Rusia riscă să devină o gubernie chineză

Înainte de declanşarea războiului în Ucraina, relaţia dintre China şi Rusia se anunţa ca o mare poveste de succes. Motivată în primul rând de resentimentele comune faţă de SUA, relaţiile dintre Beijing şi Moscova au început să se încălzească încă din 2012, odată cu preluarea puterii de către Xi Jiping.

Avantajele erau de ambele părţi, iar ele au devenit şi mai evidente doi ani mai târziu, în 2014, după ce Rusia a anexat Crimeea şi a intrat sub sancţiunile Occidentului (incluzând aici, evident, şi SUA). Achiziţiile de miliarde de dolari ale Chinei de gaz rusesc pentru a-şi susţine creşterea economică au fost un colac de salvare pentru Putin. Rusia era deja al doilea mare furnizor de ţiţei pentru China şi al treilea mare furnizor de gaze natural. Comerţul dintre cele două ţări a atinsese un nivel record în 2021, ajungând la 147 de miliarde de dolari, cu o creştere anuală de 35%.

Dar „prietenia” ruso-chineză a atins apogeul chiar cu puţin timp înainte ca Putin să decidă invazia militară din Ucraina, după întâlnirea din 4 februarie la Beijing a celor doi şefi de stat, cu ocazia inaugurării Jocurilor Olimpice de iarnă. Întâlnirea s-a încheiat cu o declaraţie comună de 99 de paragrafe, iar liderii celor două ţări au anunţat un parteneriat strategic „fără limite”. Ministrul chinez de externe a descris relaţia dintre China şi Rusia ca fiind „cea mai importantă relaţie bilaterală din lume”.

Dar relaţia strânsă dintre cele două ţări avea o mică hibă. Erau mai mult în favoarea Chinei. Dinamica acestei relaţii asimetrice a fost accelerată de invazia Ucrainei de către Rusia într-un mod în care Rusia iese şi mai prost, iar perspectiva pentru Moscova riscă să fie de-a dreptul catastrofală. Nu s-ar fi întâmplat asta dacă invazia militară a Ucrainei s-ar fi încheiat cu un succes rapid pentru Rusia. Rusia ar fi ieşit întărită, cu toate sancţiunile suplimentare cu care s-ar fi ales, iar China ar fi fost şi ea avanjată masiv din cel puţin două motive. SUA, marele ei adversar, i-ar fi alocat mai puţin timp, concentrată fiind pe a ţine în frâu o Rusie şi mai puternică. Iar Rusia ar fi devenit la rândul ei şi mai dependentă de China, pentru a compensa sancţiunile occidentale declanşate de invazie.

Dar totul a fost dat peste cap de eşecul blitzkrieg-ului planificat de Rusia în Ucraina, iar povestea de succes care se anunţa în relaţia Moscova-Beijing riscă să devină un coşmar. Pentru ambele părţi, dar şi în acest caz într-un mod cu totul asimetric în defavoarea masivă a Rusiei.

Deşi China este singura ţară care ar putea ajuta cu adevărat Rusia să reducă din impactul sancţiunilor economice, guvernul Chinei nu dă semne că ar fi dispus să îşi rişte propriul acces la pieţele americane şi europene. Cu toate că a crescut la un nivel fără precedent, comerţul dintre China şi Rusia reprezintă mai puţin de o zecime din comerţul combinat cu Statele Unite şi Uniunea Europeană. Şi chiar dacă Beijingul ar vrea să o facă, capacitatea sa de a-l sprijini pe Putin importând mai mult gaz rusesc şi alte bunuri este limitată. În plus, pe măsură ce Rusia se izolează de economia mondială, China nu va dori să suporte singură povara economică a Rusiei.

Mai mult chiar, nu este deloc în interesul Chinei să se bazeze doar pe o alianţă anti-occidentală cu Moscova, în condiţiile în care Rusia e deja izolată pe plan internaţional, politic, economic şi diplomatic. Asocierea cu ea reprezintă atât o problemă de imagine, China făcând eforturi de ani de zile să ia locul SUA ca „imperiu al binelui”, cât şi una economică.

Cu alte cuvinte, deşi China este pusă într-o situaţia delicată de războiul declanşat de Putin în Ucraina, marele perdant va fi Rusia, care are toate şansele să devină atât de dependentă de Chinei, încât s-o numim la un moment dat o simplă gubernie chineză.