de vizitele la Palatul Culturii sau prin Parcul Copou.
1 Decembrie, serbat în fiecare an în Vietnam
Le Thanh Viet povesteşte că dragostea pentru ţara care le-a fost casă timp de cinci sau şase ani a rămas adânc gravată în sufletul lor. O dată la cinci ani, absolvenţii vietnamezi care au studiat la universităţile din România încearcă să se întâlnească la ei în ţară, să exerseze limba română şi să guste din nou preparatele româneşti. Au chiar un loc de întâlnire, la un restaurant deschis de către o româncă stabilită în Vietnam, care prepară special pentru ei prăjituri tradiţionale româneşti, sarmale sau borşuri. De asemenea, nu trece un „1 Decembrie“ fără ca absolvenţii să-şi aducă aminte de ţara care i-a adoptat în trecut, şi se întâlnesc în fiecare an la Ambasada României. Când vorbeşte despre profesorii pe care i-a avut, care acum nu mai sunt printre noi, Le Thanh Viet vorbeşte cu greutate. Vocea îi tremură şi îşi opreşte cu greu lacrimile. Îşi aminteşte că acei profesori i-au ajutat să devină ceea ce sunt acum, şi chiar dacă mai aveau probleme din cauza limbii la examene, aceştia au avut mereu răbdare cu ei.
Dorul de casă, alinat de pachetul colegilor
Cu aceeaşi căldură absolventul din Vietnam vorbeşte despre colegii săi de cameră, care l-au ajutat atunci când nu înţelegea materia sau când nu reuşea să îşi noteze tot în timpul cursului. „În fiecare zi, după orele din amfiteatru, noi trebuia să împrumutăm ceea ce au scris ei pentru a corecta ceea ce am scris noi. Întotdeauna colegii noştri români ne ajutau şi ne explicau tot ceea ce noi nu înţelegeam. Nici nu pot să spun cât ne greu ne-ar fi fost să studiem dacă nu ar fi fost ajutorul oferit de aceştia. În fiecare săptămână, colegii noştri români primeau pachet de la părinţii lor. Aceştia împărţeau tot şi mâncam împreună cu ei. Pui prăjit, sau altă dată friptură, carne afumată, prăjituri sau fructe..“, îşi aminteşte Le Thanh Viet, care simţea de fiecare dată în acele bucate „gustul familiei“, gust care i-a alinat dorul de părinţii săi. „Când împărţeau cu mine pachetul, mă gândeam că, atunci când părinţii lor pregăteau pechetul pentru copiii lor, dânşii se gândeau şi la noi. Aceste mâncăruri erau uşor de găsit în oraş, dar noi simţeam că ele erau mult mai gustoase, se părea că aveau un gust special, şi anume gustul familiei, ceea ce nouă ne lipsea atunci. Mulţumim foarte mult acelor mame şi taţi români. Am întrebat pe unul dintre colegi ce fac părinţii lui acum, dar din păcate aceştia nu mai sunt. Îmi doresc ca Dumnezeu să-i primească în pace“, spune emoţionat absolventul.
Întorşi în ţară, vietnamezii s-au simţit mereu şi români
În anii de după absolvire, când s-au întors în ţară, au căutat mereu să îşi amintească „de iubita noastră universitate“ şi de oraşul care i-a primit, subliniind că „România este şi ţara noastră. iar Iaşul, şi oraşul nostru“. Îşi aminteşte cum, în 1994, când România a ajuns în sferturile de finală la Campionatul Mondial de Fotbal, meci împotriva Suediei, a simţit din plin emoţiile meciului, ca oricare român. S-au simţit, de asemenea, mândri atunci când Nadia Comăneci a fost numită ca fiind unul dintre sportivii secolului XX. Şi că orice cutremur din Vrancea, orice viscol din Nordul Moldovei sau inundaţii din România îi îngrijorau şi încercau, măcar sufleteşte, să fie alături de cei năpăstuiţi. Absolvenţii din Vietnam au ţinut să îşi marcheze prezenţa la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ din Iaşi dăruind conducerii un tablou care reprezintă un peisaj din ţara lor natală, dar şi o carte de versuri care cuprinde poezii ale foştilor studenţi vietnamezi care au absolvit în România.
