Caută 
În timp ce alte oraşe fac pe bandă rulantă exproprieri pentru lărgit străzi, la Iaşi nu s-a făcut niciuna din ‘90 încoace
De ce ne sufocăm în trafic? Lista cu locurile unde trebuie acţionat urgent!
5 MIN
Deşi ieşenii, fie ei în maşină sau autobuz, se sufocă zilnic în traficul infernal provocat mai ales de îngustimea multor străzi, după ’89, Primăria Iaşi nu s-a atins de măcar un metru pătrat de proprietate privată. După ce ani de zile s-a construit în ritm alert, timp în care străzile au rămas la fel de înguste, iar numărul de maşini a devenit tot mai mare, ambuteiajele sunt din ce în ce mai dese, şi nu de puţine ori, precum alaltăieri, acestea paralizează efectiv oraşul. De ani de zile, traficul din oraş trage semnale de alarmă către administraţie, ca să ia în calcul ceva ce în multe oraşe din ţară se aplică pe bandă rulantă: exproprierile în interes public, mai ales pentru lărgit străzi importante. Sunt oraşe în care primarii s-au apucat chiar să exproprieze casele de pe toată partea unei străzi, pentru lăţire. La Iaşi, astfel de exproprieri ce privesc zona centrală sau adiacentă nu există nici măcar ca intenţie, probabil nici măcar ca gând al primarului. Prima de care se vorbeşte, abia în aceste zile, este undeva la marginea oraşului.
Unul dintre oraşele din ţară în care exproprierile s-au ţinut lanţ este Oradea. Al şaptelea pod rutier peste Crişul Repede, care străbate oraşul, se va numi Podul Centenarului. Un nume bine ales pentru un proiect pe care administraţia vrea să-l inaugureze pe 1 Decembrie 2018. Podul, care va avea o bandă pe sens şi trotuare late de trei metri (inclusiv pista de biciclete), se află în dreptul unei străduţe cu o singură bandă. De la o lăţime de 6 metri, strada Plevnei va ajunge la 12 metri prin exproprierea caselor de pe o parte. Primarul Oradei a recunoscut că este cea mai grea etapă a întregului proiect, pentru că „nimeni nu este încântat atunci când este expropriat“, dar că nu va renunţa la această soluţie extremă, necesară pentru asigurarea fluidităţii traficului.
Podurile Iaşului
Dacă la Oradea s-a ajuns în faza demolării unor imobile (15-20, în cazul menţionat), la Iaşi ne aflăm încă în stadiul impunerii interdicţiilor acolo unde traficul se gâtuie. Totuşi, prima provocare locală de categoria exproprierilor apare odată cu construirea podului peste Bahlui din zona Cicoarei. Pe malul drept, pentru racordul podului la reţeaua de străzi din această parte a oraşului va fi nevoie de exproprierea unor terenuri. Viceprimarul Radu Botez este convins însă că se va ajunge la un acord cu proprietarii suprafeţelor respective. În municipiul Iaşi nu s-a făcut nicio expropriere după 1989. Cel mai cunoscut caz este cel al Podului Cantemir, menit să facă legătura între bulevardul cu acelaşi nume şi intersecţia străzilor Palat, Anastasie Panu şi Ştefan cel Mare. După ce a stat ani de zile nefolosit, podul a fost deschis circulaţiei în 1997.
Apoi a mai fost nevoie de 18 ani ca să fie legat de strada Palat, dar nu aşa cum prevedea proiectul iniţial: cele şase benzi ale podului dau acum într-o străduţă cu două benzi înguste, şi acelea cu sens unic, care şerpuiesc dinspre artera menţionată spre pod. Pe trotuarele pe care abia încap doi oameni când trec unul pe lângă altul se află şi stâlpii de iluminat public. Străduţa de aproape 200 de metri lungime şerpuieşte printre vechile imobile din fosta mahala. Planul Primăriei este să i se adauge măcar o bandă, lucru care nu poate fi făcut decât printr-o expropriere. Nu se ştie însă când. Iar între timp, totul a fost acaparat în zonă de magnaţi imobiliari.
În Păcurari, s-a tăiat tot de pe domeniul public
Vechiul plan de extindere a străzii Păcurari, iniţiat în 1979, prevedea şase benzi din dreptul Şcolii „Petru Poni“ până la Fundaţie. Proiectul presupunea demolarea a aproape 200 de imobile, unele dintre ele aflate azi pe lista monumentelor istorice. După cum ştim, planul respectiv nu s-a mai concretizat. În schimb, cu 15 ani în urmă, jumătate din segmentul respectiv a fost lărgit la patru benzi prin tăierea teilor şi îngustarea trotuarelor. Chiar şi aşa, maşinile mari, cum sunt autobuzele, virează cu dificultate în ultima curbă dinaintea intersecţiei semaforizate de la pasajul „Octav Băncilă“. Cu toate cele patru benzi ale ei, strada are doar 12 metri lăţime, respectiv 3 metri pentru fiecare bandă, sub standardul minim admis pentru o arteră de circulaţie atât de importantă. O lărgire a străzii, respectiv continuarea benzii 1 dinspre Păcurari până la intrarea pe pasajul „Octav Băncilă“ (aprox. 150 de metri) ar putea să degreveze traficul de aici. De altfel, proprietarul terenului pe care s-a aflat Berăria Veche are interdicţie să construiască mai aproape de 12 metri de axul străzii, însă o decizie de lărgire a arterei rutiere la trei benzi pentru urcare încă nu a fost discutată.
Şi pasajul „Mihai Eminescu“ a fost făcut fără să se apeleze la expropriere, astfel că o bandă măsoară cu 4 cm mai puţin decât standardul minim admis pentru astfel de construcţii. Noroc că maşinile grele au interdicţie în centrul oraşului. Singurele autovehicule mari care trec prin pasaj sunt autobuzele şi maşinile Salubris, dar şoferii lor au învăţat repede să nu-şi agaţe oglinzile laterale de pereţii construcţiei.
Cum e la noi şi cum e la alţii
În judeţul Iaşi, singurele exproprieri făcute în ultimii 28 de ani au fost pentru extinderea pistei Aeroportului şi pentru construirea gazoductului spre Ungheni. În primul caz, unul dintre proprietari – care a trebuit să renunţe la 9.000 de metri pătraţi de teren, pe care se aflau 1.000 de metri pătraţi de construcţii – încă se judecă cu Consiliul Judeţean pentru cuantumul despăgubirilor. În ceea ce-i priveşte pe cei aproape 400 de expropriaţi pentru gazoduct, 146 dintre ei au avut de aşteptat ani de zile banii, nu atât din cauza legii, cât a greşelilor din actele cadastrale. O expropriere urmează să fie făcută pe malul Siretului, în comuna A.I. Cuza. Pentru ca autorităţile să poată interveni în consolidarea malului erodat de râu, e nevoie de preluarea unei suprafeţe de câteva mii de metru pătraţi de teren, unde urmează să fie deviat cursul apei. Situaţia în zonă se menţine critică de mai mulţi ani: cea mai apropiată casă de mal se află la nici zece metri, dar proiectul hotărârii de guvern care aprobă exproprierea rămâne în continuare doar în stadiul de proiect.
În Europa, motivele pentru care se fac exproprieri diferă de la ţară la ţară. În Croaţia, de exemplu, ele sunt permise doar pentru interesele şi securitatea ţării, pentru natură, mediu şi sănătatea oamenilor. Lituania a inclus în listă infrastructura de transport, conducte, depozite de deşeuri şi chiar cimitire. În ceea ce priveşte despăgubirile, Croaţia acordă preţul pieţei, nenegociabil, în timp ce legea germană prevede că acestea se stabilesc pe baza unui acord echitabil între interesul public şi dreptul de proprietate privată. Comparativ, legea de la noi pare mai permisivă pentru interesul public. Cu toate acestea, permisivitatea este prea puţin folosită.
