Prințul Nicolae Suțu, mare logofăt, primul statistician român

Anul acesta aniversăm 163 de ani de statistică oficială în România, prilej cu care ne reamintim despre înființarea Oficiului Central de Statistică Administrativă prin Ordonanța domnească nr. 247 din 12 iulie 1859 semnată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, precum și despre contribuțiile întemeietorilor Ion Ionescu de la Brad (1818-1891), directorul Statisticii în Moldova, și Dionisie Pop Marțian (1829-1865), directorul Statisticii în Ţara Românească. Este unanim recunoscut că savantul enciclopedist Dimitrie Cantemir (1673-1723) este precursorul gândirii statistice pe meleagurile noastre, iar prințul Nicolae Suțu (1798-1871) a fost primul economist și statistician. Prezentul articol nu este altceva decât o scurtă incursiune în viața și opera primului statistician român.

Născut la sfârșitul anului 1798 în orășelul Arnăutchioi, pe Bosfor, era, după familie (grecii Soutzo, originari din Epir), mai mult grec decât turc. A fost cel de-al treilea copil al principelui Alexandru Suțu, care a domnit în Ţara Româneacă în 1802 (caimacam), în 1806 cu întreruperi, între 1818 și 1821, în Moldova între 1801 și 1802. Mama sa, Eufrosina Callimachi, era fiica principelui Alexandru Callimachi. Sub atenta supraveghere a tatălui său, Nicolae Suțu va fi educat în Fanar, unde se va îndeletnici cu studiul limbilor greacă, turcă, limbilor orientale, persanei și arabei. Va deveni pasionat de domeniul economiei, inspirat de lucrările unor economiști ca Jean-Baptiste, I. Droz, P. Rossi, dar și de statisticieni ca Ch. Dupin, E. Gerardin ș.a.

Opera sa vastă (proză, poezii, memorialistică, economie, statistică, drept), cuprinde circa 14 volume scrise în limba franceză și este extrem de importantă pentru cunoașterea vieții economice și sociopolitice din Principatele Române. Cultura economică și-a format-o prin lecturi și studiu individual, cunoștințele dobândite aplicându-le în numeroasele demnități pe care le-a îndeplinit de-a lungul carierei sale: preşedintele Tribunalului de Comerţ (1832), postelnic (1832), Mare postelnic (1834), bei al Imperiului otoman (1834), vornic (1835), secretarul particular al domnitorului Mihail Sturdza (1835-1848), ministru de Finanţe (1839, 1841-1843, 1849), Mare postelnic (1842), Mare Logofăt (1843), Mare Logofăt al Justiţiei (1846-1848, 1849-1851), autorul principal al Regulamentului Instrucţiei publice (1843), preşedintele Sfatului administrativ extraordinar, director şi acţionar al Teatrului Naţional din Iaşi (1845-1846), secretarul particular al domnitorului Grigore al V-lea Ghica (1849-1855), caimacam (1852), preşedintele Consiliului de Miniştri şi ministru de Interne (1853), ministrul Cultelor şi al Instrucţiei publice (1853), deputat de Putna (1859). În anul 1860 a fost membru principal al Comisiei Centrale de la Focşani înființată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în cadrul căreia a avut inițiative precum înființarea Curții de Conturi, unificarea cursului monetar, construirea căilor ferate. În termenii politici de astăzi, am putea spune că Nicolae Suțu a fost un strălucit tehnocrat, cu o carieră publică de trei decenii în care a îndeplinit aproape toate funcțiile din Moldova timpului său.

În domeniul economiei s-a impus prin lucrări care abordează aspecte referitoare la comerț, industrie, finanțe (taxe și impozite), bănci, statistică economică: Aperçu sur l’état industriel de la Moldavie, Jassy, 1838; Aperçu sur les causes de la gêne et de la stagnation du commerce, et sur les besoins industriels de la Moldavie, Jassy, 1838; Observations statistiques pour l'an, 1848; Actes de l’organisation d’une Banque nationale de Moldavie, Jassy, 1852; Des moyens propres à donner l’impulsion à l’industrie, Jassy, 1861; Quelques observations sur la statistique de la Roumanie Fokchani, Impr. H. Goldner, 1867. În lucrările sale sunt tratate și aspecte care țin de starea populației, politică (numirea și schimbarea domnitorilor, Regulamentul Organic), relațiile externe (Pacea de la Adrianopole), moravurile și cultura din vremea sa.

Ca orientare politico-ideologică era mai degrabă un conservator moderat, liberal în gândirea economică, devenit filorus din cauza vicleniei și agresivității cu care Imperiul Otoman îi trata pe domnitorii fanarioți în țările române, dar și a experiențelor nefaste prin care a trecut familia sa după Revoluția de la 1821. Pentru aplicarea Regulamentului Organic a fost apreciat de generalul Pavel Kiseleff, guvernatorul Principatelor Române. Memoriile sale oferă o perspectivă cel puțin îngăduitoare asupra domniilor fanariote în țările române: „Într-o vreme când ignoranța și barbaria turcilor ajunseseră la culme, fanarioții, ca agenți, ca dragomani sau gospodari, îndeplineau funcția cea mai delicată și cea mai primejdioasă ce a existat vreodată, deoarece, grație inteligenței lor, ei țineau în mână firele politicii unei puteri care nu putea decât pierde la fiecare conflict cu statele europene. (…) Când ora eliberării a sunat, averea și viata lor au fost prețul devotamentului pentru cauza libertății. Printre cei stabiliți în Principate, câțiva s-au naturalizat prin aliante de familie și s-au identificat cu noua lor stare. Mă număr printre ei. Intrat în slujbă îndată după punerea în aplicare a legii organice și ocupând pe rând toate demnitățile superioare, am luat parte direct la toate reformele, la toate regulamentele introduse în administrația țării”.¹

Prințul Nicolae Suțu este primul autor al unei cărți de statistică publicată în țara noastră sub titlul Notions statistiques sur la Moldavie, Iaşi, 1849. Lucrarea a fost ulterior tradusă de Teodor Codrescu şi publicată cu unele comentarii sub titlul Notiţii statistice asupra Moldovei, la Tipografia Buciumul Român din Iaşi, 1852. La biblioteca Filialei din Iași a Academiei Române se poate consulta ediţia din 1852. În viziunea acestui om de stat şi de ştiinţă, rolul statisticii era de „regulator în măsurile de interes general”, de „busolă” în domeniul guvernării. În prima lucrare de statistică din țara noastră, prinţul Suţu oferă o descriere documentată şi sistematizată a Moldovei prin intermediul datelor statistice referitoare la teritoriu, populaţie, producţia agricolă şi industrială, comerţul și „forţele productive”.² Statistica se contura ca o știința descriptivă prin care se cunoaște situația fizică, morală, intelectuală și politică a unei societății, comparativ cu societăți din alte locuri.

În timpul vieții sale s-au derulat câteva lucrări statistice importante: Recensământul populației (1859-1860), Recensământul stabilimentelor industriale (1863), Analele statistice și economice (1860), care au beneficiat și de pe urma operei sale economice și statistice. Prințul Nicolae Suțu a inițiat și o serie de reforme, precum cea a educației din anii 1840, a înființat Școala de arte și meserii, a insistat pentru introducerea disciplinelor tehnice în școală, a redactat Regulamentul instrucției publice. În anul 1862, Nicolae Suțu s-a retras definitiv din viața publică, la o moșioară din Moldova, mai degrabă sărac. Decesul său a fost anunțat în Parlament de către Mihai Kogălniceanu, care i-a fost apropiat și a cerut instituirea unei pensii de sprijin pentru urmașii săi cam strâmtorați.³

¹ Nicolae Suțu, Memoriile Principelui Nicolae Suțu, mare logofăt al Moldovei. 1798/1871. Traducere din limba franceză, introducere, note și comentarii de Georgeta Penelea Filitti. Editura Fundației Culturale Române, București, 1997; republicată la Editura Humanitas, București, 2013.

² Nicolae Suțu, Notiţii statistice asupra Moldovei, Tipografia Buciumul Român, Iaşi, 1852.

³ Gheorghe Săvoiu (coord.), Gândirea statistică românească în ultimul veac. Restituiri ale trecutului, adăugiri din prezent și perspective, Editura Universitară, București, 2018.

Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi