Caută 
9 MIN
În multe grădinițe din România se fac ore de religie în cadrul cărora copii cu vârste cuprinse între 3 și 7 ani spun rugăciuni, se închină, fac mătănii sau sunt împărtășiți de preoții invitați de educatoare. Astfel de practici sunt prezente atât în grădinițele de stat, cât și în cele private. În vreme ce reprezentanții instituțiilor de învățământ și ai Bisericii spun că orele de religie la grădiniță sunt perfect legale, membri ai societății civile vorbesc despre prozelitism și despre încălcarea separării dintre stat și biserică.
În România, prezența orelor de religie la grădiniță nu este legiferată (nu există o lege care să reglementeze aceste ore, așa cum se întâmplă în cazul învățământului primar, gimnazial și liceal, în cadrul căruia religia este o disciplină prezentă în ofera curriculară a școlii, dar de la care părinții își pot retrage copiii). La grădiniță, orele de religie sunt introduse, de regulă, la propunerea educatoarelor, prin intermediul unui parteneriat încheiat între instituția de învățământ și o biserică parohială din apropiere. Religia este predată fie de educatoare, fie de preot.
Un astfel de parteneriat a fost încheiat și între Grădinița nr. 16 din Sibiu și parohia Slimnic (un sat din comuna sibiană cu același nume). În baza înțelegerii, preotul George Piț a venit la grădiniță și le-a descris copiilor moduri de a se ruga, locurile unde se pot ruga, poziții ale corpului la rugăciune, facerea corectă a semnului crucii și a mătăniilor până la pământ. Copiii au făcut mătănii până la pământ, în grupuri de câte trei, sub supravegherea preotului pentru ca ritualul să fie executat corect.
Pozele făcute cu această ocazie de către educatoare au fost postate de George Piț pe blogul parohiei, fără să aibă acordul părinților. Ulterior, acesta a șters pozele în care se vedeau fețele copiilor.
Desen cu un mormânt, prezentat copiilor
Preotul a adus cu el și panouri colorate, realizate de editura Sf. Mina de la Iași, în care copiilor li se explică în imagini de ce e rău să ignore mersul la biserică. În imagini este prezentată viața unui om care ignoră religia, începând din copilărie (când preferă să se joace) și adolescență (când este prea îndrăgostit pentru a se gândi la lucruri sfinte) până la maturitate (când este ocupat cu serviciul) și bătrânețe (când e prea bolnav ca să mai meargă la biserică). Seria de imagini se încheie cu un mormânt desenat, deasupra căruia stă scris: „E mult prea târziu”.
„Am avut parteneriat semnat cu grădinița și educatoarea. Eu am fost actor acolo, pozele le-a făcut educatoarea. N-au participat copii care să nu fie ortodocși. Nu mi se pare anormal”, a explicat George Piț pentru Yahoo News, completând că a vorbit de multe ori cu acei copii, inclusiv de 1 iunie (Ziua Copilului).
„Am vorbit cu doamna directoare. A fost o singură întâlnire, nu e ceva constant. A fost un parteneriat semnat cu Mitropolia, era vorba de niște ore de Crăciun și de rugăciune. Lucrurile astea sunt legale. Nu am făcut fără acordul părinților”, arată el.
Preotul arată că nu este de acord cu cei care spun că, la vârste atât de mici, copiii nu înțeleg ce li se întâmplă, dar admite că cei mici „imită totul”.
„A avut coșmaruri. Începea să plângă și își dădea drumul pe el”
De obicei, părinții sunt consultați înainte ca educatoarele să introducă orele de religie. Însă Domnica Dobre din București povestește că educatoarea fiului său a început să le vorbească celor mici despre religie în afara unei ore de religie propriu-zise. Femeia în vârstă de 39 de ani nu a fost niciodată consultată.
„Vine educatoarea și spune: „Voi cum faceți acasă înainte de masă?”. Un copil spune „Eu acasă spun o rugăciune”. Iar educatoarea zice: „Spunem toți o rugăciune”. Doamna educatoare sfințea periodic, dădea cu agheasmă prin clasă. Spunea „că e bine pentru copii””, povestește ea.
Când băiatul său avea patru ani și era la grupa mijlocie, educatoarea le-a spus povestea crucificării lui Isus și a ouălor înroșite de sângele lui. De Paști, aflat la bunica sa, copilul a spus că el vrea să mănânce numai ouă albastre și i-a întrebat pe adulții din jur de ce mănâncă ouă roșii: „Voi mâncați ouă cu sânge?”.
Întrebat de mama sa de unde știe această poveste, băiatul a spus ce a aflat la grădiniță: „Pentru că a fost un om pus pe cruce… și l-a durut mult de tot”. „Și a început copilul să plângă. Am rămas fără replică. Era afectat vizibil”, povestește mama acestuia. Domnica Dobre a discutat apoi cu educatoarea: „Doamnă, povestea e un pic cam prea tragică pentru un copil de 4 ani. Ea a zis „Dar ceilalți n-au avut nimic”. Dar unul singur e deja prea mult. Și e copilul meu”.
„La vremea respectivă a avut coșmaruri, era mai tot timpul pus pe plâns. Începea să plângă noaptea și după aceea își dădea drumul pe el. Din cauza unei povești macabre spusă cu prea multe detalii”, continuă ea.
„E păcat să scrie numele Domnului cu mâna stângă”
Deoarece era stângaci, educatoarea de la grădiniță i-a spus că nu este bine să își folosească mâna stângă deoarece „o să ajungă să scrie și e păcat să scrie numele Domnului cu mâna stângă”. Tot acolo băiatul a aflat că apa a intrat în clasă nu pentru că ploua și s-a format o băltoacă, ci pentru că așa a vrut Dumnezeu.
Când a ajuns la grupa mare, băiatul a fost mutat la altă grădiniță din București, dar și aici religia era foarte importantă: înainte de masă și de somnul de prânz copiii spuneau rugăciunea „Înger, îngerașul meu”, iar sub icoană educatoarea punea o listă cu toți copiii care au spus rugăciunea.
În acest context, Domnica Dobre spune că nu a găsit o grădiniță unde să nu se facă, sub o formă sau alta, și religie: „Nu există și este și foarte greu. Numărul de locuri e limitat. Te duci unde găsești loc. Nu poți să te transferi în mijlocul anului”.
Reprezentanții instituțiilor de învățământ spun că orele de religie nu se introduc fără acordul părinților. Există însă cazuri în care copiii de altă religie decât cea creștin-ortodoxă asistă și ei la ora de religie deoarece nu s-a găsit nicio soluție pentru ei. Iar mamele care se opun introducerii religiei la grădiniță nu sunt văzute întotdeauna cu ochi buni.
O altă grădiniță de stat din Sibiu (nr. 15) are parteneriate cu mai mulți preoți: Răduleț, Pop, Vasile Dariciuc sau Eugen Buta, după cum povestește educatoarea Florența Munteanu, care ține orele de religie, o dată pe săptămână. „Preotul vine și împărtășește copiii, la început de an sfințește grădinița”, spune ea. Orele nu conțin numai chestiuni teoretice despre religia ortodoxă, ci au și o componentă practică, după cum explică educatoarea.
„Parteneriatul nostru a fost semnat de preasfințitul mitropolit Laurențiu. Procesul-verbal e semnat, opționalul e aprobat de doamna inspectoare. Fiecare educatoare își alege activitatea cum consideră de cuviință, în cadrul normelor legale”, arată ea.
„Doar n-o să renunțe majoritatea pentru minoritate”
Educatoarea povestește că a avut în trecut și copii care nu erau ortodocși, dar că aceștia „s-au conformat”. După spusele sale, preotul paroh Eugen Buta i-a explicat foarte clar mamei de altă confesiune care se opunea orei de religie cum stau lucrurile: „Dânsul i-a spus că 25 de copii nu o să cedăm că ea nu vrea. Doar n-o să renunțe majoritatea pentru minoritate. Pentru un copil nu trebuie să renunțe. Nu o să cedăm noi atâția părinți și copii. Nu aducea copilul, sau îl aducea mai târziu, o privea”. Mama era creștină, dar nu ortodoxă, iar când a fost chestionată la grădiniță ce confesiune are a refuzat să spună. „Dacă nu știi ce confesiune ai, nici nu avem ce discuta”, i-a mai spus preotul, arată educatoarea.
Într-un alt caz, un copil de altă confesiune a participat la orele de religie ortodoxă: „A stat și el aici, mămica nu a solicitat să fie scos copilul afară”.
În cadrul orelor de religie, preotul venea la grădiniță și îi împărtășea pe copii: „Noi spunem, dacă se poate, să nu mănânce, după caz. La 8.30 era aici şpreotul – n.r.ţ. Marea majoritate nu mâncau acasă. Chiar dacă mănâncă, el tot îi împărtășește”.
Educația religioasă nu se limitează la orele de religie, arată educatoarea: „Noi în fiecare zi spunem rugăciunile înainte de masă: „Tatăl nostru”, „Îngerelul”, „Maica Domnului”. Cel puțin când sunt eu de serviciu, când e săptămâna mea de dimineață, înainte de a pleca la masă şcopiii spun – n.r.ţ “Doamne, doamne ceresc tată”, “Rugăciune către Maica Domnului””. În cadrul orelor copiii sunt învățați și să facă semnul crucii, completează ea: „Categoric. Fără asta nu se poate”.
Munteanu spune că ora de religie este foarte importantă: „Le formează o conduită morală, demnă, știu să aprecieze adevăratele valori – cinstea, corectitudinea, înlătură lăcomia. E un prilej de a se apropia de Maica Domnului sau de Dumnezeu. Religia ortodoxă nu le cultivă altceva decât părți pozitive care le pot întări caracterul și personalitatea”.
Educatoarea nu este de acord că, la vârste de 3-7 ani, copiii sunt prea mici pentru a înțelege ceva din ritualurile la care participă: „Cum să nu înțeleagă? Nu este adevărat”.
Doina Langa, directoarea grădiniței, spune că opționalul de religie se face „doar cu acordul părinților”, iar educatoarea are semnăturile părinților: „Avem tabele semnate”.
