Postolache: Cel mai mare rău care se întâmplă în Consiliul Local este partea imobiliară

Interviu cu Andrei Postolache, proaspăt membru al USR, candidat la Primăria Municipiului Iași în 2016, fondatorul partidului Pentru Iași, a cărui dizolvare a fost anunțată săptămâna trecută.

– O parte dintre frustrările împotriva impotenței liberalilor de a propune soluții electorale viabile pe plan local s-a revărsat cumva și împotriva ta. Ai resimțit lucrul acesta? Fiindcă 13% a fost un procent mare de dus în spinare după alegeri.

Nu știu cât am resimțit ca fiind ca un surplus din ce era adresat liberalilor, dar e clar că un anumit procent din oameni, din electorat, din susținători, doresc o acțiune foarte, foarte fermă și foarte, foarte războinică. Nu zic că e foarte bine, nu zic că e rău, sunt momente și momente și trebuie interpretate individual. Iar unii oamenii dintre cei care vor sânge – nu știu dacă e cea mai bună exprimare – îmi reproșează că nu sunt destul de dur, de agresiv, de bătăios. Nu știu dacă e majoritar, cel puțin nu în rândul oamenilor cu care interacționez eu, dar acel tip de oameni există, l-am simțit de la început, când au fost doar câteva voci. Mă gândesc mult la acest lucru, care e calea corectă, când e bine să fii contra doar ca să fii opoziție, când e bine să susții un proiect pentru că merită susținut; sunt lucruri pe care nu le iau ușor și încerc să le analizez pe cât de mult posibil. Dar așa, ca primă reacție, da, simt lucrul ăsta: sunt oameni care vin și spun că trebuie să fim mai bătăioși.

– Și au dreptate sau nu? Cum vezi opoziția, „să te iei cu ei de gât” sau să votezi proiectele în interesul tuturor?

La nivel de Consiliu Local, la Primărie, vorbești de multe ori de niște chestii mai pragmatice, mai concrete, decât în Parlament. Și atunci, eu nu prea cred că ar trebui să votez împotriva realizării unei canalizări sau cumpărării unui autobuz din motive politice, dacă eu consider că sunt lucruri bune. La noi sunt mai puține aceste chestiuni de politică, poate când vorbim de bugete, de execuția bugetară, de câți bani sunt la investiții, când vorbim de priorități, de investiții majore sau de PUG-uri până la un punct. Eu cred că la nivel de administrație locală multe lucruri sunt concrete și nu m-aș simți confortabil să votez împotriva unui proiect care e bun pentru oraș doar pentru că l-a propus cineva care nu-mi place. Pe de altă parte, uneori trebuie să faci și opoziție că altfel nu ai democrație, simt că sunt singuri și că pot să facă ce vor; și ce vor ei să facă nu e bine.

– Au fost și oameni care au privit abandonarea proiectului Pentru Iași, care era vizibil demult că nu mai avea activitate, ca pe un fel de capitulare. Tu cum o vezi?

Nu a fost niciodată un soi de capitulare, la modul că ne-am fi întâlnit și am fi zis că nu mai avem chef, că nu mai putem. A fost ceva care pur și simplu s-a întâmplat, pentru că cei care s-au implicat în Pentru Iași atunci au fost oameni care nu voiau să facă politică, aveau joburi fulltime sau chiar mai mult decât atât, și care și-au rupt din timpul lor și au zis – hai să facem ceva. Ok, am făcut ceva, a ieșit ce a ieșit, și apoi oamenii s-au întors la viața lor, nu am avut politicieni în grupul nostru. Cu toată bunăvoința, noi ne-am mai întâlnit, am mai încercat, dar nu mai ai efectiv resursele fizice să te aduni să faci ceea ce înseamnă activitate de partid politic – să mergi pe străzi, să faci adunări, să mergi prin cartiere, să împarți pliante, să faci toate lucrurile acestea. Nu a fost o capitulare voită sau dorită, a fost o inițiativă care nu știam unde va duce, am obținut niște lucruri, am construit ceva, am fost primii care am încercat să facem asta în Iași. Mulți dintre cei care au fost la început – nu știu câți, că nu am făcut o statistică – s-au dus deja la USR, alții știu că s-au implicat în România 100, acum poate au venit și mai mulți la USR. Deci cumva lucrurile nu se pierd, energiile acelea sper să continue.

– Nu te-ai simțit părăsit de cei cu care ai început proiectul? Destul de mulți au aderat la USR înaintea ta.

Noi chiar le-am zis, am comunicat intern acum vreo șase, nouă luni, că este evident că nu reușim să fim stilul acela de partid care are ședințe săptămânale, apoi să ne punem vestele să umblăm prin oraș. Le-am zis: „dacă vreți să vă implicați activ, să faceți activism politic, mergeți unde vreți, rămânem prieteni și pentru același lucru lucrăm cu toții. Mergeți la USR sau unde vreți și implicați-vă”.

– Deci putem spune că știai sau știați că Pentru Iași o să ajungă în punctul acesta de cel puțin un an.

Bănuiam, intuiam, vedeam direcția de acum un an. Nu știam exact unde va ajunge, dar parcă se vedea că se pierde din resurse, din energie. Nu știam că vom ajunge fix aici, nu știam dacă voi intra în USR.

– Și dacă reușeați să înființați partidul înainte de alegeri și erați acum patru consilieri?

Era altceva, eram patru oameni, colaboram, era o cu totul altă situație. Nici nu vreau să mă mai gândesc la asta.

– De ce USR și nu Mișcarea România Împreună? Am văzut multe interviuri în care ai vorbit foarte apreciativ despre Cioloș și demersul său.

Din mai multe motive. Cunosc destul de mulți oameni din USR, din Iași, dar nu numai; oameni care îmi plac, cu care mă înțeleg bine, cu care văd lucrurile similar. Și al doilea motiv este că USR-ul există, cu toate problemele lor, poți să îi critici la infinit, dar există și fac treabă. Deocamdată România 100, și nu spun ca o critică, că nu îmi datorează mie nimic Cioloș și nici altcineva, este un grup mic de oameni care s-au lansat pe Facebook și au făcut un ziar. USR-ul e concret, e real, e pe tranșee.

– Te gândești că ar putea să aibă și ei soarta pe care a avut-o Pentru Iași, să nu se concretizeze până la urmă proiectul?

Nu discut în termeni pragmatici, că mi-ar fi fost teamă să mă duc acolo, că nu s-ar fi concretizat. Pur și simplu pe oamenii aceștia îi cunosc, am mulți prieteni în USR, știu ce fac, știu că se chinuie, se implică, se agită, fac tot felul de lucruri și au dovedit asta în alegeri și cu toate problemele lor merg înainte. Simt că e ceva real, la care pot să ader.

Normal că există dezamăgiri, asta se întâmplă când pierzi alegerile

– Te-au numit „Nicușor Dan de Iași”, „candidatul anti-sistem”, „revelația Iașului”. Nu pun problema de presiune, că e limpede că a existat, dar a fost la un moment dat și o silă, o delăsare, ai simțit că e presiunea prea mare?

Silă și delăsare nu, dar fiindcă am făcut pentru prima dată lucrul acesta și am observat că da, spui niște lucruri, te gândești la ele, dar diferiți oameni se așteaptă de la tine să faci o mulțime de alte lucruri. Și e normal, e ok, așa funcționează sistemul. Ajungi cumva să mulțumești niște oameni pe care credeai că nu îi vei mulțumi, să dezamăgești niște oameni pe care credeai că nu îi vei dezamăgi. La început m-a afectat foarte mult asta și am ajuns la un moment în care pur și simplu am făcut ce am crezut eu că este cel mai bun lucru pe care pot să îl fac în momentul acela. Explic pe cât de bine pot ce am făcut și dacă voi dezamăgi niște oameni, asta e.

– Dar simți sentimentul acesta de dezamăgire al oamenilor, nu? Că el există. Există o dezamăgire la nivelul Iașului – s-au coagulat în spatele tău niște oameni, niște idealuri și pare că lucrurile s-au degradat încet-încet până când, iată, s-au stins de tot odată cu dizolvarea.

Păi da, există, că am pierdut alegerile. Din cauză că nu am avut partid, nici nu am avut un grup de consilieri, ci am fost unul singur. Asta se întâmplă când pierzi alegerile.

– Deci porneați cu gândul că aveați o șansă să câștigați?

Nu mai contează ce gânduri aveam noi sau cât de realiste erau. Vreau să zic că da, au câștigat ceilalți, și eu cred că am făcut aici tot ce am putut. Atât am putut.

Am multe regrete în viață, dar unul dintre ele sigur nu este că nu a câștigat PNL-ul Primăria; între Bodea și Chirica încă nu văd nicio diferență

– Ați avut un proiect local, că asta a fost caracteristica principală a partidului – unul care nu a vrut niciodată să plece pe plan național. Și ați avut șansa să exploatați un proiect care, iată, generează multă adeziune din partea comunității locale – cel cu autostrada. Avem două formațiuni civice care par să sugereze că localismul acesta funcționează.

Da, „Împreună pentru A8” și „Moldova vreau autostradă” fac o treabă foarte bună.

– Ai cumva impresia că nu l-ai exploatat îndeajuns, că abordarea în CL sau chiar ca partid, cât a funcționat, s-a concentrat pe unele teme mai populiste decât să meargă pe ceva concret? Ai vorbit mult de transparență, că vei încerca să transparentizezi lucrurile. Simți că ai reușit lucrul acesta? Că din exterior nu s-a văzut.

Eu personal da, transmițând și comunicând ce am făcut în CL. Am avut și niște Proiecte de Hotărâre de Consiliu Local la un moment dat, care implicau publicarea anumitor rapoarte de financiare pe site-ul Primăriei, dar care nu au ajuns nici măcar în plen, cum nu a ajuns niciun proiect în plen în actualul mandat decât cele ale executivului. Simt că nu am exploatat, ca să folosesc cuvântul acesta, foarte multe oportunități politice și poate asta este slăbiciunea mea, habar n-am. Am vrut să fac ce credeam că trebuie făcut, nu ce credeam că îmi aduce cea mai multă audiență și acesta poate e și un motiv pentru care uneori nu sunt atât de bătăios pe cât ar vrea alții: mi-e foarte greu să creez o ceartă care știu că ar da foarte bine dacă eu nu simt că e nevoie de cearta aia. Uneori e nevoie, alteori nu, nu știu ce să mai spun pe subiectul ăsta. Legat de asociațiile pentru autostrăzi, am urmărit foarte atent și subiectul, și asociațiile, aș fi venit la evenimentele lor publice, pot să fiu prin zonă, dar nu am încercat niciodată să mă alipesc de ele mai vizibil decât atât. Nu ar fi fost corect.

– Ți-ai schimbat părerea față de PNL după cei doi ani petrecuți în Consiliul Local? Că înainte de alegeri au fost cuvinte grele de ambele părți.

Am multe regrete în viață, cu toții avem, dar unul dintre ele sigur nu este că nu a câștigat PNL-ul Primăria; între Bodea și Chirica încă nu văd nicio diferență. Mi-am schimbat părerea că ar fi bine dacă am reuși cumva să colaborăm până în 2020, și vorbesc la modul general, că nu știu care va fi rolul meu personal în acea chestiune. Dacă vorbim realist să luăm guvernarea de la PSD, vorbim de o alianță – PNL, USR, România 100 și cine va mai fi pe acolo. Trebuie găsită o metodă de colaborare, dacă nu pre-electoral, măcar post-electoral, și atunci sper să fim cu toții capabili să facem lucrul ăsta. La nivel local, la nivel de regret nu am, absolut nimic, de niciun fel.

– Deci părerea față de PNL rămas aceeași ca înainte de alegeri.

Cel puțin față de candidatul lor și cu ce ar fi venit ei, da. Am cunoscuți dintre consilierii PNL, îi apreciez, îi admir, cred că sunt sinceri prin ceea ce fac, cred că vin și cu idei bune. Nu vreau să spun că PNL-ul este o organizație de oameni răi, Doamne ferește, sunt mulți oameni ok pe acolo. Dar nu la nivel macro.

– Încă nu s-au reformat cum le cereau oamenii după destrămarea USL?

Dimpotrivă. Nu știu cum să o zic, dar mi se pare că este foarte lipsit de substanță și foarte politicianist ce face PNL-ul în Iași. Poate asta ar trebui să facă. Poate asta fac ei și nu fac eu, nu știu. Mai găsesc un stâlp, mai fac un scandal pe stâlpul ăla, mai exagerează cu o chestie, nu votează proiecte că nu vor. Dar nu vreau să vorbesc prea mult de PNL că nu aș vrea să iasă un interviu din care să reiasă că iar am eu nu știu ce treabă cu PNL-ul. La noi ajunsese o glumă la un moment dat, cu toate insistențele făcute de cei care voiau să unifice dreapta, exista o obsesie și unii încă o au. Devenise deja un clișeu fraza asta. Nimeni nu știe însă ce înseamnă unificarea dreptei, nimeni nu știe la ce ajută, cum ajută.

– Și nimeni nu știe momentan ce dreaptă să unifice. Că nu poți să spui acum că USR-ul e de dreapta.

Sunt puțin mai de dreapta decât acum șase luni. Dar nu, nu aia era soluția; în niciun caz în 2016 soluția nu ar fi fost ca de dragul unui rău mare să facem tot felul de rele mici.

Nu mai poți avea încredere în sondaje

– În 2016, PSD-ul era la putere, dar nu părea că are același monopol și putere pe care simți că o are astăzi, doi ani mai târziu.

Da, așa este.

– În 2016 existau micile formațiuni, USB, Pentru Iași, Cluj, și părea cumva că împotriva răului mare vor lupta mai multe grupulețe mici care vor forma alianțe la nivel național. Cu timpul, se vede că nu prea au mai rămas partide de inițiativă locală, majoritatea au fost înghițite de USR, dar totuși mai există loc în electorat să mai apară formațiuni noi – România Împreună, Demosul, care se vrea puternic de stânga. Există efervescență și mai multă revoltă în țară, dar se pare că nucleul nu s-a schimbat, ba chiar centrul puterii s-a dus mai puternic spre alianța care conduce.

Da, în mod concret acum PSD, ALDE, ocazional minoritățile, câte unul de la PNL și PMP au puterea la toate nivelurile, mai puțin Președinția, și sunt foarte agresivi în felul în care o folosesc. Dar dacă ne uităm la alte partide politice, cred că s-au întâmplat foarte multe. Când am mai avut noi în România un partid parlamentar cum este USR-ul cu 7, 8, 9 sau cât are acum în sondaje, că nu mai poți avea încredere în ele, și mai are România Împreună 7-8 intenție de vot? Am avea un 12-15% din forțe complet noi politice, dintre care una e cvasi-teoretică, iar cealaltă există, e partid parlamentar. Nu mi se pare puțin lucru. Forțele astea locale care s-au dus în USR… e și bine, e și rău.

– Nu regreți cumva că s-a întâmplat asta? Că până la urmă se pierde din efervescența asta locală. Și în cazul Pentru Iași, dar mai ales pentru USB, să spunem, care au fost vizibili, se luptau cu Primăria pe proiecte de infrastructură, urbanism etc., și acum pare că s-au separat în USR-uri mici, pe sectoare, care nu mai au aceeași voce.

Eu încă cred în toate lucrurile alea și, da, nouă ne lipsește în România această idee de interes local și regional, care e prost reprezentată în partidele noastre. USR-ul de exemplu are niște avantaje în direcția asta. Candidații la Parlament în fiecare județ sunt aleși de membrii din județul respectiv, nu sunt puși de la București. Deci ar fi acolo niște premise, chiar în statutul lor, în forma de organizare, care să dea o mai mare importanță unui subiect cum este Autostrada A8. Să fie prezentat mai bine de cei care vin din zona respectivă. Dar trebuie să așteptăm să vedem următoarele alegeri, deocamdată sunt numere prea mici, cel puțin la nivelul Parlamentului, ca să conteze cu adevărat.

Nu poți să îl învinuiești pe om că nu l-ai convins tu să iasă la vot

– Crezi în educația votului? Care să înceapă la școală și să fie ulterior o conștientizare a importanței votului și o responsabilizare în acest sens?

Da, sigur, cam orice discuție din lumea asta porți, poți să ajungi la concluzia reală, de altfel, că educația este soluția. Și este adevărat. Pe de altă parte, educația este o chestie care funcționează în zeci de ani, pe generații, și trebuie să o faci, nu poți altfel. Dar cred că este nevoie de soluții mai rapide. Bun, vorbim de educația votului, de educație civică, e minunat că le facem, trebuie făcute, dar într-un an avem alegeri și nu se va schimba nimic prin educație până atunci.

– Atunci ce facem, introducem obligativitatea votului, ar fi o soluție?

Nu știu, m-am gândit la asta, dar nu știu cum văd eu principial lucrul ăsta. Sunt deja câteva țări care fac asta, nu multe, dar eu nu aș merge către obligativitatea votului. Cred că e ca în economia de piață – dacă eu fac o tarabă și vând niște covrigi, trebuie să aduc clienți la covrigii ăia. Sunt un partid care vinde soluții pentru țara asta, trebuie să generez interesul oamenilor.

– Și în ce măsură crezi că absenteismul se datorează unei opțiuni a oamenilor – „aleg să lipsesc că nu am cu cine vota” versus „nu îmi pasă, nu mă duc la vot”?

Cred că o bună parte din absenteism a fost cauzat de restricții, cum că trebuie să ai buletin din zona respectivă. În Iași și în special în centrele universitare sunt foarte mulți oameni care nu au buletin și nici măcar viză de flotant, dar sunt stabiliți acolo, și atunci nu poți să votezi în orașul ăla. A fost cauzat și de campania electorală care a avut stilul ăla foarte mut, conform noilor reguli, aproape că nici nu știa lumea că e campanie electorală. Și o parte s-o fi datorat și lipsei de atractivitate a ofertelor. Eu cred că în principal trebuie să ne asumăm noi vina, cei care am candidat sau care vor candida. Să nu dăm vina pe tot felul de alte chestii, cum că nu a venit lumea la vot; „ce deștepți și frumoși suntem noi, dar nu a venit lumea la vot”.

– Păi sunt foarte mulți, inclusiv din USR, care îi arată cu degetul pe cei care nu au votat și spun că suntem aici din cauza lor, că nu au ales să își exercite dreptul.

Chiar nu suntem din cauza lor, ci dintr-o mulțime de alte lucruri. Nu vorbim filosofic, dar nu poți să îl învinuiești pe om că nu l-ai convins tu să iasă la vot. Sau poți, dar nu știu la ce te ajută. Eu acum mă refer la politicieni sau la cineva care se vrea politician. Ca cetățean poți să ai tot felul de păreri, dar eu dacă sunt politican cred că este datoria mea să ajung la oameni și să îi conving într-un fel sau altul să iasă din case. Dacă nu am reușit, atunci e problema mea în primul rând. Sigur că mai sunt și tot felul de alte probleme pe lângă asta.

Iașul a demonstrat deja că și-a cam ieșit din amorțire

– Ce îi lipsește societății civile din Iași pentru a coagula și a sprijini un proiect politic serios?

Societatea civilă să sprijine un proiect politic? Păi să îți spun ce ne-a lipsit nouă: timp și bani. Dacă ar fi fost mama milionară și nu ar fi trebuit să muncesc ca să trăiesc poate aș fi făcut 100% politică. Însă mama nu s-a ocupat să îmi lase moștenire și trebuie să muncesc, la fel cum trebuie să o facă și alții din jurul meu, și nu putem să ne implicăm în politică fulltime. Știu că sună mercantil, dar ăsta e adevărul: trebuie să ai un serviciu, o muncă, o activitate din care să trăiești și atunci trebuie să faci politica pe lângă. Și politică pe lângă… cât poți să faci? Deci ai nevoie de resurse, apoi de lideri care, odată cu acele resurse, să atragă mai mulți oameni. Eu cred că dacă ai niște oameni care să dea un exemplu și resursele care să îi susțină rezolvi multe probleme. Nu cred că e ceva greșit în Iași, care să nu funcționeze. Cred că avem tot ce ne trebuie și am demonstrat asta în 2016 – am fost printre primii care am făcut asta. Și acum suntem printre cele mai puternice filiale ale USR-ului din țară. Iașul a demonstrat deja că și-a cam ieșit din amorțire. Avem cele două asociații de care vorbeam, care se ocupă de autostradă, avem Asociația Civica în Iași care este una dintre cele mai mișto din țară; apolitică, dar de implicare civică. Și fac lucrurile foarte bine, le fac cu cap și sunt un model pentru alte asociații de genul ăsta de prin România. La implicare din asta complet nepolitică avem Fundația Comunitară Iași și multe alte ONG-uri care fac o treabă foarte mișto pe zona aia. Pe zona ecologică iar avem niște asociații foarte bune. Deci eu cred că în Iași se întâmplă foarte multe lucruri.

– Doar că nu se concretizează un element politic nou.

Mai avem până ce câștigăm alegerile, dar eu cred că lucrurile merg în aceeași direcție. Am avut o încercare, nu a ieșit, oamenii au învățat niște lucruri, eu mă duc în USR, alții sunt deja acolo, alții s-au dus la România 100, alții vor face alte chestii, energiile astea nu se pierd. Era frumos să ne iasă din prima, nu ne-a ieșit, mergem înainte.

– Crezi că filiala USR din Iași va fi suficient de puternică pentru a putea propune un candidat la Primărie?

E obligată să facă asta, spun eu, recent membru USR de două zile și fără nicio funcție de conducere. Dar cred că ești obligat să vii cu un candidat la primărie, nu ai cum să nu faci asta, altfel cumva abdici la competiția respectivă.

– Și la cum arată climatul din Palatul Roznovanu, cum se preconizează lucrurile pentru 2020? Avem un primar care nu mai e afiliat politic și care își caută partid, avem un PNL care nici până acum nu și-a concretizat un lider.

Ei, cum nu? Este evident Marius Bodea.

– Dar nu putem să spunem că în ultimii doi ani de zile a reușit să câștige prea multă simpatie la nivel local.

Va fi greu, într-adevăr, pentru că Mihai Chirica nu e un primar dezastruos. Nu vreau să fiu înțeles greșit, dar nu e Nichita, la care te uitai și îți spuneai că așa ceva nu se mai poate. Chirica e bun pe imagine, comunică frumos, e și într-un climat pozitiv în care, de bine de rău, economia țării crește, orașul Iași crește, se întâmplă multe pe aici, nu neapărat datorită administrației. Face niște lucruri, le comunică foarte bine în imagine, se prezintă foarte frumos, umblă cu fotograful după el peste tot. A profitat de tot ce s-a întâmplat în jurul său, de ieșirea din PSD ca să pară rebel, când au fost protestele s-a folosit și de ele, s-a scuipat cu Dragnea, s-a și înjurat cu Dragnea. Deci eu cred că va fi foarte greu, poate chiar mai greu decât data trecută să îl bați pe Chirica.

– Bine, dar el nu va candida independent la Primărie, asta e limpede.

Nu, dar un ALDE, un partidul lui Ponta, ceva își va găsi el pe acolo.

– Deci îl vezi pe Chirica să aibă șanse mai mari decât un candidat propus de PSD?

În momentul de față cred că ar fi tot pe acolo, la egalitate. Ceea ce, într-un anumit sens al cuvântului, este și o oportunitate. Dar asta înseamnă că USR-ul și PNL-ul trebuie să își joace foarte bine cărțile. Vom reuși noi, USR și PNL, să facem ceva împreună? În momentul ăsta este foarte greu de zis, nu știu. Privind din punctul de vedere al cifrelor ar fi bine, nu? Să fie un candidat unic.

– Mai ales că vorbim de alegeri într-un singur tur, ce vorbim mai departe, de europarlamentare, parlamentare, e complet altă discuție.

Da, așa este. Aici ar fi bine să avem un singur candidat dacă vorbim concret, pragmatic.

– Care să nu fie Marius Bodea?

Părerea mea personală, dar eu nu voi lua decizia asta în USR. Am spus că eu mă duc acolo, nu vreau să iau funcție de conducere, dar nu cred că există încrederea construită la acest nivel, nicăieri în țară, pentru un astfel de demers. Nu știu, chiar nu știu dacă s-ar putea.

O să vrea PSD-ul să îi blocheze anumite proiecte primarului ca să îi arate că poate

– Unde crezi că s-ar putea dezvolta Iașul mai mult, dar nu a făcut-o încă, după cei doi ani petrecuți în Consiliul Local? Unde erau portițe de dezvoltare care nu s-au materializat din diverse interese, politice, nepolitice, din lipsă de viziune?

Nu mai spun de IT și toată industria din jurul său că aici există și se dezvoltă binișor. Sigur că s-ar putea și mai bine, dar turismul mi se pare că are un potențial mai mare decât aș fi crezut chiar și eu în Iași. Pentru că inițial m-am gândit că sigur vom avea niște turism în Iași, dar nu avem munte, nu avem mare, obiective majore. Dar văd că sunt lucruri foarte interesante pe turism, crește și cred că ar fi mai mult de speculat și creat aici – Iașul ca un hub în care vii cu avionul și faci tururi, te duci în Chișinău, la vinăriile din Moldova sau la mănăstiri. Cred că pe turism e o oportunitate nefructificată. Da, s-a făcut și la Primărie o strategie de turism, dar acum să vedem dacă se întâmplă ceva. După aceea avem partea industrială, chiar și așa, în lipsa unei autostrăzi. Cred că se putea specula mai bine, cred că puteau fi mai multe fabrici în Iași.

– A fost vreo oportunitate concretă de care știi să fi fost oprită?

Nu, dar nici nu s-a făcut mare lucru. Se vorbește de patru ani de un parc industrial la Fortus, se vorbește de multe lucruri. A făcut Miroslava câte ceva, e foarte bine că a făcut, fiindcă pentru mine nu există concurența asta. Unii se supără că face Miroslava anumite lucruri pe care nu le-a făcut Iașul, pentru mine sunt supărări oarecum artificiale. Nici nu vrei neapărat fabricile pe teritoriul municipiului, să fim serioși. Unde să aduci fabricile?

– Au fost fricțiuni între Iași și Miroslava inclusiv pe tema Spitalului Regional de Urgențe. E reală acesta încrâncenare sau e doar o chestie de imagine?

E foarte reală în mintea multora, în special a celor cu putere de decizie. Dar din punctul meu de vedere cred că nu ar trebui să avem ambiția asta că Iașul face parc industrial sau că Miroslava face parc industrial. Cred că ar trebui să fie oriunde, numai să lucrăm împreună ca să maximizăm potențialul Iașului în sensul larg al cuvântului – zona metropolitană plus județul.

– E și destul de greu să faci ceva de genul acesta când Consiliul Județean și Primăria sunt la cuțite, la modul distructiv.

Era să nu le dea teren celor de la BMT Aerospace că nu voia Maricel Popa să îi iasă nu știu ce lui Mihai Chirica. Efectiv să fie o victorie goală – îți arăt eu că pot să le zic ăstora să nu îți voteze proiectul, de parcă ar fi al lui.

– Cum merg lucrurile în Consiliul Local de când a fost ruptura asta între Mihai Chirica și Maricel Popa?

În primele două, trei luni nu s-a schimbat nimic. Consilierii PSD votau tot, erau toți pro-Chirica. Acum au început să se schimbe. Și-a dat demisia domnul Istrate, domnul Boișteanu voia să își dea demisia, dar s-a răzgândit. Au apărut vreo doi-trei care îl atacă pe Chirica. Înlocuitorul domnului Istrate clar că îl atacă, acum au mai început și alții, deci sunt fisuri. Ceea ce dintr-un anumit punct de vedere e bine, mai speculăm și noi, opoziția, câte ceva, mai ales deciziile de patrimoniu unde e nevoie de o majoritate de două-treimi și avem un cuvânt de spus. Dar uite că începe să se vadă și partea distructivă de care mă temeam. O să vrea PSD-ul să îi blocheze anumite proiecte primarului ca să îi arate că poate. Și s-ar putea ca proiectele alea să fie importante pentru Iași.

– Dacă tot am ajuns la proiecte, dă-mi un exemplu de un proiect unde știi că votul tău a făcut diferența, a contat mult și știi că ai schimbat ceva în bine cu asta.

Votul meu e greu să facă diferența, că au majoritate. Dar a făcut-o chiar la Spitalul Regional – era modificare de patrimoniu, era nevoie de două-treimi din voturi, am venit la ședință neștiind că votul meu va face diferența, fiindcă lipsea un consilier de la PSD care era în concediu. Și am avut acele două discuții despre teren – unde să îl ducem, unde să îl facem. Nu am fost de acord atunci cu poziția liberalilor pentru că doreau practic să nu dăm Ministerului Sănătății nicio opțiune, pe o ipoteză nedovedită, nedemonstrată, că se va duce comuna Miroslava să ofere o variantă și, cumva, Ministerul Sănătății o va accepta, deși toate actele de până atunci nu spuneau că zona aceea era în cărți. Atunci am făcut diferența, că dacă nu votam eu, nu putea da terenul la Ministerul Sănătății și acum, mi-e și frică să zic, batem în lemn, dar parcă se mișcă ceva cu spitalul acela. Poate nu se mișca dacă nu votam așa. La prima mea ședință, primăria voia să cumpere Casa Racoviță din Copou și am fost contra. Nu s-a cumpărat, era și PNL contra și era nevoie tot două-treimi. Au fost și atunci tot felul de discuții, poate nu amenințări, dar discuții de genul „trebuie să luăm patrimoniul că o să ajungă crâșmă, vine un privat îl ia, cine știe ce o să îi facă, îl lasă să se distrugă, o să fie acolo bordel”, dar nu s-a întâmplat nimic. A rămas în continuare Institutul Francez și totul merge bine. Nu trebuia să dăm noi 7 milioane să avem patrimoniul acela. Dar cel mai important a fost votul pentru Spitalul de Urgență.

– Și a fost un proiect care a trecut dincolo de orice dorință a ta ca el să treacă și nu ai avut ce să faci, unul care să spui că e sigur că va face și rău orașului, că nu este productiv?

Sunt investiții imobiliare cu care nu am fost de acord. Investiții care cred că o să fie construite prost și o să deterioreze calitatea vieții oamenilor din jur, acolo unde vor apărea blocurile acelea. Cam ăsta este, cred, cel mai mare rău care se întâmplă acum în Consiliul Local, partea imobiliară. E bine că se construiește în Iași, chiar se construiește foarte mult, o bună parte din ce se construiește e ok, nu e minunat, dar e ok, dar sunt unele lucruri care se fac aiurea tare de tot.

– Dă-mi un exemplu.

Sunt multe blocuri punctuale, de locuințe, care apar între alte blocuri. Dar un exemplu mai major este ce se va întâmpla în noul PUG în parcul de la Elena Doamna. În noul PUG vor fi mai multe turnuri acolo, pe P+11, P+15 și tot așa, care, chiar dacă se vor face, să presupunem, cu parcări subterane și tot ce trebuie, mie se pare o idee foarte, foarte, foarte proastă să aglomerezi cu încă câteva mii de mașini centrul. În momentul în care e deja atât de aglomerat și orașul este atât de poluat. E un lucru foarte rău din punctul meu de vedere.

Uneori, te uiți în ochii consilierilor la ședințe și îți dai seama că trei sferturi abia așteaptă să plece să mănânce că le e foame

– După doi ani de zile la Consiliul Local, ai mai recomanda cuiva să se implice în politică? Că sunt mulți care caută formule să se implice, dar le este teamă de politică pentru că ai spus și tu la un moment dat că „vedem adesea politica ca un fel de înjurătură”.

Acum le pot da și un sfat din experiență, despre ce înseamnă și ce nu înseamnă, ca să fie pregătiți. Dar recomand implicarea doar dacă ești pregătit și știi în ce te bagi. Sunt multe lucruri descurajante, uneori am sentimentul acela că mergi la ședința de Consiliu, te uiți în ochii consilierilor și îți dai seama că trei sferturi dintre ei abia așteaptă să plece să mănânce ceva că le e foame. Și cumva lumea are impresia că ne luăm atât de în serios acolo. Dacă ar fi așa de bine… Dar în majoritatea cazurilor nu le pasă. Să nu le fie teamă oamenilor să se implice, o să aibă multe dezamăgiri, va fi greu, îi vor vorbi tot felul de oamenii, unii îi vor înțelege mai bine, alții mai puțin bine, lumea nu stă și te studiază.

– Deci vedem o doză de optimism, chiar dacă Pentru Iași s-a închis oficial.

Eu sunt optimist. E ca orice lucru în lumea asta – cu cât bagi mai mult timp, cu atât scoți mai multe rezultate. E foarte costisitoare, ca timp, politica, mai ales în perioada campaniilor. Dar da, veniți la ce partid vreți voi, întrebați, vorbiți, discutați, asistați la o ședință, scoateți-l pe unul la o bere, aflați despre ce e vorba și decideți-vă să vă implicați dacă vreți.

– Politica e demonizată și prin faptul că lumea nu înțelege exact ce presupune și ce se întâmplă și e văzută mereu ca un cult al baronilor, dat din mână în mână, moștenire de la unii la alții.

Ceea ce lor, PSD-ului și altora ca ei, le convine. Îi ține pe oameni la distanță. A fost foarte greu în 2016, ceva mai ușor în 2017, mai bine în 2018, va fi mai ușor în 2019, dar încă e foarte greu pentru că toate forțele astea noi încă se luptă cu niște mamuți care sunt de nemișcat și e dificil să stai pe dinafară, să țipi la ușa cetății că „vrem să vă dăm jos”, dar zidul să pară de netrecut. Dar eu cred că se poate.

– De asta ai și rămas în politică și ai intrat în USR.

Da, am spus că nu mai vreau nimic decât să fiu un simplu membru, să fiu acolo dacă e nevoie de mine, dar m-au copleșit entuziasmul și primirea lor.

– Deci dacă o să îți propună USR să fii candidatul lor pentru alegerilor din 2020, accepți?

Nu știu.

– Dar nu e „nu” ferm.

Nu știu.

Interviu realizat de Cătălin HOPULELE