Credinţa fără raţiune mai este credinţă?

Curg nedumeriri legate de permisiunea de a intra în magazine și interdicția de a păși în casa Domnului. Aici se pierde rațiunea, iar credința devine habotnicie. Organismul are nevoie de hrană, e imperios necesară procurarea de alimente, în timp ce sufletul poate fi hrănit de oriunde și oricum, ținând cont mai ales și de faptul că măsurile actuale sunt temporare.

Care sunt de fapt explicațiile pentru această frenezie creată în rândul ortodocșilor?

• Ce este interzis devine mult mai râvnit, astfel încât simplul fapt că oamenilor nu li se dă voie să meargă la slujba de Înviere reprezintă motivul revoltei, ei încercând să-și recâștige drepturile, dincolo de consecințe.
• Teama de Dumnezeu este o altă problemă cu care credinciosul se confruntă. Ori de câte ori a înălțat o rugă și i-a fost ascultată, totul îndeplinindu-se doar datorită divinității, excluzând efortul personal, creștinul crede că tocmai acum, în vremurile grele care ne încearcă tot din cauza noastră, ceea ce vedem astăzi fiind doar mânia lui Dumnezeu, este extrem de necesar să nu întoarcă spatele Lui, ci să fie smerit, să facă totul ”ca la carte” pentru a ni se ierta păcatele și a putea reveni totul la normal. Da, exact asta e ceea ce habotnicul crede. Merităm toate astea și doar prin rugăciune se va putea termina.
• Credinciosul care și-a pierdut rațiunea, dacă este întrebat cine e el ca individ, nu știe să spună decât că îl reprezintă doar ortodoxismul, că există o puternică apartenență la grup, se identifică cu tot ceea ce înseamnă credințele, modul de gândire, ritualurile specifice, creându-se astfel un proces al deindividualizării. În momentul în care îl ținem departe chiar și pentru o perioadă limitată, de tot ceea ce el este, nu se mai poate regăsi și trăirile dezvoltate vor fi ostile, brutale, de căutare continuă, de neconsolat.
• Mai există și oamenii în vârstă pentru care biserica era locul de refugiu, de evadare dintr-un cotidian deprimant. Departe de copii, nepoți, lăcașul Domnului era tot ceea ce le mai rămăsese atunci când își doreau să se liniștească sau să iasă din case. Însă sănătatea primează! Dacă aveți bătrânei ca cei descriși anterior, fiți lângă ei din punct de vedere moral, ascultați-i, dați-le sfaturi, fiți înțelegători.
• Un alt aspect ce ar duce la producerea neînțelegerii și implicit nerespectării condițiilor impuse, este legat de nivelul educației și mediul de proveniență.
• Teama că li se va întâmpla ceva și mai rău dacă Îl nesocotesc pe Dumnezeu. Și cum Legea Atracției funcționează, iar zicala ”De ce ți-e frică, de aia nu scapi!”, este extrem de reală, iată că răul devine iminent și profețiile se autoîmplinesc pentru că inconștientul nostru va avea grijă să ne ghideze întocmai către ceea ce nu ne dorim să se întâmple, el preluând fricile noastre ca pe comenzi.
• Rețelele de socializare creează grupuri, unite în atingerea unui obiectiv comun. Fiind ființe sociale, ne place să aderăm în cadrul unei echipe, să participăm fiecare la dezvoltarea coeziunii, a forței, a inovației și ulterior să marcăm un succes și să simțim gustul victoriei, deși absurdul este unicul cuvânt ce ar putea caracteriza tabloul enoriașilor fără rațiune.
• Categoria în care îi putem încadra acum pe cei ce se răzvrătesc, ar fi cea a oamenilor guvernați de instanța psihicului denumită ”sinele”, responsabilă cu obținerea plăcerii imediate, satisfacerea unor nevoi iraționale. Celelalte două instanțe sunt reprezentate de ”supra-eu” ( definit de totalitatea principiilor și valorilor introiectate, situat între planul rațional și cel irațional ) și ”eul”, singurul cu rol de mediere a celor două, aflat în plan conștient. Reacțiile extreme cum sunt cele din momentul de față, inhibă cu desăvârșire, misiunea eului.

Așadar, stați acasă acum pentru a nu regreta mai târziu! Aveți în continuare libertatea de a vă ruga și de a fi ortodocși. Bucurați-vă de ea și adaptați-vă! (Monica DOBREA)