Caută 
2 MIN
"112, ce urgenţă aveţi?" – rosteşte cu o voce caldă Ana Maria Cernescu, operator STS din cadrul Serviciului de urgenţă 112, iar de la celălalt capăt se aud voci disperate, care au nevoie de ajutor, pentru ei sau pentru cei dragi. Uneori se aud şi voci de copii care cred că urgenţa e o joacă, alteori de adulţi pentru care urgent înseamnă să afle în ce zi sunt, cât este ora sau vor pur şi simplu să le fie chemat un taxi.
Fie că este vorba de o urgenţă reală sau de inconştienţa unor oameni, care încă nu ştiu că secundele pierdute pot face diferenţa dintre viaţă şi moarte, operatorii 112 răspund la fiecare apel, pregătiţi să îşi ofere ajutorul. Oricât de agitată, de disperată sau de agresivă ar fi vocea de la celălalt capăt şi oricât de dramatică ar fi situaţia, operatorii trebuie să îşi păstreze calmul şi să încerce să obţină cât mai multe informaţii de la apelanţii 112, pentru a-i putea ajuta.
Despre vocile din spatele 112, Ana Maria Cernescu crede că sunt, de fapt, nişte "eroi nevăzuţi". Ei sunt acolo să ajute, să calmeze, să culeagă informaţii clare şi precise, pentru ca mai apoi ambulanţa, poliţia sau pompierii să ajungă la destinaţia corectă şi să acorde ajutorul necesar sau chiar să salveze vieţi.
"În 2014 am descoperit familia 112, căci mie mi se pare că suntem toţi ca o familie aici. Înainte să fac parte din comunitatea aceasta, credeam despre operatorii 112 că sunt ca nişte eroi ascunşi, nevăzuţi, care fac legătura dintre omul care se află în suferinţă şi ajutorul, asistenţa pe care o pot acorda agenţiile", declară Ana Maria Cernescu.
Ea spune că, până să devină operator 112, văzuse doar în filmele americane ce înseamnă să fii dispecer la numerele de urgenţă.
"Mi-am dorit să fiu erou", afirmă Ana Maria, tânăra pentru care a fi operator STS în cadrul Serviciului de urgenţă 112 înseamnă emoţie, adrenalină, sentimentul că eşti util societăţii.
Aflați amănunte de pe agerpres.ro.
