Poate ajuta China la gestionarea situaţiei din Orientul Mijlociu? Americanii ar putea face o alianţă neaşteptată

Vizita domnului Wang făcea inițial parte dintr-un proces diplomatic care pregătea terenul pentru o vizită a președintelui Xi Jinping la summitul economic Asia-Pacific din luna viitoare de la San Francisco. Dar, așa cum a subliniat domnul Blinken în discursul său din fața Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite marți, America vrea ajutor de la China pentru a preveni o război mai larg în Orientul Mijlociu.

Nu este o idee complet nebunească. China importă o cantitate semnificativă de petrol din Orientul Mijlociu, iar întreruperile în aprovizionare și creșterile de prețuri nu ar ajuta o economie chineză care luptă cu prăbușirea pieței sale imobiliare și o posibilă criză financiară. Dacă China dorește să joace un rol major, este bine pregătită să o facă. Datorită planificatei predări de comandă între a 44-a și a 45-a forță de escortă navală a Marinei Populare de Eliberare din China, ambele forțe sunt active în Golful Persic, ceea ce face ca Beijing să fie temporar prezența navală principală în această zonă strategică.

Pe hârtie, echipele Biden și Xi par să dorească aproape același lucru în Orientul Mijlociu. Reprezentantul chinez Zhai Jun vizitează Orientul Mijlociu, conform rapoartelor mass-media de stat chineze, pentru a promova dialogul, a obține un armistițiu și a restabili pacea, precum și pentru a promova o soluție cu două state. Acest lucru sună foarte asemănător cu ceea ce spune domnul Blinken.

Inițiativa de a se adresa Chinei pentru ajutor în Orientul Mijlociu survine în contextul altor semne de încălzire a relațiilor sino-americane. De la întâlnirea domnilor Sullivan și Wang din primăvara trecută de la Viena, secretarii de stat, de trezorerie și al comerțului americani, precum și trimisul special pentru climă John Kerry, au vizitat Beijing-ul. Domnii Sullivan și Wang s-au întâlnit din nou în Malta luna trecută. Însuși domnul Xi a trimis un mesaj prietenos citit la cina din 24 octombrie de la New York a Comitetului Național pentru Relații SUA-China. El a afirmat că relația SUA-China este crucială pentru lume și a exprimat disponibilitatea Chinei de a coopera cu SUA în fața provocărilor globale.

Abordarea Chinei pentru ajutor în Orientul Mijlociu ar reprezenta o schimbare față de politica externă inițială a administrației Biden. Obiectivul său inițial era să "izoleze" Rusia și să pacifice Iranul pentru a concentra resursele economice, diplomatice și militare ale Americii asupra unei amenințări mai mari, și anume ascensiunea Chinei. Potențial, noua politică ar putea fi exact opusul: o încercare de a "izola" China pentru a se concentra mai eficient asupra Rusiei și Iranului.

Din perspectiva unei administrații derutate care încearcă frenetic să răspundă unei serii de evenimente neașteptate, există multe de spus despre colaborarea cu Beijing. China, deși o posibilă adversară mai formidabilă decât Rusia sau Iranul, are interese comune cu SUA pe care cele două țări mai radicale adversare le lipsesc. Atât China, cât și America apreciază stabilitatea economică globală și liniștea în Orientul Mijlociu. Ambele țări beneficiază de un mediu deschis comerțului și investițiilor.

Experiențele echipei Biden cu o

 lume aflată în haos și îngrijorările echipei Xi cu privire la problemele economice ale Chinei concentrează, probabil, atenția atât la Washington, cât și la Beijing asupra opțiunilor pentru cel puțin o perioadă de detente.

Ne dorim să sperăm la ce este mai bun, dar așa cum a învățat administrația Biden, "izolarea" adversarilor este mai dificilă decât pare. China nu dorește ca Orientul Mijlociu să fie cuprins de un război regional care să provoace o criză energetică globală, dar dorește să reducă puterea americană în regiune. Președintele Obama s-a întors către Rusia pentru a-l scoate din situația sa jenantă după ce a ignorat propria sa "linie roșie" împotriva folosirii de către Siria a armelor chimice în războiul civil. Rusia a "cooperat" în mod corespunzător, colectând cel puțin o parte din stocul de arme chimice al Siriei, dar prețul plătit de puterea și prestigiul american a fost mult mai mare decât a înțeles domnul Obama. Până în ziua de azi, poziția pe care Rusia a obținut-o în Siria prin "ajutorul" acordat lui Obama este un factor major în destabilizarea regiunii și în creșterea pericolului pentru aliații americani.

Administrația Biden a urmat o politică anti-China în mare parte eficientă. A promovat alinieri între aliații regionali ai SUA, a impus restricții severe asupra accesului Chinei la tehnologii de vârf și a presat aliații europeni să-și întărească poziția față de Beijing.

Aceste mișcări, se pare, nu au inspirat liderii Chinei cu multă afecțiune față de președintele Biden sau cu dorința de a-l sprijini în realegere. Și opoziția față de sistemul mondial bazat pe SUA se află adânc în ADN-ul Partidului Comunist Chinez. Se pare că domnul Xi este influențat de cele mai dure și totalitare elemente ale partidului.

Salvarea domnului Biden dintr-o situație dificilă în Orientul Mijlociu poate să nu fie printre prioritățile domnului Xi. Mai probabil, China speră că o America slăbită, confruntându-se cu o serie de amenințări internaționale, sfâșiată de polarizare și dezacorduri interne, și se îndreptând către o alegeri controversate, își pierde capacitatea de a gestiona crizele internaționale.

Având în vedere cât de mare preț a fost dispusă să plătească echipa Biden în încercarea de a "izola" Rusia și Iranul și cât de lentă a fost Washingtonul în a înțelege natura adversă a acestor relații, chinezii ar putea fi tentați să se joace cu administrația așa cum au făcut-o Vladimir Putin și Iranul, obținând mai multe concesii pentru o înțelegere care nu se materializează niciodată.

Există un singur lucru de care putem fi siguri. Cu cât echipa Biden arată mai disperată, cu atât "ajutorul" Chinei va fi mai costisitor. (Walter Russel mead – traducere din Walt Street Journal)