Coşul minim pentru un trai decent: mod de calcul şi utilizare

În şedinţele Comisiei de Dialog Social, reprezentanţii sindicatelor erau interesaţi adesea de valoarea coşului minim pentru un trai decent. Acest instrument de politică socială a fost introdus prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului (OUG) nr. 217 din 2000, semnată de prim-ministrul Mugur Isărescu, prin care se aproba structura şi componentele aşa-numitului „coş minim de consum lunar”. Institutul Naţional de Statistică (şi Studii Economice) calcula valoarea coşului minim de consum lunar care, ulterior, se aproba prin hotărâre a Guvernului¹.

Pe baza coşului minim de consum lunar se fundamentează salariul minim pe economie şi se calibrează politica salarială cu politicile sociale care vizează creşterea calităţii vieţii. Acest instrument a fost lansat după o perioadă complicată din punct de vedere economic (1995-1999), cu costuri sociale mari (reforme economice, inflaţie, şomaj). Anexa 1 la OUG nr. 217/ 2000 detalia cele 49 de componente (cantitatea şi preţul) care intrau în calculul coşului minim de consum lunar: 34 de produse/ bunuri alimentare (mălai, pâine, paste, carne, ouă, zahăr, ulei…), 6 produse/ bunuri nealimentare (confecţii, tricotaje, încălţăminte, cărţi şi rechizite şcolare, medicamente, articole de igienă) şi 9 tipuri de servicii (cheltuieli cu apa, canalul şi salubritatea, energia electrică, energia termică, gaze naturale, abonament radio-tv, telefon, transport călători, servicii medicale, taxe şi impozite).

La nivelul anului 2000, costul bunurilor alimentare era estimat 1.609.721 lei, la bunurile nealimentare de 577.595 lei şi la servicii de 949.278 lei rezultând un total de 3.136.594 lei. Cantităţile şi valoarea pentru fiecare componentă a coşului au fost calculate pentru o gospodărie de mărime medie de 2,8 persoane. La 1 decembrie 2000, salariul minim era de 1.000.000 de lei, conform HG nr. 1166/ 28.11.2000. În anul 2001, lucram ca sociolog la Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului Iaşi şi aveam trecut pe cartea de muncă un salariu net de 1.475.000 lei. Cu acest salariu nu puteai accesa nici măcar un credit de consum de la băncile comerciale. Cam acestea erau câştigurile versus cheltuielile necesare pentru un trai cât de cât decent în perioada 2000-2004. Erau vremuri dificile, cererea de locuri de muncă era mare, slujbele erau precar remunerate, iar perspectiva aderării la UE rămânea sub semnul incertitudinii. Coşul minim de consum lunar a fost calculat până prin anul 2004, după care nu am mai auzit despre acest instrument decât pe la cursurile Politici Sociale şi prin lucrările de specialitate.

În anul 2018, un grup de cercetători de la Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii (ICCV) şi Syndex România, printr-un proiect finanţat de fundaţia germană Friedrich Ebert, au lansat un raport de cercetare prin care au propus o nouă metodologie de calcul al coşului minim de consum lunar pentru un trai decent pentru populaţia României. Acest raport a relansat discuţia publică în jurul ideii de „coş minim de consum” raportată de cea de „trai decent”, care nu este totuna cu asigurarea unui minim de subzistenţă (hrană, adăpost, îmbrăcăminte). Evident, într-un fel este definit traiul decent de către un olandez şi în alt fel de către un român. Cu cât o ţară este mai dezvoltată socioeconomic, cu atât percepţia privind traiul/ standardul decent de viaţă este mai ridicată. Cu alte cuvinte, nivelul de dezvoltare socioeconomică, stilul de viaţă, cultura sunt tot atâtea elemente care influenţează modul (subiectiv) în care cetăţenii se raportează la standardul decent de viaţă.

Un trai decent înseamnă, pe lângă nevoile necesare supravieţuirii, şi acoperirea unor nevoi curente legate de sanitaţie (igienă personală, apă potabilă curentă), educaţie şi participare la viaţa socioculturală, acces la servicii medicale de calitate, mijloace de comuncaţii, petrecerea timpului liber (măcar o vacanţă anuală de o săptămână petrecută departe de reşedinţa obişnuită), achiziţia unor bunuri pentru folosinţă îndelungată, cheltuieli neprevăzute (meditaţii, intervenţii chirurgicale, botez, nunţi, înmormântări) şi altele. În materie de locuire, traiul decent nu înseamnă doar un adăpost deasupra capului, ci posibilitatea unei locuinţe decente, conectată la reţelele de apă, canalizare, energie electrică, încălzire.

Cercetătorii de la ICCV & Syndex consideră că standardul de trai minim decent trebuie să acopere nevoile biologice şi sociale generale la un moment dat, definite la nivelul familiei, nu la nivel individual: „coşul minim de consum pentru un trai decent trebuie să fie suficient de cuprinzător încât să acopere în mod realist totalitatea cheltuielilor directe ale unei familii necesare pentru asigurarea unui trai minim decent, aşa cum este înţeles acesta la un moment dat”². Metodologia elaborării acestui instrument de politică socială combină abordarea cantitativă (statistică), având ca referinţă standardele europene şi cele naţionale anterioare acestei cercetări, cu abordarea calitativă (sociologică) bazată pe cercetări de teren (interviuri de grup cu salariaţii din familiile care se încadrează în parametrii de referinţă, dar şi interviuri cu experţi nutriţionişti). Astfel, structura coşului minim pentru un trai decent, conform cercetării ICCV & Syndex, cuprinde 11 categorii de nevoi care conţin un număr de 226 de itemi: (1) alimentaţie, (2) îmbrăcăminte şi încălţăminte, (3) locuinţă, (4) dotarea locuinţei, (5) cheltuieli cu locuinţa, (6) produse de uz casnic şi igienă personală, (7) servicii, (8) educaţie şi cultură, (9) sănătate, (10) recreere şi vacanţă, (11) fondul de economii al familiei. Actualizarea periodică a valorii coşului minim de consum pentru un trai decent se face de către INS prin indicii preţurilor de consum (IPC), despre care am discutat într-un articol anterior. La nivelul anului 2018, coşul minim decent pentru o familie formată din doi adulţi şi un copil a fost estimat la 5551 lei pe lună, pentru o familie de doi adulţi fără copii în întreţinere era de 4146 lei pe lună, iar pentru o persoană adultă era estimat la 2552 lei pe lună.

În luna august 2020 a intrat în vigoare o lege care modifică şi completează OUG nr. 217/ 2000 privind aprobarea coşului minim de consum lunar³. Actul normativ stipulează că valoarea coşului minim de consum pentru un trai decent se stabileşte anul de către INS, fiind un instrument de politică publică prin care se fundamentează salariul de bază minim brut pe ţară garant în plată. Conform Friedrich Ebert Stiftung, valoarea coşului minim de consum pentru un trai decent pentru o familie din doi adulţi şi doi copii, calculat pentru luna septembrie 2020, este de 7278 lei pe lună, în creştere cu +4,7/% din valoarea estimată pentru anul anterior. Recalcularea valorii coşului a avut la bază IPC comunicaţi de INS pentru luna septembrie 2020, raportat la luna similară a anului 2019. Dacă avem în vedere că salariul mediu nominal net a fost în septembrie 2020 de 3321 de lei, potrivit datelor comunicate de INS, rezultă că o familie formată din doi adulţi şi doi copii trebuie să câştige lunar cel puţin valoarea cumulată a două salarii medii nete pentru a trăi decent în România. Sub acest prag intervine riscul de sărăcie sau excluziune socială.

¹ Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 217/ 2000 privind aprobarea coşului minim de consum lunar, https://lege5.ro/gratuit/gi4dcmbz/ordonanta-de-urgenta-nr-217-2000-privind-structura-cosului-minim-de-consum-pentru-un-trai-decent-in-romania, ultima accesare: iunie 2021.

² S. Guga, A. Mihăilescu, M. Spatari, Coşul minim de consum lunar pentru un trai decent pentru populaţia României, Friedrich Ebert Stiftung, Bucureşti, 2018.

³ Legea 174/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 217/2000 privind aprobarea coşului minim de consum lunar: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/229146, ultima accesare iulie 2021.

Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi