Pulsul poeziei adevărate

Asta, aşa, ca fapt divers, dar deloc neglijabil, căci nu-i totuna cum arată o carte în general, una de poezie în special, de la copertă până la hârtia pe care-s tipărite poemele.

După Măceşul din magazia de lemne (volumul de debut din 1982), Schiţă de autoportret (1986), Tabieturile nopţii de vară (1989), Existenţa acută (1994), Blanc (2000), Ultima patrie (2007) şi Hiatus (2015), a apărut de curând un nou volum al poetei ieşene: pulsul nu poate fi minimalist (Editura Paralela 45, 120 p.), volum considerat de criticul literar Bogdan Creţu ca fiind "nu doar cea mai bună carte de poezie a Marianei Codruţ, dar şi unul dintre volumele de referinţă ale ultimelor decenii. (…) Poezia ei are tot ce îi trebuie pentru a tulbura ierarhiile pietrificate şi toate«legendele» consacrate: şi profunzime, şi vizionarism, şi precizie, şi radicalism. Locul ei e sus de tot." ("O mare poetă: Mariana Codruţ", în Observator cultural nr. 998, 05.12.2019).

Noul volum al Marianei Codruţ se compune din cinci cicluri de poeme: poezia vine din sex,  pliurile timpului, puterea nopţii, natura nu e bovarică şi dintr-o istorie cinică. În mare, titlurile rezumă (dar nu acoperă toate) temele mari ale poeziei autoarei ieşene: poezia, timpul, natura, istoria (recentă, contemporană) care sunt abordate, ca s-o citez pe poeta Angela Marinescu, cu un limbaj care "este al poeziei mari dintotdeauna, neputând fi încadrat în nici o generaţie sau direcţie estetică", poezia rezultată fiind "totul: morală, demnitate, rugăciune, căutare de sine, ceartă cu lumea repudiată ca fiind calpă" (Bogdan Creţu).

Dacă ar fi să fac un top zece al celor mai bune poeme din volum, antologice, deci oricând antologabile, în opinia mea, acesta ar fi (în ordinea apariţiei din volum):

1. frumuseţea e o agresiune ("toţi sîntem egali în faţa frumuseţii./ dar în somnolenta pace cotidiană/ ea – ca şi libertatea – e o agresiune:/ vîrful de oţel al unei lănci/ împlîntate în inima păcii cotidiene.");

2. despre ieşirea din labirint ("uneori, şi un singur cuvînt e de-ajuns/ să spargă zidul labirintului./ sau să deseneze pentru mine o uşă pe el.");

3. dacă ("dacă nu mi-aş măsura sistematic/ puterea de-a fi tot timpul eu/ (a fi tu însuţi e singura victorie reală/ în oricare dintre lumile posibile).")

4. natura nu e bovarică ("natura nu e bovarică, nu se dă drept alta niciodată:/ nici hrănită cu lecturi romantice regina-nopţii/ nu-şi uită locul. ploaia nu merge prin oraş aferată/ ca o actriţă şi, chiar cînd cade oblic, vorbeşte direct,/ răspicat");
5. libertatea noastră ("noi am cunoscut libertatea de a merge pe vîrfuri/ şi de-a vorbi în şoaptă despre ură, Dumnezeu,/ sex, portocale şi altele, aşteptîndu-ne liniştiţi moartea/ în ţarcurile tot mai reci. dar despre libertatea însăşi/ nu vorbeam – nimeni nu credea cu-adevărat/ în căderea comunismului: eram tare bătrîni.")

6. cel liber/ lui o. nimigean ("cel liber e teroarea supremă a tuturor");

7. trandafirul negru al nevrozei/ memoriei lui emil brumaru ("nu trebuie să treci printr-un război/ ca să ajungi sărac lipit. e destul/ să devii încă din burta mamei/ cobaiul unei revoluţii comuniste/ care i-a tras ei de sub picioare/ covorul livezilor înflorite,/ al viilor pline de sevă,/ al păşunilor cu vite cuminţi.");

8. dintr-o istorie cinică/ angelei marinescu ("trag după mine o istorie cinică/ făcută de inşi îngheţaţi în putere/ de care mi-e silă.// ei nu înţeleg că sînt de fapt/ însăşi slăbiciunea:/ ochii le sînt orbi/ mîinile dure şi lacome/ iar din vorbele lor neantul vomită.// şi nu înţeleg că doar prin cei/ care cred în imponderabile/ istoria se apără de prostituţie/ astfel devenind lizibilă.")*;

9. dacă aş avea putere ("cu ochii întredeschişi în întuneric/ imaginez uşi prin care să fug./ însă dincolo de ele/ ameninţîndu-mă din toate părţile/ e numai patria mea/ ca o tumoră în stomac.");

10. vrerea dictaturii ("nu pot înţelege un lucru/ de care nu sînt convinsă./ şi ce nu înţeleg/ mă nelinişteşte.// asta-i şi vrerea dictaturii:/ propria fiinţă/ să-ţi pară neconvingătoare/ fiindcă nu se poate umple/ cu ea însăşi.")*.

* Poemele cu steluţă fiind mai scurte, le-am redat în întregime.

Sunt, desigur, convins că alţii ar opta (cel puţin în parte) pentru alte poeme. În ce mă priveşte,  poate şi având în vedere cele prin care a trecut ţara asta în ultimii treizeci de ani, m-au marcat îndeosebi poeziile din capitolul "dintr-o istorie cinică", capitol care conţine o serie-ntreagă de poeme de… manual. Inclusiv de istorie, desigur.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist