Conjurația impostorilor universitari sau cazul Claudine Gay

 Dar cel puțin impostura noastră e taxată drastic la nivel mondial: nu avem nicio prezență în topul celor mai bine cotate o mie de universități din lume. Și ne merităm fără îndoială soarta. Însă acest articol nu e despre veșnicul „hai că o fentăm” românesc, ci despre impostura universitară din SUA, care are șapte universități clasate în primele zece din lume, iar altele 177 în top-1000.

Scriu acest articol pentru că recent, și în condiții cu totul excepționale, am asistat cu toții la o încercare (aș spune timidă) de demascare a ceea ce am numit conjurația impostorilor ce a pus stăpânire pe mediul academic american. Totul a pornit de la președinta Harvard, o femeie de culoare (e important? da, vom vedea numaidecât de ce) pe nume Claudine Gay.

I. Audierea

Harvard e considerată cea mai prestigioasă instituție de învățământ superior din SUA. De altfel, se află pe locul doi în topul mondial al universităților, fiind surclasată doar de Oxford. Tocmai de aceea, s-a făcut mult tam-tam când președinta acestei instituții prestigioase a fost chemată la audieri în cadrul Congresului pentru faptul că ar fi fost impasibilă în privința atacurilor antisemite (inclusiv scandări ce îndemnau la genocid) la care au fost supuși studenții evrei ai universității, în urma atrocităților comise de Hamas pe 7 octombrie 2023, urmate de riposta dură a forțelor armate israeliene. În momentul audierilor, Gay era la conducerea Harvard de șase luni.

Despre recrudescența antisemitismului la stânga radicală în Occident ar trebui scrise câteva cărți cel puțin și nu pot să acopăr fenomenul aici. Suficient să știm că doamna Gay, alături de întregul for de conducere al universității, sunt adepții ideologiei de extremă stânga ce înțelege lumea prin prisma dihotomiei victimă-agresor (sau oprimați-opresori) și consideră identitatea de grup mai importantă decât orice caracteristică individuală (pe scurt, identity politics).

Mai mult, pe mediaquality