Caută 
„Aventura” de neuitat a unui cunoscut scriitor ieşean la Istanbul. Ce a păţit după ce i s-au furat portofel, acte, carduri, tot?
3 MIN
Scriitorul ieşean Bogdan Creţu a avut parte de o aventură ce greu o va putea uita. În timp ce se afla în vizită în Istanbul, “unul dintre oraşele mele preferate”, i-a fost furat portofelul cu tot cu bani şi acte. Ce a urmat după şi cum s-a descurcat citiţi în rândurile de mai jos.
“Am avut o experienţă totală la Istanbul. E unul dintre oraşele mele preferate. Am avut cândva un fix cu Bizantul, am umplut cateva rafturi, din care vreo doua tot am citit. Plus Cantemir, plus vitalitatea orasului. Nu ratez nici o ocazie de a reveni pe Bosfor. Acum am fost în vacanţă, cu familia.
Si dupa 2-3 zile mi s-a furat portofelul. Cu bani, buletin, permis auto, carduri si tot ce mai aveam pe-acolo. Sar peste experienta cu politia din Istabul, inutila, cronofagă, măcar amuzantă ("Don't worry, my friend!", "OK, habibi!", asta mi-a iesit pe gura, desi stiu ca nu-i in turca, dar mi s-a activat un cantec din copilaria dobrogeana.)
Bun! Ca sa fie totul ca la carte, firma de telefonie mi-a blocat si accesul la date mobile, ca s-au gândit ei ca prea fac risipa. Asa ca am ramas si deconectat.
In fine: cand credeam ca e gata, mi-am dat seama ca am incurcat si ziua de plecare, deci am ratat avionul. Cum aveam paşapoartele si cardul sotiei in alta parte, ne-am organizat si am luat un autocar de noapte si, de la Bucuresti, o tărăboanţă până la Iasi. Totul fară un şfanţ în buzunar. (Apropo: e greu fara cash in Romania, mai ales la 6-7 dimineaţa. Am facut tot felul de scamatorii ca sa izbândim.)
Nu ma plâng! Am supravieţuit anilor 90, sunt adaptabil, n-am ifose, ţin la tăvăleala. Copiii au fost nişte mici stoici.
Ajuns (in sfarsit!) acasa, o iau in ordine: pentru permis, imi trebuie buletin; pentru buletin, un dosar de acte, plus fişa de rol de la primaria din sat. In fine, mai e pana devin cetăţean cu acte în regula. Cardurile imi vin in 5 zile.
La firma de telefonie mi s-a zis ca imi pot debloca "barajul" numai dupa ce imi platesc cei 54 € cheltuiti in plus. Card n-am, ma scobesc in buzunare: detin 213 lei. 100 erau pentru preagătirea lui fi-miu. Aia e, o sa explic, aman. Platesc 203 lei, imi deblocheaza datele mobile. Raman cu 10 lei. Mi-e foame. Intru intr-o brutarie, imi fac socotelile. Iau o paine calda si o ciocolata de casa. Total: 9,5 lei. Scurg mărunţişului in palma: 4 monede de 10 bani, doua de 5 bani. Alaturi, vad un cos. Pe el scrie "pâine rebut – 1 leu". O femeie cu un copil de 7-8 ani le cumpara pe toate si le indeasa intr-o sacosa. Copilul comenteaza, vrea nu stiu ce. E certat. Ma scobesc din reflex dupa bani: ioc! Ii dau ciocolata de casa.
Si ma gandesc : oare as mai sti sa fiu sarac? Sa trag de 7-8-10 lei pe zi? (Cred ca asta e mai consistent decat isi permit foarte multi.) Realitate asta nu prea se vede pe reţele. Sărăcia s-a banalizat pe lângă alte teme, mult mai atractive teoretic, mai ofensive pentru noile ideologii. Oare de ce? (Intreb pe jumatate retoric, pe jumatate naiv.) Pana la 18:30 nu ajung acasa. De foame nu mor. Sper ca nici de sete. Oricum, cine ma vede sa-mi ofere o cafea”, scrie Bogdan Creţu pe contul său de Facebook.
