Pas spre civilizație. Cea mai mare investiţie publică din istoria Iaşului: detalii surpriză

Investiţia în reţeaua de furnizare a apei şi în cea a apei uzate a ajuns acum la 240 de milioane de euro. Iar suma continuă să crească, spune Mihail Doruş, directorul tehnic al Apavital. Cu cinci ani în urmă, la finalul primului exerciţiu financiar al României în UE, prima fază a investiţiei se ridica la 130 de milioane de euro, primiţi în cadrul Programului Operaţional Sectorial pentru Infrastructura de Mediu. Banii au contribuit la extinderea reţelei de conducte mai ales în comunele din jurul municipiului reşedinţă. Practic, din nouă euro investiţi, doar unul a ajuns mai departe, în judeţ.

Judeţul, împărţit în 27 de zone

Acum, politica Apavital e alta. Un Master Plan aidoma celui de la Drumuri Judeţene, dar mai ramificat, a împărţit judeţul în 27 de aglomerări urbane în care se vor face investiţii. Cea mai mare este, evident, Aglomerarea Iaşi, care include municipiul-reşedinţă şi localităţile Bârnova, Cercu, Păun, Todirel, Vişan, Pietrăria, Ciurea, Hlincea, Lunca Cetăţuii, Piciorul Lupului, Dumbrava, Dancu, Miroslava, Balciu, Valea Adâncă, Horpaz, Rediu, Breazu, Tomeşti, Chicerea, Goruni, Osoi şi Valea Lupului. Toate celelalte oraşe din judeţ formează aglomerări, dar tot o aglomerare este, de exemplu, Dobrovăţ, o comună mai mică dar care nu face „echipă“ cu nicio altă localitate, din cauza izolării ei.

Suma necesară creşterii gradului de conectare la serviciile de alimentare cu apă, pentru canalizare şi epurare în următorii 30 de ani depăşeşte cu mult un miliard de euro: 500 de milioane pentru aducţiuni, tratare şi reţele de alimentare cu apă şi 700 de milioane pentru canalizare şi epurare. Mihail Doruş şi-ar mai dori încă o jumătate de miliard, dar mărimea „plăpumii“ oferite de europeni este deja stabilită.

Pentru un proiect de o asemenea anvergură, banii vin dintr-un program special, care ar putea să finanţeze, de exemplu, noul terminal al Aeroportului – estimat la peste 100 de milioane de euro. Programul Operaţional Infrastructură Mare (POIM) este sursa fondurilor, printre altele, atât pentru transport (la Aeroport, de exemplu, în cazul Iaşului), cât şi pentru protecţia mediului. Sunt 8 Axe, iar investiţiile pentru sectorul de apă, respectiv apă uzată reprezintă o „jumătate“ de Axă, celălalt obiectiv fiind reducerea numărului depozitelor neconforme şi creşterea gradului de pregătire pentru reciclare a deşeurilor în România. Vă sună cunoscut? Sistemul Integrat de Management al Deşeurilor – aflat în fază finală de realizare – a închis, în Iaşi, toate gropile de gunoi.

POIM nu rezolvă însă toate marile dorinţe ale ieşenilor. Chiar dacă beneficiază de o alocare financiară totală de 12 miliarde de euro, pentru toată ţara, autostrada (aprox. 5 mld. euro) nu intră aici, după cum şi Spitalul Regional de Urgenţă (340 mil. euro) este finanţat de Banca Europeană de Investiţii. Dar să revenim la apa noastră cea de toate zilele.

Epoca de „glorie“ a WC-ului din fundul curţii pare a apune cu încetinitorul

La sfârşitul anului în curs, toate localităţile cu mai mult de 2.000 de locuitori trebuie să beneficieze de alimentare cu apă şi să aibă staţii de epurare. Cei din Holboca şi Tomeşti au avut noroc. „Doar cei care ne-au dat în scris că nu vor apă au rămas nebranşaţi la reţea“, îşi aminteşte directorul tehnic al Apavital.

Pare de necrezut, dar există o explicaţie pentru un asemenea refuz: cei care locuiesc în case vechi, care nu au baie, spun că nu au nevoie de canalizare. Soluţia în acest caz rămâne WC-ul din fundul curţii. Deloc de mirare, există şi categoria celor mai săraci dintre locuitorii din mediul rural. „Am fost întrebaţi cât costă funcţionarea canalizării şi, când au auzit că e 3 lei metrul cub, au spus că e foarte scump“, povesteşte Mihail Doruş. El a adăugat că, după ce reţelele sunt construite, vine noua generaţie după un timp, se ridică noi case şi o conectare ulterioară va costa mai scump.

Dacă există reticenţă faţă de canalizare, reţeaua de apă are cel mai mare succes – fie şi numai pentru o cişmea instalată în curte.

Norocul Iaşului

Dincolo de aprecierea rezultatelor, anvergura proiectului reprezintă şi o frână birocratică în punerea lui în practică. Este acelaşi tip de prelungire a perioadei de realizare pe care o vedem la Axa 1 strategică Iaşi – Suceava, la reabilitarea Spitalului de Copii, de exemplu, proiecte care au primit, de asemenea, finanţarea prin contract, dar care au de parcurs o sumedenie de paşi până la semnarea contractului de execuţie.

Cei de la Apavital sunt convinşi că faza legării tuturor localităţilor cu mai mult de 2.000 de locuitori la reţelele de apă va fi prelungită dincolo de anul 2020. Pentru moment, sunt 15 contracte care urmează să fie atribuite. Cel mai mare vizează extinderea sistemului de apă şi canalizare în partea de sud a Zonei Metropolitane a municipiului Iaşi (300 mil. lei), cel mai mic proiect, de zece ori mai ieftin, fiind lucrările similare pe axa Voineşti – Gârbeşti.

La finalul programului de investiţii, Apavital estimează că numărul celor care vor beneficia de aducţiunile de apă potabilă va creşte cu 50 la sută, de la 452.000 la 711.000 de locuitori. Cât priveşte canalizarea, creşterea va fi de la 315.000 la 543.000 de utilizatori. Toate acestea presupun sute de mii de metri de conducte de apă, zeci de staţii de pompare, de rezervoare etc.

Rămâne însă o întrebare după această extindere susţinută: va avea Apavital suficientă resursă de apă pentru un consum în creştere? Directorul tehnic al societăţii nu are nicio îndoială: „Suntem binecuvântaţi, ca să spun aşa. Iaşul are două surse de captare – Prutul şi Timişeştiul, capacităţi de tratare am modernizat şi avem, şi nu se pune problema ca în alte zone din lume unde se discută de raţionalizarea consumului de apă“.