Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Reforma digitală la sate: cocoţaţi în copaci cu mâna după semnal şi cu lumânare acasă

GALERIE
Reportaj smartfonuri si internet la tara 066copiii de la Reusenii vechi (10)
  • Reportaj smartfonuri si internet la tara 066
  • copiii de la Reusenii vechi (10)
- +

“Nu ştiu dacă mai e vreun copil, chiar şi în clasa I, care să nu aibă telefon cu internet”. Aţi recunoscut fraza. Aparţine premierului Victor Ponta, ca suport pentru introducerea manualelor digitale, „adevărata reformă în învăţământul românesc”. Numai că adevărul vorbelor sale, plus reforma, s-au oprit la câţiva metri de gura lui. N-au ajuns şi la 15 km de Iaşi, unde, cu greu ai crede că şcolarii nu au sau nu au văzut măcar un telefon în viaţa lor. Ei n-au primit nici măcar manuale, ce să se mai gândească la telefoane cu internet? Copiii din Rusenii Vechi, Orzeni sau Golăeşti au un mesaj pentru premier dacă vrea să ia contact cu realitatea învăţământului la sate. De la faţa locului. Nu prin telefon. Să vină la ei, printre dealuri, şi să stea în copac cu mâna întinsă printre crengi ca să prindă semnalul. În rândurile de mai jos aflaţi ce răspunsuri au dat copiii la întrebările „Cum arată un telefon mobil” şi „Ce este internetul”.

 La Şcoala din Rusenii Vechi (la 15 km de Iaşi), pauza mare este la ora 10,00. Ieri, cei 20 de şcolari de clasa I şi grupa pregătitoare erau împânziţi prin toată curtea, glasurile lor dominând locul. Unii se dădeau în leagăne, alţii se fugăreau în jurul toaletei din grădină, vreo doi erau cocoţaţi pe gard. Câţiva copii erau în clasă mâncând cu poftă cornul primit la şcoală. De lapte nu păreau să se atingă. “Mi-a dat mama de la vacă, nu de la magazin”, respinge cu ochii cutia de lapte o fetiţă.

 
 
Copiii din Reusenii Vechi îşi încep ora de matematică fără manual pe bancă
 
Pe băncile lor, nici urmă de manual, deşi urma să înceapă ora de matematică. Cifrele erau măcar atârnate pe pereţi, faţă-n faţă cu o imensă sobă neagră. Atât manualele, cât şi lemnele pentru vremea rece sunt mai aşteptate la Ruseni decât reforma lui Ponta. Acesta este pe scurt tabloul unei clase de şcolari din mediul rural unde premierul crede că telefoanele cu internet sunt la fel de populare ca nucii la marginea drumului.
 
Telefonul, lumânarea şi băţul de chibrit
 
După apariţia învăţătoarei în clasă, copiii au fost rugaţi să ridice mâna, cei care au telefon mobil acasă. S-a lăsat liniştea, de parcă ar fi fost întrebaţi câte stele sunt pe cer. „Hai, curaj!”, îi îndeamnă Marinela Mihai. O singură mână a fost ridicată. „Eu n-am”, a spus timid un băieţel, dornic să scape de povara întrebării. Mânuţa lui a fost şi un prim mesaj pentru premier: copiii din Rusenii Vechi nu au telefon mobil.
 
 
Pentru Alina mai important este să coloreze decât să se uite la smartphone. FOTO: Ciprian Isachi
 
Am vrut să aflăm dacă micuţii ştiu cum arată un mobil. De această dată, copiii au fost vorbăreţi. „Am văzut telefonul la un om. Era alb”, a spus Mihaela, o fetiţă care învaţă acasă la lumina lumânării, aprinsă de mama „în fiecare seară”. Vrea să aibă telefon (televizorul l-a văzut doar la un vecin), dar tot ea spune că nu ar avea cum să-l folosească pentru că nu are priză. Ştia şi ea că un telefon nu funcţionează cu un băţ de chibrit sau cu ceară. O colegă părea să ştie mai multe. „Telefonul arată gri şi o suni pe mama”, a spus Bianca, o altă fetiţă care nu are curent electric acasă.
 
Un singur copil are mobil, dar nu are voie să-l aducă la şcoală
 
Andrei a ridicat şi el mâna, mândru că poate să explice cum arată un mobil: „Este un pătrat cu o liniuţă, aşa, în sus”. Probabil că a sesizat nedumerirea de pe feţele noastre şi s-a simţit dator să dea detalii în plus: „Ţii pătratul în mână, ridici liniuţa şi apoi duci la ureche”. Abia atunci ne-am „prins” că el vorbea de un telefon de generaţie veche, cu antenă, maximul tehnologic la care a fost martor în era comunicării mobile. Dintre toţi cei 20 de copii, doar un băieţel are telefon acasă, dar pe care nu are voie să-l aducă la şcoală. „Am şi tabletă”, a continuat Denis Antonio, cel mai „înstărit” copil din clasă, norocul lui fiind mama care lucrează în străinătate.
 
 
 
Ultima întrebare pentru şcolarii din Ruseni a fost legată de internet, dacă ştiu ce înseamnă acesta. Păreau mai familiarizaţi şi nu s-au temut să dea răspunsuri: „Poze”, „Scrii ceva pe el şi primeşti răspuns”, „Poţi să umbli cu el”, au curs în avalanşă „informaţiile”. Cel mai simpatic a fost Andrei, pentru care internetul reprezintă telecomanda: „E aia ce porneşte televizorul”.
 
Semnal printre copaci sub soare
 
Manuale digitale? Nici vorbă. Poate într-un alt viitor, crede un profesor din şcoală. La urma urmei, de ce ar avea nevoie? Din punctul lui de vedere, şcoala este plină de „manuale digitale”, chiar dacă nu sunt conectaţi la internet. „Cum dai cu degetele pe tabletă, aşa facem şi noi. Copiii folosesc degetele să răsfoiască manualul, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga. Nu se cheamă că e digital?”, a comentat el ironic, mimând cu degetele un gest comun atât celor care au tableta în faţă, cât şi celor care citesc o carte atunci când „schimbă foaia”. Semnal la telefon? Doar dacă vremea ţine cu ei şi au copaci în apropiere. „Prinzi semnalul dacă te urci în copac şi întinzi şi mâna”, a spus râzând o profesoară, dar nu departe de adevăr.
 
„Aţi văzut sărăcia de pe aici?”
 
Următoare oprire a reporterilor Ziarului de Iaşi a fost la Orzeni, la câţiva kilometri depărtare, dar tot printre dealuri. Este o localitate îmbătrânită, fără prea mulţi copii mici. Sunt doar două clase comasate. Într-una s-au întâlnit copii de clasa I şi a IV-a, iar în cealaltă învaţă de pe aceleaşi manuale copiii de clasa a II-a şi a III-a. „Aţi văzut sărăcia de pe aici? Nu avem manuale. Părinţii vor să vadă acasă ce fac cei mici la şcoală. Mulţi nici nu ar şti să folosească tabletele. Se doreşte distrugerea învăţământului”, spune pe ton de jale profesorul Ionel Grăunte. Cu o aşa „primire”, părea fără sens să repetăm întrebările pentru copii. Câteva minute mai târziu urma să ne convingem că aveam dreptate.
 
 
Aşa este Abecedarul la Orzeni: din anii anteriori. FOTO: Ciprian Isachi
 
Sensibil ca o bucată de lemn
 
În clase, scenariul părea să se repete ca la Rusenii Vechi. Telefonul mobil nu făcea parte din viaţa celor mici. L-am întrebat pe un puşti din prima bancă dacă a văzut telefonul. Andrei s-a înroşit, privirea şi-a pironit-o sub bancă, se simţea stânjenit ca atunci când învăţătorul îl ascultă la teme, iar el nu s-a pregătit. Într-un târziu a trimis răspunsul mişcându-şi capul uşor în dreapta şi în stânga. A fost „salvat” de o fetiţă care a spus repede „mama are şi umblă cu el (telefon-n.r)”. Ulterior am pus un telefon cu internet pe o băncuţă, lângă un manual rufos, adus din fericire de învăţător, să suplinească lipsa manualelor de început de an. A fost ca şi cum am fi aşezat în faţa lor o bucată de lemn. Nu a stârnit curiozitate, nici măcar atenţie. Niciun copil nu a venit să pună mâna pe el, să îl butoneze, să îl cântărească în palme. Pentru ei nu există.
 
 
„Înghiţi tableta!”
 
„Internetul” i-a mai înviorat. „E un alb şi arată albastru. Putem vedea muzică şi filme de groază”, explică o fetiţă. „Intri pe o reţea şi vezi desene”, a completat Gabriela. „E curent pentru tabletă”, a spus un altul, care a stârnit râsul colegului de bancă. „Ce tabletă, băi? E pastilă. Înghiţi tableta”, l-a contrazis, fără să ne dăm seama dacă el glumeşte sau e serios. De aici copiii au trimis un al doilea mesaj: telefonul cu internet este la fel de cunoscut ca viaţa pe o altă planetă.
 
Amin şi End!
 
Ultima oprire a fost la Golăeşti, o comună înstărită, în care casele noi domină construcţiile vechi, din lut şi paie. Imaginea era a unei localităţi aliniate la prezent cu ajutorul internetului. Şi nu ne-am înşelat. Elevii mai mari fac parte dintr-un an în care facebook-ul se regăseşte în timpul lor liber. Nu acelaşi lucru am putea spune despre cei mici. Alina, o puştoaică frumuşică, abia aştepta să se întâlnească cu învăţătoarea, chiar dacă mai avea de aşteptat două ore. A venit cu o prietenă şi stăteau în apropierea şcolii. Întrebate dacă au telefon mobil, iniţial, amândouă au negat. Apoi, una dintre ele a revenit asupra răspunsului. „Am fost cu mama la Iaşi şi am văzut un nene care vorbea la telefon”, a fost singura ocazie în care ochii i-au căzut pe-un telefon. De internet n-a mai fost cazul să insistăm. În schimb ne-a „lămurit” un bătrân, în drum spre magazinul de lângă şcoală: „Internetul e ca Dumnezeu. Există, dar nu îl vedem”. Amin şi End!

 

 
 
Reforma lui Victor Ponta cu digitalizarea
 
Premierul Victor Ponta a făcut o afirmaţie de-a dreptul uluitoare la Târgu Jiu acolo unde a fost prezent la festivităţile noului an şcolar.
 
"Noi am luat decizia de a veni în secolul XXI cu manualele, de a trece la digitalizare. O astfel de reformă deranjează multe interese, unii o să piardă bani şi au contestat reforma. Au sprijinitori în politică şi în mass-media, că cine are bani are şi sprijinitori de cumpărat. Nu ştiu dacă mai e vreun copil, chiar şi de clasa I, care să nu ştie să umble pe computer, să nu aibă telefon cu Internet. Nu putem rămâne cu manuale vechi din cauza celor care au bani să cumpere politicieni. Îmi pare rău că au blocat clasa I, dar şcoala românească are nevoie de o reforma", a declarat Victor Ponta.
"Digitalizarea nu înseamnă că aruncăm manalele de hârtie. Probabil, mulţi ani, manualele în format hârtie, în formatul clasic, vor fi pe băncile copiilor. Componenta digitală vine ca un element complementar, ca o informaţie suplimentară pe care o putem găsi pe CD-ul ataşat manualelor", a menţionat ministrul Remus Pricopie.
Pentru punerea în practică a digitalizării învăţământului românesc, condiţia esenţială este existenţa conexiunii la internet. Numai că ieri, de exemplu, din trei şcoli aflate în apropierea Iaşului, două nu au internet (Rusenii Vechi şi Orzeni), iar monitoarele sunt elemente de decor.
"Toate şcolile cu persoană juridică din judeţ au internet, sunt 227 de astfel de şcoli. Mai sunt şi structuri, majoritatea au internet, însă nu toate”, a declarat Sabina Manea, purtătorul de cuvânt al IşJ Iaşi. Structurile sunt şcolile arondate şcolii din comună.
 
 
 

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri