Obişnuiţi cu aerul de play-off

Politehnica Iaşi începe să se simtă bine cu aerul de play-off. După ce în ultimii doi ani a prins o singură dată, graţie unui noroc uriaş, un loc în prima grupă valorică a clasamentului Ligii I la finalul rundelor din sezonul regulat, Poli bifează deja în acest sezon trei prezenţe pe loc de play-off după terminarea etapelor. Conservarea poziţiei fruntaşe după runda a V-a a fost posibilă graţie succesului obţinut vineri, acasă, cu Dinamo Bucureşti. Un succes incontestabil, care are mai multe explicaţii.

În primul rând, aşa cum am anticipat, faptul că fioroşii “câini roşii” de altă dată au ajuns acum o trupă de căţeluşi speriaţi, dezorientaţi, care nu mai inspiră teamă, ci milă. Patronată de un om fără inspiraţie şi bani, Ionuţ Negoiţă, sfâşiată de conflictul cu suporterii, cu antrenorul Eugen Neagoe incapabil, din motive medicale, de a sta pe bancă, cu un lot modest, ciuntit, în plus, de absenţele unor piese de bază precum Nistor, Filip, Mrzjlak ori Brito, Dinamo a fost o pradă uşoară vineri. Lenţi, previzibili, lipsiţi de prospeţime şi idei de joc, oaspeţii au fost puşi la colţ, în special în primul act, de o grupare care a excelat la capitolul determinare, al doilea element decisiv în economia partidei. În afară de discursul antrenorului Mihai Teja şi a tacticii acestuia, presingul avansat pe care a mizat fiind inspirat, tăvălugul moldav a avut alte două cauze: foamea uriaşă de joc a lui Andrei Cristea, care, după ce a primit prea puţine minute în primele runde, a tras efectiv echipa după el şi adrenalina injectată din tribunele unui “Emil Alexandrescu” repopulat brusc după plecarea fostului antrenor, Flavius Stoican, circa 7000 (!) de oameni fiind prezenţi în Copou. Şi chiar dacă statistica primei reprize sugerează un meci oarecum echilibrat (8-5 la şuturi, 2-3 la încercări cadrate, 5-2 la cornere), cu oaspeţii câştigând la un capitol important, rezultatul pauzei a fost just. Asta pentru că Iaşul a presat mai mereu, a mai avut alte câteva ocazii mari (la una, bara l-a salvat pe Straton), semnate de Cristea, care a excelat la capitolul pase. Cu 2-0 la pauză, Poli parcă s-a gândit în actul secund mai mult la meciul cu FCSB, de duminică. Gazdele s-au mulţumit să ţină frâiele jocului, dându-le dinamoviştilor posibilitatea de a echilibra statistica (3-4 la şuturi, 1-1 la încercări cadrate, 3-2 la cornere), nu şi de a pune, cu adevărat, vreun moment în pericol soarta meciului.

Astfel, dacă în prima repriză, în ciuda faptului că aripile Haţiegan şi Horşia au confirmat des de ce Teja mai cere jucători under 21, iar interii Passaglia şi Loshaj au avut destule ezitări, ofensiva, alimentată cu presiune suficientă de pistonul Breeveld şi vârful Cristea, a ieşit în evidenţă, în repriza a doua Poli a demonstrat de ce are de departe cea mai bună apărare din Liga I. Organizarea defensivă foarte bună concepută de Teja, care astupă până şi faptul că Gallego confirmă că nu merită să fie titular, forma etalată de un portar mediu, Rusu, transformat de antrenorul său, Benone Dohot, într-un jucător care nu a încasat gol de 427 de minute (!), au făcut ca încercările atacului dinamovist, e drept, anemic, să nu dea nicio emoţie fanilor. Poli a învins astfel lejer un adversar din care a rămas doar numele şi poate profita de faptul că şi viitoarea echipă cu care se va confrunta, FCSB, are necazuri multiple, comparabile poate cu cele ale lui Dinamo.

Pentru această, până duminică trebuie temperată eventuala euforie ce se poate cuibări în vestiar, nu trebuie uitat că facilul succes de vineri s-a datorat şi evoluţiei extrem de palide a adversarului şi că în jocul Politehnicii există, în continuare, diverse disfuncţionalităţi, gafe individuale ori momente de cădere, fapt ce necesită corecturi.

Poli-catalog

Rusu (6) – şi-a făcut treaba.

Gallego (5,5) – continuă să fie veriga slabă a defensivei.

Frăsinescu (6) – a dominat spaţiul aerian.

Diallo (6) – atent.

Radu (6) – fără probleme.

Breeveld (7) – a înscris primul gol, a închis bine culoarele.

Haţiegan (5,5) – exceptând pasa de la golul doi, nimic notabil.

Passaglia (5,5) – sub aşteptări.

Loshaj (6) – prim act modest, a crescut în actul doi.

Horşia (6,5) – fond general nu grozav, are meritul de a fi înscris golul doi.

Cristea (7) – o bară, un şut la o palmă de gol, multe pase excelente, între care una decisivă, una care a iniţiat golul doi şi alta care l-a lăsat singur cu portarul pe Platini.

Platini (5) – şi-a bătut joc de ocazia din minutul 51, a pierdut multe mingi, a părut sufocat în multe faze.

Devesa (5) – nimic notabil la debut.

Bălan (5) – a coborât inutil în multe rânduri, nu a adus nimic.

foto: Adrian CUBA / / Agerpres