Bun venit, Europa!

La sfârșitul lui iunie 2022, atunci când liderii UE din cadrul Consiliului European îi acordau Republicii Moldova statutul de țară candidată la Uniunea Europeană, partidele pro-ruse de la Chișinău s-au trezit puse într-o situație pe care nici măcar curatorii lor de la Moscova nu o luaseră în calcul: guvernarea proeuropeană de la Chișinău chiar livra rezultate concrete, în ciuda multiplelor crize care au trebuit gestionate în urma declanșării războiului din Ucraina. Singurul lucru la care i-a dus mintea pe pro-ruși într-o primă etapă a fost declanșarea unei lamentări generale, aceștia calificând decizia Consiliului European drept o „provocare” și o „încălcare a suveranității”. 

După câteva săptămâni a urmat lansarea celei de-a doua etape, aceea de încercare a inducerii ideii că apropierea de Europa, în detrimentul strânselor relații „frățești” cu Rusia, va duce la „izolarea Moldovei” și la „dezintegrarea țării”. Însă nici strategia aceasta nu a dat rezultate, dacă este să ne uităm strict la rezultatele ultimelor alegeri din Republica Moldova, cele locale, moldovenii votând într-o proporție covârșitor de mare în favoarea candidaților proeuropeni, în detrimentul celor pro-ruși. 

Pentru că Rusia s-a opus dintotdeauna planurilor Republicii Moldova de aderare la Uniunea Europeană, considerând acest lucru drept o amenințare la adresa sferei sale de influență, Kremlinul – mai ales în contextul războiului din Ucraina – a intensificat presiunile asupra Moldovei pentru a rămâne neutră și pentru a nu se apropia de Europa. Drept pentru care s-a scos din pălărie o nouă strategie de descurajare a populației, aceea a „scepticismului”. Iar ironia a făcut ca, rând pe rând, partidele pro-ruse – gestionate taman de oligarhii fugari din țară de teama justiției – să acapareze agenda publică promovând ideea că Republica Moldova „nu are cum” să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană pentru că „nu îndeplinește condițiile necesare pentru aderare, în special în ceea ce privește reforma sistemului judiciar și lupta împotriva corupției”. 

Iar ca peisajul propagandistic să fie unul complet, pe măsură ce se apropia întâlnirea Consiliului European din 14-15 decembrie, acolo unde se prefigura o reușită istorică pentru Guvernul de la Chișinău, singura speranță a vocalilor politicieni pro-ruși a rămas să fie nimeni altul decât controversatul nostru vecin, Viktor Orban. Susținător al Rusiei și opozant al ideii de extindere a Uniunii Europene înspre Est („fapt care ar amenința securitatea și stabilitatea Europei”), liderul de la Budapesta chiar le-a dat speranțe lui Dodon, Șor, Plahotniuc & Co că-și va folosi dreptul de veto asupra deciziilor Uniunii Europene de extindere: „așa cum a zis și domnul Orban, extinderea este un proces bazat pe meritocrație, fără excepții, iar noi nu avem nici o șansă”.  

Poate ca o dovadă a faptului că liderii europeni au cu totul alte surse de informare decât blogurile politicienilor pro-ruși de la Chișinău, unul după altul toate aceste argumente panicarde au fost respinse de către țările Uniunii Europene, în declarația sa de după summitul de la Bruxelles, președintele Consiliului European, Charles Michel, spunând că decizia de a acorda Republicii Moldova statutul de candidat la aderare la UE este „un moment istoric”. Mai mult decât atât, parcă pentru a-i face în ciudă lui Dodon (ei, mai exagerăm și noi puțin, doar e moment de veselie…), Michel a mai declarat că Republica Moldova „a făcut progrese semnificative în ultimii ani în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor necesare pentru aderare”.

Un pic defazat, ca de obicei, fostul președinte – socialistul Igor Dodon – s-a trezit și el să-și publice către popor panseurile, chiar în ziua în care Republica Moldova urma să primească oficial acceptul începerii negocierilor de aderare: „Majoritatea politicienilor moldoveni și europeni spun că de data aceasta nu se va lua nicio decizie. Este o lovitură serioasă și o înfrângere pentru președintele țării, Maia Sandu. (…) Prin urmare, ideea integrării europene în Republica Moldova sub Maia Sandu își pierde din popularitate. Evenimentele care vor avea loc în zilele următoare vor reprezenta o lovitură suplimentară pentru ratingul și imaginea autorităților moldovenești.”

După buimăceala năruirii întregii construcții anti-europene în Republica Moldova, pro-rușii de la Chișinău s-au repliat, încercând să minimizeze succesul guvernanților proeuropeni de peste Prut. Începând de ieri, noul laitmotiv este că „statutul de candidat la aderare la UE nu este o garanție a aderării”, aceste partide și partidulețe susținând că Republica Moldova va avea nevoie „de mulți ani” pentru a îndeplini condițiile necesare pentru aderare, dar și că începerea negocierilor nu doar cu Moldova, dar și cu Ucraina – o țară aflată în război –, (pam! pam!) „va grăbi destrămarea UE”.

Din punct de vedere strategic, singurul care a fost desemnat să se poziționeze împotriva mesajelor foștilor săi colegi socialiști și comuniști – spre amuzamentul societății din Republica Moldova – este primarul Chișinăului, Ion Ceban, cel care acum câțiva ani răcnea din toți bojocii la Bruxelles împotriva aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Și care astăzi, ați ghicit!, este brusc „proeuropean”: „Uniunea Europeană este despre unitate și asta a fost demonstrat astăzi.(…) Acum este important să învățăm temele pentru acasă și cu pași rapizi să progresăm spre integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.”

Vorba unui prieten de la Chișinău: să-l vezi pe Ion (fost Ivan) Ceban lăudând integrarea europeană este ca și cum ai fi pe Acropole și ai găsi cioplit în rusă pe o cariatidă „aveți sculpturi frumoase, mai venim și la anul”. 

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova